Psalmii
Către dirijor; după Iedutun*.+ O melodie a lui David.
39 Am spus: „Voi fi atent la calea mea
ca să nu păcătuiesc cu limba.+
Voi pune frâu gurii mele+
cât timp cel rău este în preajma mea”.
2 Am stat mut, în tăcere,+
n-am vorbit nici chiar despre ce este bine,
dar durerea mea era sfâșietoare*.
3 Inima ardea* în mine.
În timp ce cugetam*, focul ardea.
Atunci am zis:
4 „O, Iehova, ajută-mă să-mi cunosc sfârșitul
și numărul zilelor,+
ca să știu cât de scurtă îmi este viața*!
5 Într-adevăr, zilele pe care mi le-ai dat sunt puține*;+
durata vieții mele este nimic în ochii tăi.+
Da, omul, chiar dacă pare de neclintit, nu este decât un abur.+ (Sela)
6 Da, omul vine și se duce ca o umbră.
Se agită* în zadar.
Adună bogății și nu știe cine se va bucura de ele.+
7 Atunci, ce mai pot să sper, o, Iehova?
Tu ești singura mea speranță.
8 Scapă-mă de toate fărădelegile mele.+
Nu mă lăsa să ajung de batjocura nebunului.
10 Îndepărtează pedeapsa* ta de la mine!
Sunt doborât din cauza loviturilor mâinii tale.
11 Tu îl corectezi pe om pedepsindu-l pentru nelegiuirea lui;+
distrugi ce are el de preț așa cum distruge molia o haină.
Da, omul nu este decât un abur.+ (Sela)
12 Ascultă-mi rugăciunea, o, Iehova,
pleacă-ți urechea la strigătul meu de ajutor!+
Nu ignora lacrimile mele.
13 Întoarce-ți privirea mânioasă de la mine ca să mă înseninez,
înainte să mă duc și să nu mai fiu!”.