Habacuc
3 Rugăciunea profetului Habacuc în stilul cântecelor de jale:
2 „O, Iehova, am auzit relatările despre tine.
Faptele tale, o, Iehova, mă umplu de venerație.
Reînsuflețește-le de-a lungul anilor*!
Fă-le cunoscute de-a lungul anilor*!
Adu-ți aminte să arăți îndurare în timpul tulburării!+
Măreția lui a acoperit cerurile,+
iar lauda lui a umplut pământul.
4 Strălucirea lui era ca lumina.+
Două raze țâșneau din mâna lui;
acolo era ascunsă forța lui.
5 Înaintea lui mergea ciuma,+
iar febra mare venea în urma pașilor lui.
6 El s-a oprit și a clătinat pământul.+
Cu o privire, a făcut națiunile să sară de frică.+
Munții eterni s-au sfărâmat
și dealurile străvechi s-au plecat.+
Căile sale sunt căile de demult.
7 Am văzut nenorocire în corturile Cușanului.
Pânzele de cort din țara Madianului au tremurat.+
8 Oare împotriva râurilor, o, Iehova,
împotriva râurilor arde mânia ta?
Sau împotriva mării îți verși tu furia?+
9 Arcul tău este dezvelit și pregătit.
Toiegele* sunt desemnate prin jurământ.* (Sela)
Tu ai despicat pământul cu râurile.
10 Munții s-au zvârcolit de durere când te-au văzut.+
O ploaie violentă a măturat țara.
Adâncul a mugit;+
și-a ridicat brațele în sus.
11 Soarele și luna au stat nemișcate în locașul lor măreț.+
Săgețile tale au ieșit ca lumina.+
Sulița ta scânteia ca fulgerul.
12 Ai străbătut pământul plin de indignare.
Ai călcat în picioare* națiunile în mânia ta.
13 Ai ieșit ca să-ți salvezi poporul, ca să-l salvezi pe unsul tău.
Ai zdrobit conducătorul* casei celor răi;
ea a fost dărâmată de la acoperiș* până la temelie. (Sela)
14 Ai străpuns capul războinicilor lui cu propriile lor arme*
când s-au dezlănțuit ca o furtună ca să mă împrăștie.
Erau nespus de bucuroși să-l devoreze pe cel asuprit atacând dintr-un loc ascuns.
15 Ai trecut cu caii tăi prin mare,
prin întinsele ape învolburate.
16 Am auzit și m-am cutremurat*;
la sunetul acela, buzele mi-au tremurat.
Putrezirea mi-a intrat în oase;+
picioarele au început să-mi tremure.
Totuși, aștept liniștit ziua necazului,+
căci ea va veni peste poporul care ne atacă.
17 Chiar dacă smochinul nu va înflori
și viile nu vor rodi,
chiar dacă rodul măslinului va lipsi
și ogoarele* nu vor da hrană,
chiar dacă turma va pieri din țarc
și nu vor mai fi vite în grajduri,
18 eu tot voi exulta în Iehova,
mă voi bucura în Dumnezeul salvării mele.+
19 Domnul Suveran Iehova este puterea mea;+
el îmi va face picioarele ca ale unei căprioare
și mă va face să pășesc pe locuri înalte”.+
Către dirijor; pe instrumentele mele cu coarde.