Iov
4 Cine poate face să se nască o ființă curată dintr-una necurată?+
Nimeni.
5 Dacă zilele lui sunt hotărâte,
numărul lunilor lui depinde de tine.
I-ai stabilit o limită peste care să nu treacă.+
6 Întoarce-ți privirea de la el ca să se odihnească
și să-și termine ziua în pace, la fel ca un lucrător tocmit.+
7 Căci până și pentru un copac este speranță.
Dacă este tăiat, îi vor da din nou lăstari,
iar lăstarii lui vor continua să crească.
8 Dacă rădăcina lui îmbătrânește în pământ
și buturuga lui moare în țărână,
9 la mirosul apei va lăstări,
va da ramuri ca o plantă nouă.
10 Dar omul moare și toată puterea lui piere;
când omul își dă ultima suflare, unde mai este el?+
11 Apele se duc din mare,
iar râul se scurge și seacă.
12 Tot așa și omul: adoarme și nu se mai ridică.+
Cât va fi cerul, nu se va mai trezi,
nici nu va mai fi sculat din somnul lui.+
13 O, de m-ai ascunde în Mormânt*,+
de m-ai ține ascuns până îți va trece mânia,
de mi-ai stabili un timp și ți-ai aminti apoi de mine!+
14 Dacă omul moare, poate el trăi din nou?+
15 Tu vei chema și eu îți voi răspunde.+
Îți va fi dor de lucrarea mâinilor tale.
16 Dar acum îmi numeri fiecare pas,
nu te uiți decât la păcatul meu.
17 Răzvrătirea mea este pecetluită într-un săculeț;
tu pecetluiești nelegiuirea mea cu clei.
18 Așa cum muntele se prăbușește și se sfărâmă
și stânca se mișcă din locul ei,
19 așa cum apa roade pietrele
și șuvoaiele duc cu ele țărâna pământului,
așa distrugi tu speranța omului muritor.
20 Îl domini până când piere;+
îi schimbi înfățișarea și îl alungi.
21 Fiii lui sunt onorați, dar el nu știe;
sunt înjosiți, dar el nu-și dă seama.+
22 El simte durere doar cât este în carne;
el* jelește doar cât este în viață”.