Cântarea cântărilor
1 Cântarea cântărilor, care este a lui Solomon.+
2 „Sărută-mă cu sărutările gurii tale!
Căci dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul.+
3 Uleiurile tale au un miros plăcut.+
Numele tău este ca uleiul parfumat ce se toarnă.+
De aceea te iubesc fetele.
4 Ia-mă cu tine*; să fugim!
Regele m-a dus în camerele lui!
Să ne bucurăm și să ne înveselim împreună!
Să lăudăm* dezmierdările tale mai mult decât vinul.
Pe drept te iubesc ele*.
5 Sunt neagră, dar frumoasă, o, fiice ale Ierusalimului,
precum corturile Chedarului+ și precum pânzele de cort+ ale lui Solomon.
6 Nu vă uitați că sunt negricioasă,
fiindcă m-a privit soarele.
Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine;
m-au pus să păzesc viile,
dar via mea n-am păzit-o.
De ce să fiu ca o femeie acoperită cu văl*
în mijlocul turmelor prietenilor tăi?”
8 „Dacă nu știi unde, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei,
du-te pe urmele turmei
și paște-ți iezii pe lângă corturile păstorilor.”
9 „Cu o iapă* de la carele faraonului te asemăn, iubita mea!+
10 Ce frumoși îți sunt obrajii cu podoabe*
și gâtul cu șiraguri de mărgele!
11 Îți vom face podoabe* de aur
incrustate cu argint.”
13 Iubitul meu este pentru mine ca un săculeț de smirnă+
ce stă noaptea între sânii mei.
15 „Ce frumoasă ești, iubita mea!
Ce frumoasă ești! Ochii tăi sunt ca de porumbiță.”+
16 „Ce frumos ești, iubitul meu, și ce încântător!+
Verdeața este patul nostru.
17 Grinzile casei noastre* sunt cedrii,
bârnele ei, ienuperii.