De la cititorii noştri

Amânare Articolul „Amânarea — hoţul timpului“ (8 aprilie 1995) a fost scris într-un stil practic şi plin de umor. În timp ce îl citeam, mă trezeam că râd de mine însumi, şi aceasta fiindcă am prostul obicei de a amâna.

F. B. H., Brazilia

Am fost o delăsătoare inveterată cea mai mare parte din viaţă, de aceea, în ce mă priveşte, aceste sfaturi au fost oportune. Articolul a fost bine redactat şi intenţionez să folosesc informaţiile pe care le conţine ca să-mi organizez mai bine timpul. De multe ori am vrut să vă scriu o scrisoare de mulţumire pentru diferite articole, dar n-am făcut-o niciodată. Acum, în sfârşit, am reuşit!

M. H., Statele Unite

Frunzăream revista, când am dat peste acest articol. Am citit introducerea gândind-mă că voi citi restul articolului mai târziu. Însă cuvintele introductive sunau astfel: „Stai! Nu lăsa articolul ăsta la o parte!“ Acum îmi dau seama că am permis ca amânarea să-mi răpească mult timp.

A. E., Italia

Sunt croitor, iar amânarea a constituit pentru mine un mod de viaţă. Nu-mi întocmeam niciodată o listă cu lucrurile pe care le aveam de făcut, nu delegam când era cazul şi nu-mi planificam un timp pentru pauze. Dar acum am învăţat să pun în practică sugestiile dumneavoastră şi mă bucur de răsplăţi.

S. N., Nigeria

Ultimele zile În calitate de evanghelizatoare cu timp integral, doresc să vă mulţumesc pentru revistele noastre. În timp ce citeam seria de articole prezentată în ediţia din 22 aprilie 1995 şi intitulată „Sunt acestea ultimele zile?“, îmi spuneam: „Cât de clare, directe şi minunat ilustrate sunt aceste articole!“ Într-adevăr, paginaţia, fotografiile superbe şi legendele ilustraţiilor te ajută să-ţi dai seama cum stau lucrurile în realitate şi fac ca articolele să poată fi citite şi înţelese cu uşurinţă. A fost o plăcere să le ofer semenilor un material ca acesta!

J. B., Statele Unite

Zona zoster Am citit articolul dumneavoastră intitulat „Zona zoster — Înfruntând durerea“ (22 aprilie 1995). Trei zile mai târziu au început să-mi apară unele erupţii cutanate care semănau foarte mult cu ceea ce articolul dumneavoastră descria ca fiind zona zoster. Am mers la doctor şi i-am spus că eu cred că am zona zoster. Cum era de aşteptat, acesta mi-a spus: „Sunteţi bine informată“, şi aceasta fiindcă diagnosticul pus de mine era corect! Întrucât boala a fost depistată în faza de început, doctorul a spus că voi avea dureri mult mai mici decât majoritatea pacienţilor care au această boală. Vă mulţumesc pentru articol!

K. B., Statele Unite

Matrioşka Vă mulţumesc pentru articolul „Matrioşka — Ce păpuşă!“ (22 aprilie 1995). Citindu-l, am rămas impresionată de modul în care a fost scris. Fotografiile sunt minunate! Încă de mică am fost fascinată de această păpuşă, dar nu am ştiut nimic despre originea ei. Acum trebuie să găsesc pe cineva care să mi-o cumpere!

M. T., Italia

Avort Articolul „Tinerii se întreabă . . . Este avortul soluţia?“ (8 martie 1995) mi-a reţinut atenţia. Acum douăzeci şi patru de ani, când am rămas însărcinată la vârsta de 15 ani, am trăit valul de emoţii prin care au trecut fetele la care făcea referire articolul. Tatăl copilului m-a sfătuit să avortez, însă eu am hotărât să păstrez copilul. Preotul a fost de părere să consimt să-mi fie adoptat copilul. De atunci n-am mai pus piciorul în Biserica Catolică! Părinţii mei însă m-au sprijinit. Am început să mă gândesc că trebuie să-i ofer copilului meu o educaţie spirituală solidă. Când Martorii lui Iehova au venit la noi acasă, am acceptat un studiu biblic şi, peste puţin timp, am fost botezată. Astăzi eu am o căsnicie fericită. Iar fiul meu? El slujeşte la sediul Martorilor lui Iehova. Mă trec fiorii când mă gândesc la prima alternativă care mi-a fost oferită: avortul. Aceasta nu este soluţia!

G. J., Statele Unite