Să respectăm locul fiecăruia în congregația lui Iehova

1. Ce i-a acordat Iehova fiecăruia dintre slujitorii săi fideli?

IEHOVA i-a acordat cu iubire fiecărui slujitor fidel al său un loc în congregație. Chiar dacă îndeplinim roluri diferite, toți suntem prețioși și avem nevoie unii de alții. Apostolul Pavel ne ajută să înțelegem acest aspect important.

2. Potrivit cu Efeseni 4:16, de ce trebuie să ne prețuim unii pe alții și să colaborăm?

² În versetul-cheie al acestui articol, Pavel subliniază că niciunul dintre noi nu trebuie să considere că ‘n-are nevoie’ de un alt slujitor al lui Iehova. (1 Cor. 12:21) Pentru ca în congregație să existe un climat de pace, trebuie să ne prețuim unii pe alții și să colaborăm. (Ef. 4:16) Când lucrăm împreună în unitate, congregația înflorește și se zidește în iubire.

3. Ce vom analiza în acest articol?

³ Există diverse situații în care putem arăta respect față de alți frați și surori din congregație. În acest articol vom analiza cum pot bătrânii de congregație să-și arate respect unii altora. Apoi vom vedea cum putem demonstra că îi prețuim pe cei necăsătoriți. În final, vom înțelege cum putem manifesta iubire față de cei care nu vorbesc bine limba noastră.

CUM TREBUIE BĂTRÂNII SĂ-ȘI ARATE RESPECT

4. Ce sfat al lui Pavel, consemnat în Romani 12:10, ar trebui să respecte bătrânii?

⁴ Toți bătrânii de congregație sunt numiți de spiritul sfânt al lui Iehova. Cu toate acestea, ei sunt înzestrați cu daruri și capacități diferite. (1 Cor. 12:17, 18) Unii slujesc ca bătrâni de puțin timp și nu au multă experiență. Alții nu pot face mult pentru congregație deoarece sunt în vârstă sau bolnavi. Totuși, niciun bătrân de congregație nu ar trebui să-l privească cu superioritate pe alt bătrân, considerând că ‘nu are nevoie de el’. Fiecare bătrân de congregație trebuie să respecte sfatul lui Pavel din Romani 12:10. (Citește.)

5. Cum demonstrează bătrânii de congregație respect reciproc și de ce este important să acționeze astfel?

⁵ Bătrânii de congregație demonstrează respect reciproc dacă își ascultă cu atenție opiniile. Ei trebuie să acționeze astfel îndeosebi când se întrunesc pentru a discuta chestiuni importante. Să remarcăm ce se spune în Turnul de veghe din 1 octombrie 1988, ediția în limba engleză: „Bătrânii vor recunoaște că, prin intermediul spiritului sfânt, Cristos poate îndruma mintea oricărui membru al corpului de bătrâni, astfel încât acesta să îndrepte atenția asupra principiului biblic care se aplică într-o anumită situație sau care ajută la luarea unei decizii importante. (Fap. 15:6-15) Niciunul dintre membrii corpului de bătrâni nu trebuie să considere că spiritul sfânt acționează doar prin el”.

6. Ce îi ajută pe bătrâni să păstreze unitatea între ei și ce foloase are congregația când ei acționează astfel?

⁶ Un bătrân de congregație care manifestă respect față de ceilalți bătrâni nu încearcă mereu să ia primul cuvântul la întrunirile bătrânilor. El nu domină discuția și nu consideră că părerea lui este întotdeauna bună. Dimpotrivă, el își exprimă cu umilință și modestie punctul de vedere și ascultă cu atenție opiniile celorlalți. Și, mai important, el îndreaptă mereu atenția spre principii biblice și urmează îndrumările date de „sclavul fidel și prevăzător”. (Mat. 24:45-47) Când bătrânii discută într-o atmosferă plină de iubire și respect, spiritul sfânt al lui Dumnezeu este prezent și îi îndrumă să ia decizii în folosul congregației. (Iac. 3:17, 18)

CUM PUTEM MANIFESTA RESPECT FAȚĂ DE CEI NECĂSĂTORIȚI

7. Ce atitudine a avut Isus față de cei necăsătoriți?

⁷ În congregații există cupluri căsătorite și familii, dar și mulți frați și surori necăsătoriți. Cum ar trebui să-i privim pe aceștia din urmă? Să ne gândim ce atitudine a avut Isus față de cei necăsătoriți. Când a fost pe pământ, el nu s-a căsătorit, ci și-a dedicat întreaga viață îndeplinirii misiunii sale. Isus nu a spus niciodată că un creștin trebuie neapărat să se căsătorească sau să rămână celibatar. În schimb, a spus că unii creștini aveau să aleagă să nu se căsătorească. (Mat. 19:11, 12) Isus i-a tratat cu respect pe cei necăsătoriți. El nu a considerat că aceștia le erau inferiori celor căsătoriți sau că nu aveau o viață împlinită.

8. Potrivit cu 1 Corinteni 7:7-9, ce îndemn le-a dat Pavel creștinilor?

⁸ La fel ca Isus, apostolul Pavel și-a îndeplinit serviciul sacru fiind necăsătorit. El nu i-a învățat niciodată pe alții că este greșit ca un creștin să se căsătorească, ci a admis că aceasta este o chestiune personală. Totuși, Pavel i-a îndemnat pe creștini să se gândească dacă puteau să-i slujească lui Iehova ca persoane necăsătorite. (1 Cor. 7:7-9) Cu siguranță, Pavel nu i-a desconsiderat pe creștinii necăsătoriți. El chiar l-a ales pe tânărul Timotei, care era necăsătorit, pentru a-i încredința responsabilități importante în serviciul lui Iehova.b (Filip. 2:19-22) Este clar deci că ar fi greșit să stabilim că un frate este sau nu calificat să primească un privilegiu în congregație doar pe baza stării sale civile. (1 Cor. 7:32-35, 38)

9. Ce putem spune despre căsătorie și celibat?

⁹ Nici Isus și nici Pavel nu au promovat ideea că slujitorii lui Iehova trebuie să se căsătorească sau să rămână celibatari. Ce putem spune deci despre căsătorie și celibat? Turnul de veghe din 1 octombrie 2012 dă un răspuns potrivit la această întrebare: „În realitate, atât căsătoria, cât și celibatul pot fi numite daruri de la Dumnezeu. . . . Cât despre celibat, Iehova nu-l consideră un motiv de rușine sau de întristare”. Înțelegem deci că trebuie să respectăm locul pe care surorile și frații necăsătoriți îl au în congregație.

10. Cum putem manifesta respect față de surorile și frații celibatari?

¹⁰ Cum putem manifesta respect față de sentimentele surorilor și fraților necăsătoriți? Este important să avem în vedere că unii dintre aceștia au decis să nu se căsătorească. Alții ar vrea să se căsătorească, dar n-au găsit persoana potrivită, în timp ce alții și-au pierdut în moarte partenerul de căsătorie. Indiferent de motivul pentru care o persoană nu este căsătorită, ceilalți nu ar trebui să o întrebe de ce nu se căsătorește și nici să se ofere s-o ajute să-și găsească un partener de viață. Bineînțeles, unii creștini ar putea cere un astfel de ajutor. Dar cum s-ar simți un colaborator în credință celibatar dacă, fără să ne solicite, ne-am oferi să-l ajutăm să-și găsească un partener? (1 Tes. 4:11; 1 Tim. 5:13) Să analizăm ce au spus câțiva colaboratori fideli necăsătoriți.

11, 12. Cum i-am putea descuraja pe cei necăsătoriți?

¹¹ Un supraveghetor de circumscripție necăsătorit, care este foarte eficient în repartiția sa, consideră că celibatul aduce multe avantaje. Totuși, când unii frați și surori bine intenționați îl întreabă de ce nu s-a căsătorit, el se simte descurajat. Un frate celibatar care slujește la un birou de filială a spus: „Uneori, frații și surorile îmi dau de înțeles că mă compătimesc pentru că nu sunt căsătorit. Pentru ei, celibatul este, mai degrabă, o povară, nu un dar”.

¹² O soră celibatară care slujește la Betel a spus: „Unii vestitori cred că toți celibatarii sunt în căutarea unui partener de viață sau că, pentru aceștia, orice eveniment social este o ocazie de a-și găsi un partener. Odată, am mers în țară pentru a rezolva o chestiune legată de munca mea la Betel și am ajuns seara, când la sală era întrunire. Sora care mă găzduia mi-a spus că în congregație erau doi frați de aceeași vârstă cu mine. Deși m-a asigurat că nu avea nicio intenție ascunsă, imediat după ce am intrat în sală m-a împins să fac cunoștință cu aceștia. Este inutil să spun cât de penibil ne-am simțit toți trei!”.

13. Ce exemple au încurajat-o pe o soră celibatară?

¹³ O altă soră celibatară care slujește la Betel a spus: „Cunosc frați și surori celibatari care fac pionierat de mulți ani. Sunt oameni echilibrați, fericiți, cu obiective clare, cu spirit de sacrificiu și de un real ajutor pentru congregație. Întrucât au un punct de vedere corect cu privire la celibat, nu se consideră superiori altora pentru că nu s-au căsătorit, dar nici dezavantajați pentru că nu au un partener de viață sau o familie”. Este o bucurie să faci parte dintr-o congregație în care ești respectat și prețuit! Nu te simți nici compătimit, dar nici invidiat, nici ignorat, dar nici elogiat. Simți pur și simplu că ai un loc în congregație.

14. Cum putem arăta că îi respectăm pe cei necăsătoriți?

¹⁴ Surorile și frații celibatari vor fi recunoscători dacă îi prețuim datorită calităților lor și nu le plângem de milă pentru că nu sunt căsătoriți. În loc să-i compătimim, ar trebui să-i apreciem pentru fidelitatea lor. În felul acesta, nu le vom da niciodată impresia că ‘n-avem nevoie de ei’. (1 Cor. 12:21) În schimb, vor simți că îi respectăm și că prețuim locul pe care îl au în congregație.

CUM PUTEM DEMONSTRA RESPECT FAȚĂ DE CEI CARE NU VORBESC BINE LIMBA NOASTRĂ

15. Ce schimbări au făcut unii pentru a-și extinde activitatea de predicare?

¹⁵ În ultimii ani, mulți vestitori și-au propus să învețe o limbă străină pentru a face mai mult în lucrarea de predicare. De aceea, au trebuit să facă anumite schimbări în viață. Ei s-au mutat dintr-o congregație care folosește limba lor maternă ca să slujească într-o congregație de limbă străină, unde este multă nevoie de vestitori ai Regatului. (Fap. 16:9) Decizia pe care au luat-o pentru a promova interesele Regatului este personală. Deși au, poate, nevoie de mulți ani pentru a vorbi fluent noua limbă, ei sunt utili congregației în numeroase moduri. Prin calitățile lor excelente și prin experiența lor, ei contribuie la încurajarea congregației. Îi prețuim nespus de mult pe acești frați și surori cu spirit de sacrificiu!

16. Ce criterii trebuie să aibă în vedere bătrânii de congregație când decid dacă un frate poate sluji ca bătrân sau ca slujitor auxiliar?

¹⁶ Un corp de bătrâni nu se va reține să-l recomande pe un frate ca bătrân de congregație sau slujitor auxiliar doar pentru că nu vorbește fluent limba congregației în care activează. Bătrânii îl vor evalua pe baza cerințelor biblice pentru bătrânii de congregație și slujitorii auxiliari, nu în funcție de ușurința cu care vorbește limba congregației locale. (1 Tim. 3:1-10, 12, 13; Tit 1:5-9)

17. Ce decizie trebuie să ia unele familii care se mută în altă țară?

¹⁷ Unele familii creștine au fost nevoite să-și părăsească țara natală pentru a scăpa de condițiile dificile de acolo sau pentru a-și găsi un loc de muncă. Drept urmare, copiii lor merg, poate, la școli unde se predă în limba oficială a țării în care s-au mutat. De asemenea, și părinții trebuie, probabil, să învețe limba oficială pentru a-și găsi un loc de muncă. Așadar, dacă în țara în care s-au mutat există o congregație sau un grup în care se vorbește limba lor maternă, din ce congregație ar trebui să facă ei parte: din aceea în care se vorbește limba oficială a țării sau din aceea care folosește limba lor maternă?

18. În armonie cu Galateni 6:5, cum putem arăta respect față de decizia unui cap de familie?

¹⁸ Capul familiei trebuie să decidă la ce congregație va merge familia sa. Fiind o chestiune personală, el trebuie să ia în calcul binele familiei. (Gal. 6:5) Noi, ceilalți, trebuie să respectăm decizia capului de familie. Indiferent care este aceasta, trebuie să o acceptăm și să-i primim cu căldură pe el și familia lui, considerând că au un loc prețios în congregația noastră. (Rom. 15:7)

19. Ce ar trebui să analizeze sub rugăciune capii de familie?

¹⁹ Unele familii slujesc într-o congregație care folosește limba maternă a părinților, dar pe care copiii nu o vorbesc fluent. Dacă congregația se află într-o zonă în care se vorbește limba oficială a țării, iar copiii frecventează o școală cu predare în limba respectivă, acestora le-ar putea fi greu să înțeleagă ce se spune la întruniri și, prin urmare, nu vor progresa pe plan spiritual. Într-o astfel de situație, capul familiei va analiza sub rugăciune ce trebuie să facă pentru a-și ajuta copiii să se apropie atât de Iehova, cât și de frații și surorile din congregație. El va trebui fie să-și ajute copiii să învețe mai bine limba maternă, fie să se mute cu familia într-o congregație care folosește limba pe care copiii o înțeleg cel mai bine. Indiferent ce decizie va lua capul familiei, congregația în care va alege să slujească va trebui să-i respecte și să-i prețuiască pe el și familia lui.

20. Cum putem arăta că îi respectăm pe cei care învață o limbă străină?

²⁰ Având în vedere motivele menționate, în multe congregații sunt frați și surori care se străduiesc să învețe o limbă străină. S-ar putea să le fie greu să-și exprime sentimentele. Totuși, dacă nu ne vom concentra asupra stângăciei cu care vorbesc limba noastră, ne va fi mai ușor să remarcăm iubirea lor pentru Iehova și dorința de a-i sluji. Dacă remarcăm aceste calități, îi vom prețui și îi vom respecta. Nu vom considera că ‘n-avem nevoie de ei’ doar pentru că nu vorbesc bine limba noastră.

SUNTEM PREȚIOȘI PENTRU IEHOVA

21, 22. Ce privilegiu minunat avem?

²¹ Iehova ne-a dat minunatul privilegiu de a avea un loc în congregația sa. Indiferent că suntem bărbați sau femei, celibatari sau căsătoriți, tineri sau vârstnici, că vorbim bine o limbă sau nu, toți suntem prețioși pentru Iehova și pentru colaboratorii noștri creștini. (Rom. 12:4, 5; Col. 3:10, 11)

²² Să continuăm să punem în practică numeroasele lecții pe care le-am desprins din ilustrarea lui Pavel despre corpul uman! Astfel, vom căuta și mai multe modalități de a ne exprima aprecierea pentru locul pe care atât noi, cât și alții îl avem în congregația lui Iehova.