Iov

 2 „O, de mi s-ar cântări toată suferința+

și de mi s-ar pune în balanță împreună cu nenorocirea!

 4 Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns

și spiritul meu le bea veninul.+

Spaimele de la Dumnezeu se strâng ca o armată împotriva mea.

 5 Zbiară oare măgarul sălbatic+ când are iarbă

sau mugește taurul când are nutreț?

 6 Se mănâncă oare fără sare ceva ce n-are gust?

Sau are vreun gust sucul nalbei?

 8 O, de mi s-ar răspunde la rugăminte

și de mi-ar împlini Dumnezeu dorința!

 9 De-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,

de și-ar întinde mâna și m-ar nimici!+

10 Chiar și aceasta mi-ar aduce mângâiere.

Aș sări de bucurie în ciuda durerii mele cumplite,

căci n-am respins cuvintele Celui Sfânt.+

13 Mai pot eu să mă ajut în vreun fel,

când tot sprijinul mi-a fost luat?

14 Cine nu-i arată iubire loială semenului său+

va părăsi teama de Cel Atotputernic.+

15 Frații mei au fost trădători+ ca un pârâu de iarnă,

ca apa pâraielor de iarnă care seacă.

16 Ele sunt tulburi din cauza gheții

și în ele este ascunsă zăpada care se topește.

17 Dar, când vine vara, rămân fără apă și dispar;

când vine arșița, ele seacă.

18 Și ele șerpuiesc,

ajung în pustiu și pier.

19 Caravanele din Tema+ le caută,

călătorii din Șeba*+ le așteaptă.

20 Ei se rușinează pentru că s-au așteptat să găsească apă;

au mers până acolo și au fost dezamăgiți.

21 Căci așa ați ajuns voi pentru mine;+

ați văzut groaza și necazul meu și vă este frică.+

23 Am cerut eu să fiu scăpat din mâna dușmanului

sau să fiu salvat* din mâna asupritorilor?

24 Învățați-mă, și voi tăcea.+

Ajutați-mă să înțeleg ce greșeală am făcut.

26 Plănuiți să mă mustrați pentru cuvintele mele,

pentru vorbele unui om disperat,+ pe care le ia vântul?

27 Voi chiar ați arunca sorții pentru un orfan+

și l-ați vinde* pe prietenul vostru!+

28 Acum întoarceți-vă și uitați-vă la mine,

căci n-am să vă mint în față!

29 Gândiți-vă mai bine, vă rog, nu mă judecați greșit,

da, gândiți-vă mai bine, căci n-am făcut nimic rău*.