Eclesiastul

6 Am mai văzut sub soare un rău* care se întâmplă adesea printre oameni: 2 Adevăratul Dumnezeu îi dă unui om bogății, bunuri și glorie, astfel că acestuia nu-i lipsește nimic din ce-și dorește*; totuși, adevăratul Dumnezeu nu-i permite să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele. Aceasta este deșertăciune și o mare nenorocire. 3 Dacă unui om i s-ar naște o sută de copii și ar trăi mulți ani, ajungând la o vârstă înaintată, dar el* nu s-ar bucura de lucrurile sale bune înainte să ajungă în mormânt*, vă spun că este mai bine de un copil născut mort decât de el.+ 4 Căci copilul acela a venit pe lume în zadar și s-a dus în întuneric, iar numele îi este învăluit în întuneric. 5 Chiar dacă n-a văzut niciodată soarele și n-a cunoscut nimic, tot mai bine este de el* decât de omul acela.+ 6 Ce folos ar avea să trăiască de două ori o mie de ani și să nu aibă parte de bucurii? Oare nu merg toți în același loc?+

7 Toată truda omului este pentru gura lui;+ totuși, el* nu se satură niciodată. 8 Fiindcă ce avantaj are cel înțelept față de cel fără minte+ sau ce folos are cel sărac pentru că știe cum să înfrunte viața*? 9 Mai bine să te bucuri de ce vezi cu ochii decât să umbli mereu după lucrurile pe care ți le dorești*. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.

10 Tot ce există are deja un nume și se știe ce este omul; el nu poate să se judece* cu cel mai puternic decât el. 11 Cu cât sunt mai multe cuvintele*, cu atât este mai mare deșertăciunea; și ce folos îi aduc ele omului? 12 Cine poate ști ce este cel mai bine să facă omul în viață, în puținele zile ale vieții sale deșarte, care trec ca o umbră?+ Fiindcă cine îi poate spune omului ce se va întâmpla după el sub soare?