Aplicarea corectă a textelor biblice

CÂND le predăm altora adevărul, nu trebuie să ne mulţumim cu citirea câtorva versete din Biblie. Apostolul Pavel i-a scris colaboratorului său Timotei următoarele: „Fă tot posibilul să te prezinţi aprobat lui Dumnezeu, ca un lucrător care nu are de ce să-i fie ruşine, care expune corect cuvântul adevărului“. — 2 Tim. 2:15.

Pentru a expune corect adevărul, trebuie ca explicaţiile pe care le dăm versetelor să fie conforme cu învăţăturile Bibliei. Aceasta înseamnă că trebuie să avem în vedere contextul, nu doar să selectăm anumite expresii care ni se par interesante şi, apoi, să facem aprecieri personale pe marginea lor. Prin intermediul lui Ieremia, Iehova a avertizat cu privire la profeţii care pretindeau că spun cuvintele lui Iehova, dar care, în realitate, vorbeau despre „o viziune din propria lor inimă“ (Ier. 23:16, NW). Apostolul Pavel i-a prevenit pe creştini să nu contamineze Cuvântul lui Dumnezeu cu filozofii omeneşti spunându-le: „Ne-am lăsat de lucrurile ascunse care sunt ruşinoase, neumblând cu viclenie şi nefalsificând cuvântul lui Dumnezeu“. Pe vremea aceea, negustorii necinstiţi diluau vinul pentru a avea mai multă marfă şi pentru a câştiga mai mulţi bani. Noi nu falsificăm Cuvântul lui Dumnezeu amestecându-l cu filozofii omeneşti. „Noi . . . nu suntem vânzători ambulanţi ai cuvântului lui Dumnezeu, cum sunt mulţi oameni“, a spus Pavel, „ci vorbim cu sinceritate, da, ca trimişi de Dumnezeu, sub privirile lui Dumnezeu, în compania lui Cristos“. — 2 Cor. 2:17; 4:2.

Uneori, poţi cita un verset pentru a evidenţia un principiu. Biblia conţine nenumărate principii înţelepte menite a ne ajuta să facem faţă unui număr mare de probleme (2 Tim. 3:16, 17). Dar trebuie să fii sigur că aplicarea pe care o faci textelor biblice este exactă. Trebuie să ai grijă să nu denaturezi un verset şi să nu laşi impresia că spune ceea ce vrei tu să spună (Ps. 91:11, 12; Mat. 4:5, 6). Aplicarea ta trebuie să fie în armonie cu scopul lui Iehova, cu tot Cuvântul lui Dumnezeu.

‘Expunerea corectă a cuvântului adevărului’ presupune şi sesizarea spiritului transmis de Biblie. Biblia nu este un „ciomag“ cu care să-i ameninţi pe alţii. Conducătorii religioşi care i se împotriveau lui Isus Cristos citau din Scripturi, dar închideau ochii la cerinţe mult mai importante, cum ar fi dreptatea, îndurarea şi fidelitatea, cerinţe trasate de Dumnezeu (Mat. 22:23, 24; 23:23, 24). Când preda Cuvântul lui Dumnezeu, Isus reflecta personalitatea Tatălui său. Zelul lui Isus pentru adevăr era însoţit de o afecţiune profundă faţă de oamenii pe care-i instruia. Să ne străduim să-i urmăm exemplul! — Mat. 11:28.

Cum putem fi siguri că facem o aplicare corectă a versetului? Citirea cu regularitate a Bibliei va constitui un ajutor în acest sens. De asemenea, trebuie să nutrim apreciere faţă de darul furnizat de Iehova: „sclavul fidel şi prevăzător“ — grupul de creştini unşi de spirit prin intermediul căruia Dumnezeu furnizează hrană spirituală pentru casa credinţei (Mat. 24:45). Studiul personal, precum şi asistarea şi participarea cu regularitate la întrunirile congregaţiei ne vor ajuta să tragem mari foloase din instruirea oferită prin intermediul clasei sclavului fidel şi prevăzător.

Dacă în limba ta există cartea Să aducem argumente din Scripturi şi ştii să o foloseşti corect, înseamnă că ai la îndemână îndrumarea necesară pentru a aplica bine sutele de versete folosite frecvent în ministerul nostru. Dacă intenţionezi să foloseşti un verset mai puţin cunoscut, modestia te va determina să faci cercetările necesare pentru a expune corect cuvântul adevărului când vei vorbi. — Prov. 11:2.

Fă o aplicare clară. Când îi înveţi pe alţii, asigură-te că înţeleg legătura dintre subiectul în discuţie şi textele biblice folosite. Dacă introduci versetul printr-o întrebare, ascultătorii trebuie să vadă cum anume răspunde el la întrebarea ta. Dacă-l foloseşti pentru a-ţi susţine o afirmaţie, fii sigur că elevul înţelege bine modul în care citatul biblic susţine ideea în discuţie.

De obicei, nu este suficient să citeşti şi să accentuezi un text biblic. Nu uita că oamenii de rând nu cunosc Biblia şi, probabil, nu vor înţelege de la prima citire ce vrei să spui. Atrage-le atenţia asupra fragmentului care se aplică exact la ceea ce discutaţi.

De obicei, aceasta pretinde să izolezi cuvintele-cheie, adică acele cuvinte care au legătură directă cu ideea în discuţie. Cea mai simplă metodă este aceea de a le repeta. Dacă vorbeşti cu o singură persoană, ai putea să-i pui nişte întrebări care să o ajute să identifice cuvintele-cheie. Când se adresează unui grup, anumiţi oratori preferă să-şi realizeze obiectivul folosind sinonime sau reformulând ideea. Totuşi, dacă alegi această variantă, trebuie să ai grijă ca auditoriul să înţeleagă legătura dintre ideea în discuţie şi textul biblic.

Prin izolarea cuvintelor-cheie pui o bază discuţiei. Mergi apoi mai departe. În prezentarea pe care ai făcut-o versetului, ai indicat clar motivul pentru care-l foloseşti? Dacă da, explică acum legătura dintre cuvintele pe care le-ai accentuat şi motivul amintit. Arată clar în ce constă această legătură. Dacă în introducere n-ai făcut o aplicare prea explicită a textului biblic, trebuie să o faci acum.

Fariseii i-au pus lui Isus o întrebare pe care o considerau dificilă. „Îi este permis unui bărbat să divorţeze de soţia sa pentru orice motiv?“ Isus şi-a bazat răspunsul pe Geneza 2:24. Observă că el şi-a concentrat atenţia doar asupra unui fragment din acest verset, după care a făcut aplicarea de rigoare. După ce a arătat că bărbatul şi femeia devin „o singură carne“, Isus a concluzionat: „Prin urmare, ceea ce a pus Dumnezeu în acelaşi jug, omul să nu despartă“. — Mat. 19:3–6.

Câte explicaţii ar trebui să dai pentru a face o aplicare clară a unui text biblic? Depinde de profilul auditoriului şi de importanţa ideii în discuţie. Oricum, explicaţia ta trebuie să fie simplă şi la obiect.

Argumente bazate pe Scripturi. Referitor la ministerul efectuat de apostolul Pavel în Tesalonic, în Faptele 17:2, 3 se spune că el ‘discuta pe baza Scripturilor’. Aceasta este o artă pe care fiecare slujitor al lui Iehova ar trebui să o stăpânească. De exemplu, Pavel a relatat întâmplări din viaţa şi ministerul lui Isus, arătând că acestea fuseseră prezise în Scripturile ebraice, după care a prezentat o concluzie incontestabilă: „Acesta este Cristosul, acest Isus pe care vi-l vestesc“.

În scrisoarea adresată evreilor, Pavel a citat frecvent din Scripturile ebraice. Pentru a accentua sau a clarifica o idee, el izola deseori un cuvânt sau o expresie scurtă, după care îi arăta semnificaţia (Evr. 12:26, 27). În relatarea din Evrei, capitolul 3, Pavel a citat din Psalmul 95:7–11. Observă cum a dezvoltat el trei idei din acest text: 1) referirea la inimă (Evr. 3:8–12), 2) sensul cuvântului „astăzi“ (Evr. 3:7, 13–15; 4:6–11) şi 3) semnificaţia afirmaţiei: „Nu vor intra în odihna mea“ (Evr. 3:11, 18, 19; 4:1–11). Încearcă să imiţi acest exemplu când faci aplicări ale versetelor.

Remarcă eficacitatea cu care a adus Isus argumente din Scripturi, aşa cum este relatat în Luca 10:25–37. Un om versat în Lege l-a întrebat: „Învăţătorule, ce trebuie să fac pentru a moşteni viaţă veşnică?“ Mai întâi, Isus l-a invitat pe acest bărbat să-şi exprime părerea despre chestiunea în discuţie, după care a accentuat importanţa aplicării Cuvântului lui Dumnezeu. Când a văzut că omul nu sesizează miezul problemei, Isus a analizat în detaliu un singur cuvânt din Scripturi: „aproapele“. În loc să dea pur şi simplu definiţia cuvântului, el a folosit o ilustrare pentru a-şi ajuta interlocutorul să ajungă singur la concluzia corectă.

Este evident că Isus nu se mulţumea să citeze nişte texte biblice care să răspundă clar şi direct la întrebările care i se puneau. El le analiza conţinutul, după care le aplica la întrebarea propriu-zisă.

Când saducheii au contestat speranţa învierii, Isus şi-a concentrat discuţia asupra unui anumit fragment din Exodul 3:6. El nu s-a rezumat la citarea versetului, ci a argumentat pe marginea lui, arătând cât se poate de clar că învierea face parte din scopul lui Dumnezeu. — Marcu 12:24–27.

Stăpânirea artei de a argumenta corect şi eficient pe baza Scripturilor contribuie şi ea la desăvârşirea ta ca orator.