Iov
7 Nu este viața omului muritor, de pe pământ, ca o muncă obligatorie
și nu sunt zilele lui ca zilele unui lucrător tocmit?+
2 El tânjește după umbră ca un sclav
și își așteaptă plata ca un lucrător tocmit.+
3 Astfel, mi s-au dat luni de deșertăciune
și mi s-au numărat nopți de suferință.+
4 Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi scula?».+
Dar noaptea este lungă și mă zvârcolesc până la revărsatul zorilor.
5 Carnea mi s-a acoperit cu viermi și cu bulgări de pământ,+
pielea îmi este plină de cruste și de puroi.+
8 Ochiul care mă vede acum nu mă va mai vedea.
Ochii tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.+
10 El nu se va mai întoarce la casa lui,
iar locul lui nu-l va mai recunoaște.+
11 De aceea, nu-mi voi reține gura.
12 Sunt eu o mare sau un monstru marin
ca să-mi pui strajă?
13 Când spun: «Așternutul meu mă va mângâia,
patul meu îmi va alina durerea»,
16 Sunt dezgustat de viață,+ nu vreau să mai trăiesc.
Lasă-mă, căci zilele mele sunt ca un abur.+
18 De ce îl cercetezi în fiecare dimineață
și îl încerci în fiecare clipă?+
19 De ce nu-ți întorci privirea de la mine
și nu mă lași în pace nici măcar până-mi înghit saliva?+
20 Dacă am păcătuit, ce rău ți-am făcut ție, Cel care îi cercetează pe oameni?+
De ce m-ai făcut o țintă a ta?
Am devenit oare o povară pentru tine?
21 De ce nu-mi ierți fărădelegea
și nu-mi treci cu vederea nelegiuirea?
Căci în curând voi adormi în țărână.+
Și mă vei căuta, dar nu voi mai fi”.