O speranță care nu duce la dezamăgire

1. De ce putem spune că speranța lui Avraam a fost bine întemeiată?

CU MULT timp în urmă, Iehova i-a făcut o promisiune remarcabilă prietenului său Avraam. El l-a asigurat că toate națiunile vor fi binecuvântate prin intermediul descendenței sale. (Gen. 15:5; 22:18) Avraam avea o credință puternică în Dumnezeu și era convins că aceste cuvinte se vor împlini. Totuși, el avea 100 de ani, iar soția lui 90, iar urmașul promis încă nu apăruse. (Gen. 21:1-7) A fost Avraam dezamăgit, gândindu-se că promisiunea nu se va împlini? Nicidecum. Speranța lui avea la bază o promisiune făcută de însuși Iehova. Biblia spune: „Pe baza speranței, el a avut credință că va deveni tatăl multor națiuni, în armonie cu ce se spusese”. (Rom. 4:18) După cum știm, speranța lui s-a împlinit când a devenit tatăl lui Isaac. De ce a așteptat Avraam cu încredere împlinirea promisiunii?

2. De ce era Avraam convins că promisiunea făcută de Iehova se va împlini?

² Avraam era „pe deplin convins că [Dumnezeu] putea să și facă ceea ce promisese” deoarece avea o relație strânsă de prietenie cu Iehova. (Rom. 4:21) Datorită credinței sale, Iehova l-a considerat un om drept și demn de aprobarea sa. (Iac. 2:23) Credința lui Avraam era strâns legată de speranța pe care o avea, așa cum arată Pavel în Romani 4:18. În continuare, vom vedea ce spune el despre speranța creștină în capitolul 5 din Romani.

3. Ce spune Pavel cu privire la speranță?

³ În acest capitol, Pavel susține cu argumente logice ideea că „speranța [noastră] nu duce la dezamăgire”. (Rom. 5:5) De asemenea, ne ajută să înțelegem că speranța creștină poate crește. În Romani 5:1-5, el vorbește despre un proces care are loc în viața unui creștin. În timp ce analizăm acest pasaj, să ne gândim la propria experiență și la modul în care speranța noastră a devenit mai puternică în timp. De asemenea, să observăm ce putem face pentru ca aceasta să devină și mai reală. Mai întâi, să vedem de ce speranța noastră glorioasă nu duce la dezamăgire.

O SPERANȚĂ GLORIOASĂ

4. Despre ce vorbește Pavel în Romani 5:1, 2?

⁴ Citește Romani 5:1, 2. Pavel le-a adresat aceste cuvinte membrilor congregației din Roma, care învățaseră multe lucruri despre Iehova și Isus, manifestaseră credință și deveniseră creștini. Ei au fost „declarați drepți pe baza credinței” și unși cu spirit sfânt. Prin urmare, obținuseră o speranță nu doar minunată, ci și sigură.

5. Ce speranță au creștinii unși?

⁵ Mai târziu, apostolul Pavel le-a vorbit despre speranță și creștinilor unși din Efes. El le-a spus că aceasta includea primirea ‘unei moșteniri’. (Ef. 1:18) Însă unde avea să se împlinească speranța lor? În scrisoarea adresată colosenilor, Pavel spune că aceasta le era „rezervată în ceruri”. (Col. 1:4, 5) Prin urmare, creștinii unși au speranța de a fi înviați la viață veșnică în cer, unde vor guverna ca regi împreună cu Cristos. (1 Tes. 4:13-17; Rev. 20:6)

6. Ce a spus un frate uns despre speranța lui?

⁶ Creștinii unși sunt conștienți de valoarea speranței pe care le-a oferit-o Iehova. Unul dintre ei, fratele Frederick Franz, și-a exprimat aprecierea pentru speranța care ocupa un loc special în inima lui: „Speranța noastră este sigură și se va împlini în mod deplin până la ultimul dintre cei 144 000 de membri ai turmei mici, într-o măsură care ne depășește imaginația”. În 1991, după ce a slujit cu fidelitate zeci de ani, a afirmat: „[Noi] nu ne-am pierdut simțul valorii în ce privește această speranță. . . . O apreciem cu atât mai mult, cu cât avem mai mult de așteptat pentru ea. Este ceva pentru care merită să aștepți, chiar și un milion de ani. Consider speranța noastră mai prețioasă ca oricând”.

7, 8. Ce speranță au majoritatea slujitorilor lui Iehova? (Romani 8:20, 21)

⁷ Majoritatea închinătorilor lui Iehova din prezent au speranța de a trăi veșnic pe pământ, sub Regatul lui Dumnezeu, speranță pe care a avut-o și Avraam. (Evr. 11:8-10, 13) Pavel vorbește despre perspectiva glorioasă a celor care vor moșteni pământul în Romani 8:20, 21. (Citește.) Ce anume te-a atras cel mai mult la această speranță? Ideea de a deveni perfect și de a nu mai păcătui? Sau de a-i revedea pe cei dragi, care vor învia în Paradis? Aceste binecuvântări și multe altele sunt posibile doar datorită speranței.

⁸ Indiferent că vom trăi în cer sau pe pământ, cu toții avem o speranță glorioasă, care ne umple inima de bucurie. Iar această speranță se poate dezvolta în timp. Cum anume? Pavel explică în continuare ce implică acest proces de dezvoltare. Analizând cuvintele sale, ne vom întări convingerea că speranța noastră nu va duce la dezamăgire.

O SPERANȚĂ CARE POATE CREȘTE

9, 10. Prin ce situații trec în prezent creștinii, la fel ca Pavel? (Romani 5:3) (Vezi și imaginile.)

⁹ Pavel arată că necazurile pot fi o parte integrantă a procesului de dezvoltare a speranței noastre. (Romani 5:3) Această idee nu trebuie să ne surprindă deoarece Isus a spus că toți cei care îl urmează trebuie să se aștepte la încercări. Exemplul lui Pavel confirmă aceste cuvinte. El le-a zis creștinilor din Tesalonic: „Când eram cu voi, vă spuneam dinainte că vom trece prin necazuri și așa s-a și întâmplat”. (1 Tes. 3:4) Iar creștinilor din Corint le-a scris: „Nu vrem să fiți în neștiință, fraților, cu privire la necazul prin care am trecut . . . Nu mai eram siguri nici măcar că vom scăpa cu viață”. (2 Cor. 1:8; 11:23-27)

¹⁰ Creștinii din prezent nu se pot aștepta să fie scutiți de necazuri. (2 Tim. 3:12) Ești și tu persecutat deoarece îl urmezi pe Cristos? Probabil că prietenii și rudele te ridiculizează sau poate chiar ți se împotrivesc cu înverșunare. Ai probleme la locul de muncă deoarece ești cinstit? (Evr. 13:18) Ești persecutat de autorități deoarece le vorbești altora despre speranța ta? Indiferent că te confrunți cu aceste probleme sau cu altele, Pavel te asigură că poți să le înfrunți cu bucurie.

11. De ce este important să perseverăm în încercări?

¹¹ Putem simți bucurie chiar și atunci când trecem prin necazuri deoarece știm că necazurile produc un rod. În Romani 5:3, Pavel spune că „necazul aduce perseverență”. Perseverența este o calitate necesară întrucât toți vom trece la un moment dat prin încercări. Dar suntem hotărâți să nu renunțăm! Doar astfel vom vedea împlinirea speranței noastre. Nu am vrea să fim asemenea oamenilor la care făcea referire Isus când a vorbit despre semințele care cad pe loc stâncos. Ei acceptă cu bucurie mesajul, însă necazurile și persecuțiile îi fac să se poticnească. (Mat. 13:5, 6, 20, 21) Într-adevăr, opoziția sau persecuțiile nu sunt o bucurie pentru niciunul dintre noi. Însă foloasele pe care le aduce perseverența sunt incontestabile.

12. Care este unul dintre foloasele perseverenței în încercări?

¹² Discipolul Iacov ne aduce în atenție unul dintre foloasele perseverenței. El a scris: „Lăsați ca perseverența să-și desăvârșească lucrarea, ca să fiți desăvârșiți și sănătoși în toate privințele și să nu vă lipsească nimic”. (Iac. 1:2-4) Iacov spune că perseverența are de îndeplinit o misiune, o însărcinare. Ea ne ajută să dezvoltăm într-o măsură mai mare calități precum răbdarea, credința și încrederea în Dumnezeu. Și Pavel menționează un folos important al perseverenței.

13, 14. Care este rezultatul perseverenței și cum ne influențează acesta speranța? (Romani 5:4)

¹³ Pavel arată care este rezultatul perseverenței: „aprobarea lui Dumnezeu”. (Romani 5:4) Aceasta nu înseamnă că Iehova aprobă încercările sau necazurile prin care trecem. El ne aprobă pe noi. Ce onoare este să știm că avem aprobarea Creatorului universului! (Ps. 5:12)

¹⁴ Avraam a perseverat în încercări și s-a bucurat de aprobarea lui Iehova. Dumnezeu l-a considerat drept și l-a numit prietenul său. (Gen. 15:6; Rom. 4:13, 22) La fel stau lucrurile și în prezent. Aprobarea lui Iehova nu depinde de privilegiile pe care le avem și nici de volumul de muncă pe care îl realizăm în serviciul său, ci de perseverența noastră. Aceasta este o idee încurajatoare deoarece cu toții putem persevera, indiferent de vârstă, circumstanțe sau capacități. Treci chiar acum printr-o încercare? Dacă da, meditează la acest adevăr impresionant: perseverența ta arată că ai aprobarea lui Iehova. Siguranța că Iehova își găsește plăcerea în tine este o forță mobilizatoare. Drept urmare, speranța ta este tot mai sigură.

CÂT DE PUTERNICĂ ESTE SPERANȚA TA?

15. Cum își continuă Pavel argumentația și de ce cuvintele sale ar putea genera confuzie?

¹⁵ Așa cum a arătat Pavel, Iehova îi aprobă pe cei care îi rămân fideli în încercări. Pavel își continuă argumentația astfel: „aprobarea [duce la] speranță; și speranța nu duce la dezamăgire”. (Rom. 5:4, 5) Aceste cuvinte ar putea genera confuzie. Unii s-ar putea întreba: „De ce spune Pavel că aprobarea aduce speranță, de vreme ce mai înainte, în versetul 2, le-a spus creștinilor din Roma că aveau deja speranță, «speranța că vor primi glorie de la Dumnezeu»?”.

16. Ce contribuie la creșterea speranței creștine? (Vezi și imaginile.)

¹⁶ Putem înțelege cuvintele lui Pavel dacă ne reamintim că speranța poate crește. De exemplu, îți amintești momentul când ai aflat pentru prima dată despre speranța vieții veșnice? Probabil, te-ai gândit că e prea frumoasă ca să fie adevărată. Totuși, pe măsură ce ai învățat mai multe despre Iehova și despre promisiunile Bibliei, te-ai convins tot mai mult că aceasta nu este un vis, ci o realitate viitoare.

17. Cum a crescut speranța ta după dedicare și botez?

¹⁷ După ce te-ai dedicat și botezat, ai asimilat tot mai multe cunoștințe din Biblie. Drept urmare, speranța ta a continuat să crească. (Evr. 5:13–6:1) Probabil că ai trecut prin același proces menționat în Romani 5:2-4. Te-ai confruntat cu necazuri, însă ți-ai păstrat fidelitatea și ai simțit aprobarea lui Iehova. Gândul că ai aprobarea divină te îndeamnă să aștepți cu și mai multă încredere împlinirea promisiunilor. Acum, speranța ta este mai puternică decât la început, mai reală, mai personală. Te influențează tot mai mult. Este prezentă în fiecare aspect al vieții tale. De exemplu, se regăsește în modul în care te porți cu membrii familiei, în deciziile pe care le iei și chiar în modul în care îți folosești timpul.

18. Ce asigurare le dă Pavel creștinilor?

¹⁸ Referitor la speranța pe care un creștin o are după ce primește aprobarea lui Dumnezeu, Pavel menționează o idee importantă. El le dă creștinilor asigurarea că speranța lor se va împlini. Cum își susține el afirmația? Sub inspirație, Pavel consemnează următoarea garanție: „Speranța nu duce la dezamăgire, pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin spiritul sfânt, care ne-a fost dat”. (Rom. 5:5) Așadar, nu ai niciun motiv să te îndoiești de această speranță, de speranța ta!

19. De ce anume putem fi siguri?

¹⁹ Să medităm la viața lui Avraam, la speranța lui și la perseverența sa în încercări, care i-a adus aprobarea lui Dumnezeu. Speranța lui nu a fost zadarnică. Biblia spune: „După ce a arătat răbdare, Avraam a primit această promisiune”. (Evr. 6:15; 11:9, 18; Rom. 4:20-22) Așteptarea lui a fost din plin răsplătită. Dacă vom persevera la fel ca Avraam, vom primi răsplata mult așteptată. Speranța noastră este reală! Este o sursă de bucurie deoarece știm că se va împlini. Cu siguranță, nu vom fi dezamăgiți! (Rom. 12:12) Pavel a scris: „Dumnezeul care dă speranță să vă umple de toată bucuria și pacea datorită încrederii voastre în el și, astfel, să aveți speranță din belșug prin puterea spiritului sfânt”. (Rom. 15:13)