Lăcusta şi neuronii ei sensibili la mişcare

LĂCUSTELE migrează în roiuri cu o densitate de „80 de milioane de exemplare pe kilometru pătrat”. Cu toate acestea, micile vietăţi nu se ciocnesc unele de altele. În ce constă secretul lor?

Gândiţi-vă: În spatele fiecăruia dintre ochii compuşi ai lăcustei se află un neuron sensibil la mişcare. Când o coliziune pare inevitabilă, aceşti neuroni trimit impulsuri spre aripi şi picioare, determinând lăcusta să acţioneze prompt. De fapt, reacţia insectei este de cinci ori mai rapidă decât clipitul din ochi.

Având ca sursă de inspiraţie ochii şi neuronii lăcustei, oamenii de ştiinţă au dezvoltat un sistem computerizat ce permite unui robot mobil să detecteze şi să evite obiectele ce se apropie, fără ajutorul unor detectoare radar sau infraroşii sofisticate. Cercetătorii lucrează la implementarea acestei tehnologii în industria constructoare de automobile, echipându-le cu un sistem de avertizare rapid şi eficient, care ar putea reduce numărul coliziunilor. „Avem foarte multe de învăţat de la o insectă atât de simplă precum lăcusta”, spune Shigang Yue, profesor la Universitatea din Lincoln (Regatul Unit).

Ce credeţi? Au apărut lăcusta şi neuronii ei sensibili la mişcare prin evoluţie? Sau sunt opera unui Proiectant?