Judecătorii

11 Și iată că Iefta,+ galaaditul, era un războinic viteaz. El era fiul unei prostituate. Tatăl lui Iefta era Galaad. 2 Dar soția lui Galaad i-a născut și ea fii. Când fiii soției sale au crescut, l-au alungat pe Iefta și i-au zis: „Tu nu vei avea nicio moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul altei femei”. 3 Și Iefta a fugit de frații săi și s-a stabilit în țara Tob. Atunci niște oameni fără ocupație i s-au alăturat lui Iefta și l-au urmat.

4 După o vreme, amoniții au luptat împotriva Israelului.+ 5 Când amoniții au luptat împotriva Israelului, bătrânii Galaadului s-au dus imediat să-l aducă înapoi pe Iefta din țara Tob. 6 Ei i-au zis lui Iefta: „Vino să fii comandantul nostru ca să putem lupta împotriva amoniților!”. 7 Dar Iefta le-a zis bătrânilor Galaadului: „Oare nu voi m-ați urât atât de mult, încât m-ați alungat din casa tatălui meu?+ De ce ați venit la mine acum, când sunteți în necaz?”. 8 Atunci bătrânii Galaadului i-au zis lui Iefta: „Tocmai de aceea ne-am întors acum la tine. Dacă vei veni cu noi să lupți împotriva amoniților, vei fi căpetenia noastră, a tuturor locuitorilor Galaadului”.+ 9 Iefta le-a zis bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceți înapoi ca să lupt împotriva amoniților, iar Iehova îi dă în mâna mea, atunci voi fi într-adevăr căpetenia voastră”. 10 Bătrânii Galaadului i-au zis lui Iefta: „Iehova să fie martor* între noi dacă nu vom face așa cum spui”. 11 Astfel, Iefta a mers cu bătrânii Galaadului, iar poporul l-a făcut căpetenie și comandant al său. Și Iefta a repetat toate cuvintele sale înaintea lui Iehova, la Mițpa.+

12 Apoi Iefta a trimis mesageri la regele amoniților,+ zicând: „Ce ai cu mine? De ce ai venit să lupți împotriva țării mele?”. 13 Atunci regele amoniților le-a zis mesagerilor lui Iefta: „Deoarece Israelul, când urca din Egipt,+ mi-a luat țara, de la Arnon+ la Iaboc și până la Iordan.+ Acum dă-ne-o înapoi pe cale pașnică”. 14 Dar Iefta a trimis din nou mesageri la regele amoniților 15 ca să-i spună:

„Iată ce zice Iefta: «Israelul n-a luat țara moabiților+ și țara amoniților,+ 16 căci, atunci când a urcat din Egipt, Israelul a mers prin pustiu până la Marea Roșie+ și a ajuns la Cades.+ 17 Israelul a trimis mesageri la regele Edomului,+ zicând: „Lasă-ne, te rugăm, să trecem prin țara ta”, dar regele Edomului n-a vrut să asculte. A trimis mesageri și la regele Moabului,+ dar nici el n-a acceptat. Astfel, Israelul a rămas la Cades.+ 18 Când au mers prin pustiu, ei au ocolit țara Edomului+ și țara Moabului. Au călătorit pe la est de țara Moabului+ și și-au așezat tabăra în regiunea Arnonului; n-au trecut granița Moabului,+ fiindcă Arnonul era granița Moabului.

19 Apoi Israelul a trimis mesageri la Sihon, regele amoriților, regele Hesbonului, și Israelul i-a zis: „Lasă-ne, te rugăm, să trecem prin țara ta până la locul nostru”.+ 20 Dar Sihon n-a avut încredere în Israel ca să-l lase să treacă prin teritoriul lui. De aceea, Sihon și-a adunat tot poporul, și-a așezat tabăra la Iahaț și a luptat împotriva Israelului.+ 21 Atunci Iehova, Dumnezeul Israelului, l-a dat pe Sihon și tot poporul lui în mâna Israelului, iar acesta i-a înfrânt și a luat în stăpânire toată țara amoriților care locuiau în acel ținut.+ 22 Astfel, au luat în stăpânire tot teritoriul amoriților, de la Arnon până la Iaboc și de la pustiu până la Iordan.+

23 Iehova, Dumnezeul Israelului, i-a alungat pe amoriți dinaintea poporului său, Israel,+ iar acum tu vrei să-l alungi? 24 Nu stăpânești tu ceea ce îți dă în stăpânire dumnezeul tău Chemoș?+ Așadar, pe oricine alungă Iehova, Dumnezeul nostru, dinaintea noastră, pe acela îl vom alunga.+ 25 Acum, ești tu mai bun decât Balac,+ fiul lui Țipor, regele Moabului? S-a certat el vreodată cu Israelul sau a luptat el vreodată împotriva lui? 26 Israelul locuiește de 300 de ani în Hesbon și în localitățile care țin de el*,+ în Aroer și în localitățile care țin de el, precum și în toate orașele de pe malurile Arnonului. De ce nu ați încercat să le luați înapoi în tot acest timp?+ 27 Eu n-am păcătuit împotriva ta, ci tu greșești atacându-mă. Iehova, Judecătorul,+ să judece astăzi între poporul lui Israel și poporul lui Amon»”.

28 Dar regele amoniților n-a vrut să asculte mesajul pe care i l-a trimis Iefta.

29 Spiritul lui Iehova a venit peste Iefta+ și el a trecut prin Galaad și Manase, a ajuns la Mițpa din Galaad,+ iar de la Mițpa din Galaad a înaintat împotriva amoniților.

30 Atunci Iefta i-a făcut o promisiune solemnă+ lui Iehova și a zis: „Dacă îi vei da pe amoniți în mâna mea, 31 cel care va ieși pe ușa casei mele ca să mă întâmpine când mă voi întoarce în pace de la amoniți, acela va fi al lui Iehova,+ iar eu îl voi aduce ca ofrandă arsă”.+

32 Și Iefta a mers să lupte împotriva amoniților, iar Iehova i-a dat în mâna lui. 33 I-a bătut de la Aroer până la Minit – 20 de orașe – și până la Abel-Cheramim; a fost un măcel foarte mare. Astfel, amoniții au fost înfrânți de israeliți.

34 În cele din urmă, Iefta a ajuns la casa lui, în Mițpa,+ și iată că i-a ieșit în întâmpinare fiica lui cântând la tamburină și dansând. Ea era singurul său copil. În afară de ea, nu mai avea niciun fiu și nicio fiică. 35 Când a văzut-o, și-a sfâșiat veșmintele și a zis: „Vai, fiica mea! Mi-ai frânt inima*, pentru că tu ești cea pe care trebuie s-o alung. Căci mi-am deschis gura către Iehova și nu mai pot da înapoi”.+

36 Dar ea i-a zis: „Tată, dacă ți-ai deschis gura către Iehova, fă-mi după cum ai promis,+ fiindcă Iehova te-a răzbunat pe dușmanii tăi, amoniții”. 37 Apoi i-a zis tatălui ei: „Să mi se îngăduie lucrul acesta: Lasă-mă singură două luni, ca să mă duc în munți și să-mi plâng fecioria cu prietenele mele*”.

38 Atunci el a zis: „Du-te!”. Și a lăsat-o să plece două luni, iar ea s-a dus pe munți împreună cu prietenele ei ca să-și plângă fecioria. 39 La sfârșitul celor două luni s-a întors la tatăl ei, iar el și-a împlinit promisiunea pe care o făcuse cu privire la ea.+ Și ea nu a avut niciodată relații intime cu vreun bărbat. Și a devenit un obicei* în Israel 40 ca, an de an, tinerele israelite să meargă și să-i aducă laude fiicei lui Iefta, galaaditul, patru zile pe an.