Geneza

22 Apoi adevăratul Dumnezeu l-a pus pe Avraam la încercare.+ El i-a zis: „Avraam!”, iar Avraam a răspuns: „Iată-mă!”. 2 Atunci el a zis: „Ia-l, te rog, pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești mult,+ pe Isaac.+ Du-te în ținutul Moria+ și adu-l ca ofrandă arsă pe unul dintre munții de acolo, pe care ți-l voi arăta”.

3 Astfel, Avraam s-a sculat dis-de-dimineață, a pus șaua pe măgar și i-a luat cu el pe doi dintre slujitorii săi și pe Isaac, fiul său. A spart lemnele pentru ofranda arsă și apoi a pornit la drum către locul unde îi spusese adevăratul Dumnezeu să meargă. 4 A treia zi, Avraam și-a ridicat privirea și a văzut locul de departe. 5 Atunci Avraam le-a zis slujitorilor săi: „Voi rămâneți aici cu măgarul, iar eu și băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm; apoi ne vom întoarce la voi”.

6 Și Avraam a luat lemnele pentru ofranda arsă și le-a pus pe umărul lui Isaac, fiul său. Apoi a luat focul și cuțitul* și amândoi și-au continuat drumul împreună. 7 Și Isaac i-a zis tatălui său, Avraam: „Tată!”. Avraam a răspuns: „Da, fiule!”. Și el a continuat: „Avem focul și lemnele, dar unde este oaia pentru ofranda arsă?”. 8 Atunci Avraam a spus: „Dumnezeu însuși va da oaia pentru ofranda arsă,+ fiul meu”. Și amândoi au mers împreună mai departe.

9 În cele din urmă au ajuns la locul unde îi spusese adevăratul Dumnezeu să meargă. Avraam a construit acolo un altar și a aranjat lemnele pe el. L-a legat pe fiul său Isaac de mâini și de picioare și l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.+ 10 Apoi Avraam a întins mâna și a luat cuțitul* ca să-și omoare fiul.+ 11 Însă îngerul lui Iehova l-a strigat din ceruri: „Avraam! Avraam!”, iar el a răspuns: „Iată-mă!”. 12 Și îngerul a zis: „Nu te atinge de băiat și nu-i face nimic rău, căci acum știu că te temi de Dumnezeu, fiindcă n-ai ezitat să mi-l dai pe fiul tău, pe singurul tău fiu”.+ 13 Atunci Avraam și-a ridicat privirea și a văzut în apropiere un berbec prins cu coarnele într-un tufiș. Avraam s-a dus, a luat berbecul și l-a adus ca ofrandă arsă în locul fiului său. 14 Și Avraam a pus acelui loc numele Iehova-Iire*. De aceea se spune și astăzi: „Pe muntele său, Iehova va da”.+

15 Și îngerul lui Iehova l-a strigat din ceruri pe Avraam a doua oară 16 și a spus: „«Pe mine însumi jur», zice Iehova,+ «că, întrucât ai făcut lucrul acesta și n-ai ezitat să mi-l dai pe fiul tău, pe singurul tău fiu,+ 17 în mod sigur te voi binecuvânta și îți voi înmulți descendenții* ca stelele cerurilor și ca firele de nisip de pe țărmul mării+ și descendența* ta va lua în stăpânire orașele* dușmanilor săi.+ 18 Prin descendența* ta+ vor obține o binecuvântare toate națiunile pământului, pentru că ai ascultat de glasul meu»”.+

19 Apoi Avraam s-a întors la slujitorii lui și împreună au plecat la Beer-Șeba.+ Și Avraam a locuit în continuare la Beer-Șeba.

20 După aceea, Avraam a primit următoarea veste: „Milca i-a născut și ea fii fratelui tău Nahor:+ 21 pe Uț, întâiul lui născut, pe Buz, fratele acestuia, pe Chemuel, tatăl lui Aram, 22 pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaș, pe Iidlaf și pe Betuel”.+ 23 Lui Betuel i s-a născut Rebeca.+ Milca i-a născut acești opt fii lui Nahor, fratele lui Avraam. 24 Concubina lui Nahor, pe nume Reuma, a născut și ea fii: pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaș și pe Maaca.