Deuteronomul

2 Apoi ne-am întors și am plecat spre pustiu, pe drumul Mării Roșii, așa cum îmi spusese Iehova,+ și am mers mult timp pe lângă muntele Seir. 2 În cele din urmă, Iehova mi-a spus: 3 «Ați rătăcit destul pe lângă acest munte. Acum îndreptați-vă spre nord. 4 Poruncește poporului: „Veți trece pe la granița fraților voștri, urmașii lui Esau,+ care locuiesc în Seir.+ Ei se vor teme de voi;+ totuși, să aveți mare grijă. 5 Să nu-i atacați*, fiindcă nu vă voi da nimic din țara lor, nici cât să vă puneți talpa piciorului, deoarece muntele Seir i l-am dat ca proprietate lui Esau.+ 6 Să le dați bani pentru hrana pe care o veți mânca și să le plătiți pentru apa pe care o veți bea.+ 7 Căci Iehova, Dumnezeul vostru, v-a binecuvântat în tot ce ați făcut. El cunoaște bine călătoria voastră prin pustiul acesta mare. În acești 40 de ani, Iehova, Dumnezeul vostru, a fost cu voi și nu ați dus lipsă de nimic”».+ 8 Am trecut deci pe lângă frații noștri, urmașii lui Esau,+ care locuiesc în Seir, evitând drumul Arabei, Elatul și Ețion-Gheberul.+

Apoi ne-am întors și am mers pe drumul spre pustiul Moabului.+ 9 Iehova mi-a zis atunci: «Să nu ataci Moabul și să nu porți război cu el, fiindcă nu-ți voi da nimic din țara lui ca proprietate, căci Arul l-am dat ca proprietate urmașilor lui Lot.+ 10 (Acolo locuiau înainte emimii,+ un popor mare, numeros și înalt de statură ca anachimii. 11 Refaimiții+ erau considerați și ei ca anachimii,+ iar moabiții îi numeau emimi. 12 În Seir locuiau înainte horiții,+ dar urmașii lui Esau le-au luat teritoriul, i-au nimicit și s-au stabilit în locul lor,+ așa cum va face Israelul cu țara care este proprietatea lui și pe care Iehova i-o va da în mod sigur.) 13 Acum, duceți-vă și traversați valea* Zered!». Și am traversat valea* Zered.+ 14 Perioada care a trecut de când am plecat de la Cades-Barnea până am traversat valea* Zered a fost de 38 de ani; în acest timp, toată generația bărbaților de război din tabără a murit, așa cum le jurase Iehova.+ 15 Mâna lui Iehova a fost împotriva lor ca să-i nimicească din tabără, până când au pierit.+

16 După ce toți bărbații de război din mijlocul poporului au murit,+ 17 Iehova mi-a vorbit din nou: 18 «Astăzi vei trece pe lângă teritoriul Moabului, adică pe lângă Ar. 19 Când vei ajunge aproape de amoniți, să nu-i hărțuiești și să nu-i provoci, căci nu-ți voi da nimic din țara amoniților ca proprietate, fiindcă le-am dat-o ca proprietate urmașilor lui Lot.+ 20 (Aceasta era și ea considerată țara refaimiților.+ Acolo locuiau înainte refaimiții, iar amoniții îi numeau zamzumimi. 21 Ei erau un popor mare, numeros și înalt de statură ca anachimii;+ dar Iehova i-a înfrânt, astfel că amoniții i-au alungat și s-au stabilit în locul lor. 22 Așa a făcut el și pentru urmașii lui Esau, care locuiesc acum în Seir,+ când i-a nimicit pe horiți+ dinaintea lor, astfel încât ei le-au luat teritoriul și locuiesc în locul lor până în ziua de azi. 23 Cât despre avimi, aceștia au locuit în sate ce ajungeau până spre Gaza,+ dar caftorimii,+ care au venit din Caftor*, i-au nimicit și s-au stabilit în locul lor.)

24 Ridicați-vă și traversați Valea* Arnonului!+ Iată că l-am dat în mâna ta pe Sihon,+ amoritul, regele Hesbonului. Pornește deci să iei în stăpânire țara lui și poartă război împotriva lui. 25 Astăzi voi aduce groaza și frica de tine peste toate popoarele de sub ceruri care vor auzi vestea despre tine. Ele se vor tulbura și vor tremura* din cauza ta».+

26 Atunci din pustiul Chedemot+ am trimis mesageri la Sihon, regele Hesbonului, cu aceste cuvinte de pace:+ 27 «Lasă-mă să trec prin țara ta. Voi merge numai pe drum. Nu mă voi abate nici la dreapta, nici la stânga.+ 28 Voi mânca și voi bea doar hrana și apa pe care mi le vei vinde. Lasă-mă doar să trec cu piciorul, 29 așa cum m-au lăsat urmașii lui Esau, care locuiesc în Seir, și moabiții, care locuiesc în Ar. Apoi voi trece Iordanul și voi intra în țara pe care ne-o dă Iehova, Dumnezeul nostru». 30 Dar Sihon, regele Hesbonului, nu ne-a lăsat să trecem, fiindcă Iehova, Dumnezeul tău, a permis ca spiritul să i se încăpățâneze+ și inima să i se împietrească, pentru a-l da în mâna ta, după cum se vede astăzi.+

31 Atunci Iehova mi-a zis: «Iată că am început deja să-l dau în mâna ta pe Sihon, împreună cu țara lui. Pornește să iei în stăpânire țara lui».+ 32 Când Sihon a ieșit cu toată armata lui ca să lupte cu noi la Iahaț,+ 33 Iehova, Dumnezeul nostru, l-a dat în mâna noastră, astfel că i-am înfrânt pe el, pe fiii lui și toată armata lui. 34 Atunci am cucerit toate orașele lui și am distrus* fiecare oraș – bărbații, femeile și copiii. N-am lăsat pe nimeni în viață.+ 35 Am luat ca pradă pentru noi numai animalele, precum și ce am jefuit din orașele pe care le cuceriserăm. 36 De la Aroer,+ care se află pe marginea Văii* Arnonului, și de la orașul din vale până la Galaad n-a fost niciun oraș prea puternic pentru noi. Iehova, Dumnezeul nostru, le-a dat pe toate în mâna noastră.+ 37 Dar nu v-ați apropiat de țara amoniților,+ de malurile Văii* Iabocului+ sau de orașele din regiunea muntoasă și nici de vreun alt loc pe care Iehova, Dumnezeul nostru, ni l-a interzis.