-
Un Dilema TeológicoE Toren di Vigilansia—1995 | 1 di Mart
-
-
E Catechism of the Catholic Church ta bisa: “Pa resucitá cu Cristo, nos tin cu muri cu Cristo: nos tin cu ‘ser ausente for dje curpa i na cas cu Señor’. [2 Corintionan 5:8] Den e ‘salida’ ei cu ta morto, e alma ta ser separá for dje curpa. [Filipensenan 1:23] Lo e ser uní atrobe cu e curpa riba e dia di resureccion dje mortonan.” Pero den e textonan citá aki, apostel Pablo ta bisa cu e alma ta sigui biba despues di morto dje curpa i despues ta warda e “Huicio Final” pa ser uní atrobe cu e curpa?
-
-
Un Dilema TeológicoE Toren di Vigilansia—1995 | 1 di Mart
-
-
Na 2 Corintionan 5:8, Pablo ta bisa: “Nos tin bon ánimo i ta keda contentu en bes di bira ausente for dje curpa i pa forma nos hogar cu e Señor.” Algun hende ta kere cu e palabranan aki ta referí na un estado intermedio di wardamentu. Hende asina ta referí tambe na Jesus su promesa na su fiel siguidornan cu e ta bai prepará un lugá den cua e por ‘ricibí nan na su cas cerca dje.’ Pero na ki tempu tal prospectonan lo ser realisá? Cristo a bisa cu esei lo ta ora el ‘a bini atrobe’ den su futuro presencia. (Juan 14:1-3) Di igual manera, na 2 Corintionan 5:1-10, Pablo a bisa cu e speransa comun pa cristiannan ungí tabata pa heredá un habitacion celestial. Esaki lo ser realisá, no mediante un supuesto inmortalidad dje alma, sino mediante un resureccion durante e presencia di Cristo. (1 Corintionan 15:23, 42-44) E splicador di texto bíblico Charles Masson ta concluí cu “por comprendé [2 Corintionan 5:1-10] corectamente e ora ei sin tin cu recurí n’e hipótesis di un ‘estado intermedio.’ ”
-