„Sea pherdile spiritoia sfânto”

1. So avelas te diches hai te așunes dacă avilenas vi tu ca i Penticosta?

ESTE o dimineață plăcută de primăvară din anul 33 e.n. Străzile Ierusalimului sunt inundate de mulțimi gălăgioase.a De la altarul templului se înalță fumul jertfelor, în timp ce leviții cântă psalmii Hallel (Psalmii 113–118), probabil în stil antifonic: o voce sau mai multe cântă un vers, iar un cor răspunde cu alt vers. Vizitatorii au venit de departe, din Elam, din Mesopotamia, din Capadocia, din Pont, din Egipt și din Roma.b Au călătorit mult pentru a fi prezenți la această ocazie specială, Penticosta, numită și „ziua primelor roade coapte”. (Num. 28:26) Această sărbătoare anuală marchează sfârșitul secerișului orzului și începutul secerișului grâului. Este o zi plină de veselie.

2. So bari buchi întâmplosardea-pe ca i Penticosta anda 33 a.e.?

² În această zi, urmează să se întâmple ceva ce va uimi oamenii secole la rând. Pe la ora 9, din cer se aude deodată „un zgomot ca vâjâitul unui vânt puternic”, sau „ca vuietul puternic al unui uragan”. (Fap. 2:2; Noul Testament pe înțelesul tuturor, 1984) Sunetul asurzitor umple casa în care sunt adunați aproximativ 120 de discipoli ai lui Isus. Apoi se petrece un lucru uluitor: apar niște limbi ca de foc, care se așază câte una pe fiecare discipol.c Discipolii ‘se umplu de spirit sfânt’ și încep să vorbească în alte limbi. Când aceștia ies din casa în care s-au întrunit, oamenii veniți la sărbătoare în Ierusalim rămân uimiți pentru că discipolii le vorbesc în limbile lor. Da, fiecare îi aude „vorbind în limba lui”! (Fap. 2:1-6)

3. a) Sostar daisaras te phenas că i Penticosta anda 33 a.e. sas iech baro ghies anda i închinarea ciaci? b) So phanglimos si mașcar i cuvântarea le Petroschi hai sar sas folosime ‘le chei le Regatosche’?

³ Această relatare impresionantă prezintă un eveniment deosebit de important pentru închinarea adevărată: nașterea unei noi națiuni, Israelul spiritual, congregația creștinilor unși. (Gal. 6:16) Mai mult, când s-a adresat mulțimii în acea zi, Petru a folosit prima dintre cele trei ‘chei ale Regatului’. Ele aveau să deschidă calea spre privilegii speciale unor grupuri de oameni. (Mat. 16:18, 19) Prima cheie le-a dat evreilor și prozeliților posibilitatea să accepte vestea bună și să fie unși cu spiritul sfânt al lui Dumnezeu.d Astfel, ei puteau deveni o parte a Israelului spiritual, având speranța de a domni ca regi și preoți în Regatul mesianic. (Rev. 5:9, 10) Cu timpul, acest privilegiu urma să le fie acordat și samaritenilor, iar ulterior oamenilor din națiuni. Ce lecții pot desprinde creștinii de azi din evenimentele importante care au avut loc la Penticosta din 33 e.n.?

„Savore sas chidine ande iech than” (Fapte 2:1-4)

4. Sar cherel mai dur i congregația anda amare ghiesa i buchi cai cărdea-la i congregația anda 33 a.e.?

⁴ La înființarea ei, congregația creștină număra aproximativ 120 de discipoli care erau „împreună în același loc” – într-o cameră de sus a unei case – și care au fost unși cu spirit sfânt. (Fap. 2:1) Însă, la sfârșitul acelei zile, congregația număra mii de membri botezați. Și acesta nu a fost decât începutul! Congregația creștină continuă să crească în zilele noastre. Această comunitate de bărbați și femei care se tem de Dumnezeu constituie mijlocul prin care ‘vestea bună despre Regat’ continuă să fie „predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate națiunile” înainte să vină sfârșitul actualului sistem. (Mat. 24:14)

5. Save sas le miștimata cai sas codolen cai cherenas partea anda i congregația creștino anda o iechto secolo hai cai dichas-len vi amen aghies?

⁵ În plus, congregația creștină avea să constituie o sursă de forță spirituală pentru membrii ei: pentru cei unși, iar, mai târziu, și pentru „alte oi”. (Ioan 10:16) În scrisoarea către creștinii din Roma, Pavel a arătat cât de mult aprecia sprijinul pe care membrii congregației și-l acordau unii altora: „Doresc mult să vă văd, ca să vă dau un dar spiritual pentru întărirea voastră sau, mai degrabă, ca să ne încurajăm reciproc, fiecare prin credința celuilalt, eu prin a voastră și voi prin a mea”. (Rom. 1:11, 12)

6, 7. Sar pherel i congregația creștino de aghies i porunca cai dea-la lenghe o Isus te predichin ca sea le națiuni?

⁶ Astăzi, congregația creștină are aceleași obiective ca în secolul I. Isus le-a încredințat discipolilor o lucrare care, deși nu era ușoară, avea să le aducă multe satisfacții. El le-a spus: „Faceți discipoli din oamenii tuturor națiunilor, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al spiritului sfânt și învățându-i să respecte tot ce v-am poruncit”. (Mat. 28:19, 20)

⁷ În prezent, această lucrare se realizează prin intermediul congregației creștine a Martorilor lui Iehova. Desigur, nu este deloc ușor să li se predice oamenilor din toate națiunile. Cu toate acestea, Martorii lui Iehova produc materiale bazate pe Biblie în peste 1 000 de limbi! Participi și tu cu regularitate la întrunirile congregației creștine și la lucrarea de predicare a Regatului și de facere de discipoli? Dacă da, ai toate motivele să fii bucuros, deoarece și tu te numeri printre relativ puținele persoane care au astăzi privilegiul de a depune o mărturie temeinică despre numele lui Iehova.

8. So ajutorii si amenghe dino prin congregația?

⁸ Pentru a ne ajuta să perseverăm cu bucurie în aceste timpuri critice, Iehova Dumnezeu ne-a dăruit o comunitate mondială de frați. Pavel le-a scris creștinilor evrei: „Să ne interesăm unii de alții ca să ne îndemnăm la iubire și la fapte bune și să nu neglijăm întrunirea noastră, cum au unii obiceiul, ci să ne încurajăm unii pe alții, și aceasta cu atât mai mult cu cât vedeți că ziua se apropie!”. (Evr. 10:24, 25) Congregația creștină este un dar de la Iehova prin care putem să-i încurajăm pe alții și, la rândul nostru, să fim încurajați. Să rămânem deci aproape de frații și surorile noastre de credință! Să nu neglijăm niciodată întrunirile creștine!

„Fiesavo așunelas-len . . . ande leschi șib” (Fapte 2:5-13)

9, 10. So cărde chichiva caște predichin codolenghe cai denas duma aver șib?

⁹ Ce entuziasm trebuie să fi cuprins acea mulțime de evrei și prozeliți la Penticosta din 33 e.n.! Probabil că majoritatea celor prezenți vorbeau greaca sau ebraica, limbi cunoscute de mulți la vremea aceea. Însă acum, „fiecare îi auzea [pe discipoli] vorbind în limba lui”. (Fap. 2:6) Faptul că mesajul le-a fost transmis în limba maternă trebuie să le fi sensibilizat inima. Creștinii de azi nu sunt înzestrați cu darul miraculos al vorbirii în limbi. Însă mulți dintre ei s-au pus la dispoziție pentru ca mesajul despre Regat să le fie anunțat oamenilor din toate grupurile naționale. De exemplu, unii au învățat o altă limbă pentru a putea sluji într-o congregație de limbă străină din zona în care locuiesc sau chiar pentru a se muta în altă țară. Deseori, oamenii sunt impresionați de eforturile lor și îi ascultă.

¹⁰ De exemplu, Christine a urmat un curs de limbă gujarati împreună cu alți șapte vestitori. La noul ei loc de muncă, a cunoscut o colegă a cărei limbă maternă era gujarati. Când Christine a salutat-o în limba ei maternă, tânăra a rămas uimită și a vrut să știe de ce făcea eforturi să învețe gujarati, o limbă atât de grea. Atunci, Christine a avut ocazia să-i depună o mărturie excelentă, iar tânăra i-a spus: „Înțeleg că trebuie să aveți ceva important de spus!”.

11. Sar daisaras te avas pregătime caște predichisaras o mesajo anda o Regato codolenghe cai den duma aver șiba?

¹¹ Desigur, nu toți putem învăța o altă limbă. Cu toate acestea, toți putem să le predicăm mesajul despre Regat oamenilor din alte grupuri lingvistice. Cum? O modalitate este aceea de a folosi aplicația JW Language^® pentru a învăța o formulă de salut simplă într-o limbă străină vorbită frecvent în zona noastră. De asemenea, putem învăța câteva propoziții pentru a le stârni interesul față de adevăr celor ce vorbesc limba respectivă. Am putea să prezentăm site-ul jw.org și, dacă este posibil, să îndreptăm atenția spre varietatea de publicații și videouri existente în limba lor. Folosind aceste instrumente de predare, vom experimenta bucuria pe care au simțit-o creștinii din secolul I când au văzut uimirea străinilor care auzeau vestea bună în limba lor.

„O Petru vazdea-pe ande pânrende” (Fapte 2:14-37)

12. a) So profeția cărdea o Ioel anda o miracolo cai întâmplosardea-pe ca Penticosta anda 33 a.e.? b) Sostar avelas cadai profeția te pherel-pe ando iechto secolo?

¹² „Petru s-a ridicat în picioare” și s-a adresat acelei mulțimi de oameni de diferite naționalități. (Fap. 2:14) El le-a explicat că Dumnezeu le dăduse discipolilor în mod miraculos capacitatea de a vorbi în limbi, așa cum profețise prin Ioel: „Voi turna spiritul meu peste oameni de orice fel”. (Ioel 2:28) În plus, înainte de a se înălța la cer, Isus le spusese discipolilor săi: „Îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt ajutor”, ajutor pe care Isus l-a numit „spiritul”. (Ioan 14:16, 17)

13, 14. Sar arăslea o Petru co ilo codolengo casa dea duma hai sar daisaras vi amen te las amen pala leste?

¹³ În încheierea cuvântării sale, Petru a spus cu hotărâre: „Toată casa lui Israel să știe sigur că Dumnezeu l-a făcut Domn și Cristos pe acest Isus pe care voi l-ați țintuit pe stâlp”. (Fap. 2:36) Desigur, majoritatea celor ce-l ascultau pe Petru nu fuseseră de față la uciderea lui Isus pe stâlpul de tortură. Dar, ca națiune, ei purtau o vină colectivă. Să remarcăm însă că Petru li s-a adresat conaționalilor săi cu respect și într-un mod care să le sensibilizeze inima. Petru nu dorea să-i condamne pe ascultătorii săi, ci să-i îndemne la căință. S-au simțit ei jigniți de cuvintele lui? Nicidecum, ci „au fost străpunși în inimă” și au întrebat: „Ce trebuie să facem?”. Modul respectuos de adresare al lui Petru trebuie să fi contribuit la sensibilizarea inimii multora, astfel că aceștia s-au căit. (Fap. 2:37)

¹⁴ Și noi putem imita exemplul lui Petru. Când le depunem mărturie altora, nu trebuie să corectăm orice idee exprimată de locatar care nu este în conformitate cu Biblia. Mai degrabă, trebuie să discutăm despre lucruri cu privire la care suntem de aceeași părere. Dacă stabilim o bază comună de discuție, putem aduce apoi cu tact argumente din Cuvântul lui Dumnezeu. Adesea, când adevărurile biblice sunt prezentate într-o manieră pozitivă, cei sinceri sunt mult mai dispuși să ne asculte.

„Fiesavo anda tumende te avel boldo” (Fapte 2:38-47)

15. a) So phendea o Petru hai so cărde codola cai așunenas-les? b) Sostar mii manușa cai așunde i vestea lași ande codo ghies bolde-pe?

¹⁵ În acea zi extraordinară, Penticosta din 33 e.n., Petru le-a spus evreilor și prozeliților receptivi: „Căiți-vă și fiecare dintre voi să fie botezat”. (Fap. 2:38) Drept urmare, aproximativ 3 000 de oameni s-au botezat în bazinele din Ierusalim sau din apropiere.e Au acționat ei sub impulsul momentului? Constituie acest episod un precedent pentru ca aceia care studiază Biblia și copiii din familiile creștine să se boteze înainte de a fi pregătiți? Nu. Să nu uităm că evreii și prozeliții care s-au botezat la Penticosta din 33 e.n. studiau cu sârguință Cuvântul lui Dumnezeu și făceau parte dintr-o națiune dedicată lui Iehova. În plus, ei își dovediseră deja zelul, unii dintre ei venind de la mari distanțe pentru a fi prezenți la această sărbătoare anuală. După ce au acceptat adevărurile fundamentale referitoare la rolul lui Isus Cristos în împlinirea scopului lui Dumnezeu, ei au fost gata să continue să-i slujească lui Iehova, dar în calitate de discipoli botezați ai lui Cristos.

16. Sar sicade le creștini anda o iechto secolo spirito de sacrificiu?

¹⁶ Acel grup s-a bucurat de binecuvântarea lui Iehova. Relatarea spune: „Toți cei care deveniseră credincioși erau împreună și aveau toate lucrurile în comun. Își vindeau bunurile și proprietățile, iar ce primeau împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare”.f (Fap. 2:44, 45) Desigur, toți creștinii adevărați trebuie să imite iubirea și spiritul de sacrificiu al discipolilor din secolul I.

17. So trebul te cherel iech manuș caște arăsăl co bolimos?

¹⁷ Potrivit Bibliei, pentru a ajunge la dedicare și botez, o persoană trebuie să facă anumiți pași. Mai întâi, trebuie să asimileze cunoștință din Cuvântul lui Dumnezeu. (Ioan 17:3) Apoi, trebuie să manifeste credință și să se căiască, dovedind că îi pare sincer rău de modul său de viață din trecut. (Fap. 3:19) De asemenea, trebuie să se convertească, sau ‘să se întoarcă’, și să facă ce este drept, în armonie cu voința lui Dumnezeu. (Rom. 12:2; Ef. 4:23, 24) După acești pași, persoana respectivă trebuie să i se dedice lui Dumnezeu în rugăciune, urmând apoi să se boteze. (Mat. 16:24; 1 Pet. 3:21)

18. So privilegio si le discipolen bolde le Cristososche?

¹⁸ Dacă ești un discipol dedicat și botezat al lui Isus Cristos, fii recunoscător pentru privilegiul ce ți s-a acordat. Asemenea discipolilor din secolul I, care au fost umpluți de spirit sfânt, și tu poți fi folosit într-un mod remarcabil pentru a depune o mărturie temeinică și pentru a înfăptui voința lui Iehova!