3 Și i-a fost adus un om paralizat, care era purtat de patru oameni.+ 4 Dar, din cauza mulțimii, n-au reușit să-l ducă până la Isus. De aceea, au scos acoperișul de deasupra locului unde era Isus și, făcând o deschizătură, au coborât targa pe care era întins omul paralizat. 5 Când le-a văzut credința,+ Isus i-a zis omului paralizat: „Copile, păcatele îți sunt iertate!”.+ 6 Niște scribi care stăteau acolo se gândeau în inima lor:+ 7 „De ce vorbește omul acesta așa? Blasfemiază!+ Cine poate ierta păcatele, în afară de unul singur, Dumnezeu?”.+ 8 Dar Isus a înțeles imediat ce vorbeau între ei și le-a zis: „De ce gândiți astfel în inima voastră?+ 9 Ce este mai ușor: Să-i zici omului paralizat: «Păcatele îți sunt iertate» sau să zici: «Ridică-te, ia-ți targa și umblă»? 10 Dar, ca să știți că Fiul omului+ are autoritate să ierte păcatele pe pământ . . .”.+ Apoi s-a întors spre omul paralizat și i-a spus: 11 „Îți zic: Ridică-te, ia-ți targa și du-te acasă!”. 12 Atunci el s-a ridicat, și-a luat imediat targa și a ieșit în fața tuturor. Toți au rămas uluiți și l-au glorificat pe Dumnezeu, zicând: „Niciodată n-am mai văzut așa ceva”.+

18 Și iată că niște oameni purtau pe o targă un om paralizat și încercau să-l ducă înăuntru și să-l pună înaintea lui Isus.+ 19 Dar, pentru că n-au putut să-l ducă înăuntru din cauza mulțimii, au urcat pe acoperiș și l-au coborât cu targa printre țigle în mijlocul celor ce se aflau în fața lui Isus. 20 Când le-a văzut credința, Isus a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!”.+ 21 Atunci scribii și fariseii au început să vorbească între ei: „Cine este acesta care rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele în afară de Dumnezeu?”.+ 22 Dar Isus, dându-și seama ce gândeau, le-a răspuns: „La ce vă gândiți în inima voastră? 23 Ce este mai ușor? Să zici: «Păcatele îți sunt iertate» sau să zici: «Ridică-te și umblă»? 24 Dar, ca să știți că Fiul omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele . . .”. Apoi s-a întors spre omul paralizat și i-a spus: „Îți zic: Ridică-te, ia-ți targa și du-te acasă!”.+ 25 Atunci el s-a ridicat în fața lor, și-a luat targa pe care zăcea și s-a dus acasă, glorificându-l pe Dumnezeu. 26 Toți au rămas uimiți+ și au început să-l glorifice pe Dumnezeu. Cuprinși de teamă, au zis: „Astăzi am văzut lucruri extraordinare!”.