47 Când s-a lăsat seara, barca era în mijlocul mării, iar el era singur pe uscat.+ 48 Pe la a patra strajă* a nopții, văzând că se chinuiau să vâslească fiindcă vântul le era potrivnic, a venit spre ei umblând pe mare, dar părea că vrea* să treacă pe lângă ei. 49 Când l-au văzut umblând pe mare, și-au zis: „Este o nălucă!”. Și au început să țipe. 50 Căci toți l-au văzut și s-au tulburat. Dar imediat el le-a zis: „Curaj! Eu sunt! Nu vă temeți!”.+ 51 Apoi a urcat cu ei în barcă, iar vântul s-a potolit. Ei au fost peste măsură de uluiți,