A doua scrisoare a lui Petru
1 Simon Petru, sclav și apostol al lui Isus Cristos, către cei care au dobândit o credință la fel de prețioasă ca a noastră*, prin dreptatea Dumnezeului nostru și a Salvatorului Isus Cristos:
2 Să aveți din belșug bunătate nemeritată și pace prin cunoștința exactă+ despre Dumnezeu și despre Isus, Domnul nostru! 3 Căci puterea Sa divină ne-a dăruit* tot ce contribuie la viață și la devoțiunea sfântă prin cunoștința exactă despre Cel care ne-a chemat+ prin gloria și virtutea sa. 4 Prin acestea, el ne-a dăruit* promisiunile prețioase și nespus de mărețe,+ pentru ca prin ele să puteți avea parte de natura divină,+ întrucât ați scăpat de degradarea lumii cauzată de dorințele greșite*.
5 Tocmai de aceea, depuneți toate eforturile+ ca să adăugați la credința voastră virtutea,+ la virtute, cunoștința,+ 6 la cunoștință, stăpânirea de sine, la stăpânirea de sine,+ perseverența, la perseverență, devoțiunea sfântă,+ 7 la devoțiunea sfântă, afecțiunea frățească, la afecțiunea frățească, iubirea.+ 8 Pentru că, dacă aceste calități vor fi în voi și vor abunda, ele nu vă vor lăsa să fiți inactivi sau neroditori+ cu privire la cunoștința exactă despre Domnul nostru Isus Cristos.
9 Fiindcă cine nu are aceste calități este orb, închizându-și ochii la lumină*,+ și a uitat că a fost curățat de păcatele sale+ de altădată. 10 De aceea, fraților, străduiți-vă cu atât mai mult să vă faceți sigure chemarea+ și alegerea, căci, dacă veți continua să adăugați aceste calități, nu veți eșua niciodată.+ 11 De fapt, în felul acesta vi se va da cu generozitate* intrarea în Regatul veșnic+ al Domnului și Salvatorului nostru Isus Cristos.+
12 De aceea, vreau să vă amintesc mereu aceste lucruri, deși le cunoașteți și sunteți ferm stabiliți în adevărul care este în voi. 13 Dar consider că este drept ca, atât timp cât sunt în acest tabernacol*,+ să vă stimulez prin aduceri-aminte,+ 14 știind că tabernacolul meu va fi înlăturat în curând, așa cum mi-a arătat și Domnul nostru Isus Cristos.+ 15 Voi face mereu tot ce pot, pentru ca după plecarea mea să vă amintiți* aceste lucruri.
16 Noi nu v-am făcut cunoscute puterea și prezența Domnului nostru Isus Cristos urmând istorisiri neadevărate, născocite cu măiestrie, ci am fost martori ai măreției sale.+ 17 Pentru că el a primit de la Dumnezeu, Tatăl, onoare și glorie când cuvinte ca acestea* i-au fost adresate de gloria măreață: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care eu l-am aprobat!”.+ 18 Da, acestea au fost cuvintele pe care le-am auzit din cer când eram cu el pe muntele sfânt.
19 De aceea, pentru noi, cuvântul profetic este mai sigur. Și faceți bine că îi dați atenție ca unei lămpi+ care strălucește într-un loc întunecos (până când se crapă de ziuă și răsare luceafărul+), în inimile voastre. 20 Căci, mai întâi de toate, știți că nicio profeție din Scriptură nu provine dintr-o interpretare personală. 21 Căci profeția n-a fost niciodată adusă prin voința omului,+ ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, fiind impulsionați* de spiritul sfânt.+