Exodul
15 Atunci Moise și israeliții i-au cântat lui Iehova această cântare:+
„Să-i cânt lui Iehova, căci este foarte înălțat!+
A aruncat în mare calul și călărețul.+
2 Iah* este forța și puterea mea, căci el a devenit salvarea mea.+
El este Dumnezeul meu și eu îl voi lăuda;+ este Dumnezeul tatălui meu+ și eu îl voi preamări.+
3 Iehova este un războinic puternic.+ Numele său este Iehova.+
4 A aruncat în mare carele faraonului și armata lui,+
cei mai buni războinici ai lui au fost înghițiți de Marea Roșie.+
5 I-au acoperit apele învolburate; s-au scufundat ca o piatră în adâncuri.+
6 Mâna ta dreaptă, o, Iehova, este măreață în putere;+
mâna ta dreaptă, o, Iehova, poate să-l zdrobească pe dușman.
7 În măreția ta nemărginită, poți să-i dobori pe cei ce se ridică împotriva ta;+
mânia ta se aprinde și îi mistuie ca pe miriște.
8 Printr-o suflare a nărilor tale, apele s-au strâns la un loc,
au rămas nemișcate, oprind potopul de ape;
apele învolburate s-au închegat în inima mării.
9 Dușmanul zicea: «Îi voi urmări! Îi voi ajunge din urmă!
Voi împărți pradă până când mă voi sătura*!
Îmi voi scoate sabia! Mâna mea îi va subjuga!».+
10 Ai suflat cu suflarea ta și marea i-a acoperit;+
s-au scufundat ca plumbul în apele cele mari.
11 Cine este ca tine între dumnezei, o, Iehova?+
Cine este ca tine, care te dovedești măreț în sfințenie,+
Cel de care trebuie să ne temem și pe care trebuie să-l lăudăm cu cântări, Cel care faci minuni?+
12 Ți-ai întins mâna dreaptă și pământul i-a înghițit.+
13 În iubirea ta loială, ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat;+
prin forța ta îi vei conduce spre locuința ta sfântă.
Toți locuitorii Canaanului vor fi cuprinși de disperare.+
16 Frica și groaza vor pune stăpânire pe ei.+
Datorită măreției brațului tău, ei vor încremeni ca piatra
până va trece poporul tău, o, Iehova,
17 Îi vei duce și îi vei sădi pe muntele moștenirii tale,+
locul pe care ți l-ai pregătit ca să locuiești acolo, o, Iehova,
un sanctuar, o, Iehova, pe care mâinile tale l-au întemeiat!
18 Iehova va domni ca rege pentru totdeauna, da, veșnic.+
19 Când caii faraonului, carele lui de război și călăreții lui au intrat în mare,+
Iehova a făcut ca apele mării să se întoarcă peste ei,+
dar poporul lui Israel a mers pe pământ uscat prin mijlocul mării”.+
20 Atunci profetesa Miriam, sora lui Aaron, a luat o tamburină și toate femeile au urmat-o cântând la tamburine și dansând. 21 Și Miriam a cântat răspunzându-le bărbaților:
„Cântați-i lui Iehova, căci este foarte înălțat!+
A aruncat în mare calul și călărețul”.+
22 Apoi Moise a dus Israelul de la Marea Roșie și ei au mers în pustiul Șurului; au călătorit trei zile prin pustiu, dar n-au găsit apă. 23 Au ajuns la Mara*,+ însă n-au putut să bea apă de la Mara, fiindcă era amară. De aceea, locul acela a fost numit Mara. 24 Și poporul a început să murmure împotriva lui Moise,+ zicând: „Ce-o să bem?”. 25 Atunci el a strigat către Iehova+ și Iehova i-a arătat un pom. El l-a aruncat în apă, iar apa s-a făcut dulce.
Acolo, El a stabilit pentru ei o dispoziție și un precedent juridic și acolo i-a pus la încercare.+ 26 El a zis: „Dacă vei asculta din toată inima de glasul lui Iehova, Dumnezeul tău, și vei face ceea ce este drept în ochii săi, dacă vei da atenție poruncilor sale și vei respecta toate dispozițiile sale,+ nu voi aduce asupra ta niciuna dintre bolile pe care le-am adus asupra egiptenilor,+ căci eu, Iehova, te vindec”.+
27 Apoi au ajuns la Elim, unde erau 12 izvoare și 70 de palmieri. Astfel, ei și-au așezat tabăra acolo, lângă apă.