Octombrie

Când ajungem să-l cunoaștem pe Isus, ne însușim modul lui de gândire și de acțiune. Iar cu cât cunoaștem și ne însușim mai bine modul de gândire al lui Isus, cu atât prietenia noastră cu el devine mai puternică. Cum putem să-l imităm pe Isus? De exemplu, Isus s-a gândit mai mult la binele altora decât la faptul de a-și plăcea lui însuși. (Mat. 20:28; Rom. 15:1-3) Având acest mod de gândire, el a manifestat sacrificiu de sine și a fost iertător. Nu se supăra când alții vorbeau negativ despre el. (Ioan 1:46, 47) De asemenea, nu i-a judecat pe oameni prin prisma greșelilor comise în trecut. (1 Tim. 1:12-14) Isus a spus: „Prin aceasta vor ști toți că sunteți discipolii mei: dacă aveți iubire între voi”. (Ioan 13:35) Așadar, să ne întrebăm: „Urmez exemplul lui Isus făcând tot posibilul să fiu în pace cu frații și cu surorile de credință?”. w20.04 24 ¶11

În loc să ne alăturăm unei lumi care calomniază și blasfemiază numele lui Dumnezeu, putem să apărăm adevărul și să le spunem oamenilor că Iehova este sfânt, drept, bun și iubitor. Noi putem susține domnia sa și îi putem ajuta pe oameni să înțeleagă că numai guvernarea lui Iehova este dreaptă și că numai ea va aduce pace și fericire întregii creații. (Ps. 37:9, 37; 146:5, 6, 10) Când le predăm altora adevăruri din Biblie, evidențiem deseori suveranitatea lui Iehova, adică faptul că el are dreptul legitim de a conduce universul. Deși este important să-i învățăm pe oameni despre legile lui Dumnezeu, obiectivul nostru principal este acela de a-i ajuta să-l iubească pe Iehova, Tatăl nostru, și să-i fie loiali. Pentru aceasta însă, trebuie să scoatem în evidență calitățile excepționale ale Persoanei care poartă numele „Iehova”. (Is. 63:7) Dacă vom folosi acest mod de predare, îi vom ajuta pe oameni să-l iubească pe Iehova și să asculte de el din dorința de a-i fi loiali. w20.06 6 ¶16; 7 ¶19

Creierul omului este o capodoperă a ingineriei. Când am fost în pântecele mamei, creierul nostru s-a dezvoltat potrivit unui plan stabilit dinainte, astfel că în fiecare minut s-au format mii de celule nervoase. Potrivit estimărilor, creierul unui adult cântărește în jur de 1,5 kg și conține circa 100 de miliarde de celule specializate, numite neuroni. Una dintre capacitățile uimitoare ale creierului este aceea de a vorbi. Când rostim un cuvânt, creierul coordonează mișcarea a circa 100 de mușchi ai limbii, ai laringelui, ai buzelor, ai maxilarului și ai toracelui. Acești mușchi se mișcă într-o anumită ordine, ceea ce permite să rostim cuvinte inteligibile. Un studiu publicat în 2019 arată că nou-născuții recunosc cuvinte și reacționează la ele. Această descoperire vine în sprijinul unei teorii promovate de mulți cercetători, potrivit căreia ne naștem cu capacitatea de a recunoaște și de a învăța o limbă. Cu siguranță, capacitatea de a vorbi este un dar de la Dumnezeu! w20.05 22, 23 ¶8, 9

Avraam a renunțat de bunăvoie la viața confortabilă pe care o avea în orașul Ur deoarece „aștepta orașul cu temelii adevărate”. (Evr. 11:8-10, 16) „Orașul” pe care îl aștepta Avraam este Regatul lui Dumnezeu. Acest Regat este alcătuit din Isus Cristos și 144 000 de creștini unși. Pavel numește Regatul „orașul Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc”. (Evr. 12:22; Rev. 5:8-10; 14:1) Isus și-a învățat discipolii să se roage pentru venirea acestui Regat, astfel încât voința lui Dumnezeu să se înfăptuiască „precum în cer, așa și pe pământ”. (Mat. 6:10) Deținea Avraam informații privitoare la modul de organizare a Regatului lui Dumnezeu? Nu. Timp de secole, aceste informații au constituit ‘un secret sacru’. (Ef. 1:8-10; Col. 1:26, 27) Totuși, Avraam știa că unii dintre urmașii lui vor deveni regi, întrucât Iehova îi făcuse o promisiune specială în acest sens. (Gen. 17:1, 2, 6) w20.08 2, 3 ¶2-4

Trebuie să respingem învățăturile apostate. Încă de la întemeierea congregației creștine, Diavolul se folosește de mulți înșelători pentru a sădi îndoieli în mintea slujitorilor lui Iehova. Din acest motiv, trebuie să știm să deosebim adevărul de minciună. Dușmanii ar putea să se folosească de internet sau de rețelele de socializare pentru a ne slăbi încrederea în Iehova și iubirea pentru frați. Să nu uităm însă cine se ascunde în spatele acestei propagande și s-o respingem! (1 Ioan 4:1, 6; Rev. 12:9) Pentru a rezista atacurilor lui Satan, trebuie să ne adâncim încrederea în Isus și în rolul pe care îl joacă el în îndeplinirea voinței lui Iehova. De asemenea, trebuie să avem încredere în singurul canal pe care Iehova îl folosește în prezent. (Mat. 24:45-47) Ne întărim încrederea studiind cu regularitate Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, credința noastră va fi asemenea unui pom care are rădăcinile adânc înfipte în pământ. Apostolul Pavel a făcut o comparație asemănătoare când a scris cuvintele din textul de astăzi. w20.07 23, 24 ¶11, 12

Întrucât suntem imperfecți, cu toții avem tendința de a-i judeca pe alții după aparențe. (Ioan 7:24) Totuși, nu putem afla totul despre o persoană doar privind-o. De exemplu, nici chiar un medic cu experiență nu poate afla totul despre un pacient doar uitându-se la el. Pentru a cunoaște antecedentele medicale, profilul psihologic și simptomele pacientului, medicul trebuie să-l asculte cu atenție. El chiar i-ar putea cere pacientului să facă o radiografie pentru a obține informații despre interiorul corpului acestuia. Dacă nu ar proceda astfel, medicul nu ar putea pune un diagnostic corect. În mod asemănător, pentru a-i înțelege cât mai bine pe colaboratorii noștri creștini, trebuie să ne străduim să privim dincolo de aparențe, la persoana lor lăuntrică. Este adevărat, noi nu putem citi inima altora. Totuși, putem să ne străduim să urmăm exemplul lui Iehova. El îi ascultă pe închinătorii săi și ține cont de trecutul și de situația lor. De asemenea, le arată compasiune. w20.04 14, 15 ¶1-3

Este necesar să cultivăm umilință, întrucât cei care sunt mândri nu au „o minte sănătoasă”. Oamenii mândri sunt certăreți și înfumurați. Prin modul în care gândesc și se comportă, deseori își fac rău atât lor, cât și altora. Dacă nu își schimbă modul de gândire, mintea lor va fi orbită și coruptă de Satan. (2 Cor. 4:4; 11:3) În schimb, o persoană umilă are „o minte sănătoasă”. Ea are o părere echilibrată și rezonabilă despre sine, fiind conștientă că ceilalți îi sunt superiori în multe privințe. (Filip. 2:3) De asemenea, știe că „Dumnezeu li se împotrivește celor trufași, însă le dă bunătate nemeritată celor umili”. (1 Pet. 5:5) Cei care au „o minte sănătoasă” nu vor ca ‘Dumnezeu să li se împotrivească’. Pentru a rămâne persoane umile, trebuie să aplicăm sfatul: „Dezbrăcați-vă de vechea personalitate cu practicile ei și îmbrăcați-vă cu noua personalitate”. Trebuie să studiem exemplul lui Isus și să încercăm să-l imităm cât mai mult posibil. (Col. 3:9, 10; 1 Pet. 2:21) w20.07 7 ¶16, 17

Este un privilegiu inestimabil să facem parte din congregația lui Iehova! Trăim într-un paradis spiritual, în care domnesc pacea și fericirea. Ce rol avem fiecare în congregație? Apostolul Pavel a comparat congregația cu corpul uman, iar pe cei ce o alcătuiesc, cu părțile corpului. (Rom. 12:4-8; 1 Cor. 12:12-27; Ef. 4:16) O lecție pe care o desprindem din ilustrarea lui Pavel este aceea că fiecare dintre noi are un loc important în familia lui Iehova. Pavel își începe ilustrarea prin cuvintele: „Așa cum un corp are multe părți, dar nu toate au același rol, tot așa și noi, deși suntem mulți, suntem un singur corp în unitate cu Cristos, iar, în mod individual, suntem părți ale corpului care depind unele de altele”. (Rom. 12:4, 5) Prin aceste cuvinte, Pavel transmite ideea că fiecare dintre noi are un anumit rol în congregație și că, indiferent de rolul pe care îl avem, toți suntem prețioși. w20.08 20 ¶1, 2; 21 ¶4

Părinți, cum puteți urma exemplul de umilință a lui Iehova? Când este potrivit, cereți-le părerea copiilor voștri despre modul în care ar trebui îndeplinită o anumită sarcină, apoi urmați-le sugestia ori de câte ori este posibil. Iehova a oferit un exemplu de răbdare chiar și atunci când cei care l-au slujit i-au pus la îndoială deciziile. Iehova l-a ascultat pe Avraam când acesta și-a exprimat îngrijorarea cu privire la distrugerea Sodomei și Gomorei. (Gen. 18:22-33) În plus, Iehova nu s-a simțit ofensat și nici nu s-a mâniat când Sara, soția lui Avraam, a râs la auzul promisiunii că va rămâne însărcinată la bătrânețe. (Gen. 18:10-14) El i-a acordat demnitate Sarei. Ce pot părinții și bătrânii de congregație să învețe de la Iehova? Ei trebuie să se gândească cum reacționează când cei aflați sub autoritatea lor pun la îndoială deciziile pe care le iau: tind să îi corecteze imediat sau se străduiesc să le înțeleagă punctul de vedere? Familiile și congregațiile au, cu siguranță, foloase dacă cei aflați în poziții de autoritate urmează exemplul lui Iehova. w20.08 10 ¶7-9

Când am început să studiem adevărul, probabil că am fost dispuși să primim ajutor din partea altora, fiind conștienți că eram copii din punct de vedere spiritual și că aveam multe de învățat. (1 Cor. 3:1, 2) Dar ce putem spune despre noi în prezent? Dacă îi slujim deja lui Iehova de mulți ani și am dobândit multă experiență, poate că nu mai suntem la fel de dispuși să acceptăm ajutorul altora, mai ales al unor persoane care sunt de mai puțin timp la adevăr. Însă Iehova se folosește de frații și de surorile noastre pentru a ne întări. (Rom. 1:11, 12) Dacă vrem să primim forță de la Iehova, trebuie să acceptăm acest ajutor. Succesul nu depinde de forța fizică, instruirea, bogăția sau mediul social al unei persoane, ci de umilință și de încrederea în Iehova. Prin urmare, să mergem înainte: 1) bizuindu-ne pe Iehova, 2) învățând din exemplele biblice și 3) acceptând ajutorul colaboratorilor noștri creștini. În felul acesta, oricât de slabi am putea să ne simțim, Iehova ne va face puternici. w20.07 14 ¶2; 19 ¶18, 19

Când le depunem mărturie rudelor care nu ne împărtășesc convingerile, s-ar putea să ne fie greu să manifestăm răbdare. În această situație, principiul din Eclesiastul 3:1, 7 se dovedește a fi foarte util: „Este . . . un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi”. Astfel, noi depunem mărturie fără cuvinte prin conduita noastră exemplară, dar profităm de orice ocazie care ni se ivește pentru a vorbi despre adevăr. (1 Pet. 3:1, 2) Deși predicăm și predăm cu mult zel, trebuie să manifestăm răbdare față de toți oamenii, inclusiv față de membrii familiei. Putem învăța multe lucruri despre răbdare atât de la slujitorii fideli din timpurile biblice, cât și de la cei din zilele noastre. Habacuc, de pildă, aștepta cu nerăbdare sfârșitul răutății, însă el a spus cu încredere: „Voi rămâne de veghe la postul meu”. (Hab. 2:1) De asemenea, Pavel dorea cu ardoare ‘să-și sfârșească serviciul’ și să primească răsplata cerească. Totuși, el a continuat cu răbdare ‘să depună o mărturie temeinică despre vestea bună’. (Fap. 20:24) w20.09 11, 12 ¶12-14

Chiar dacă numai Iehova este mai puternic decât el, Isus nu gândește despre sine mai mult decât trebuie. Slujitorii umili ai lui Iehova promovează în organizația sa iubirea, semnul de identificare a adevăraților slujitori ai lui Dumnezeu. (Luca 9:48; Ioan 13:35) Ce ai putea face însă dacă ți se pare că în congregație există probleme care nu sunt rezolvate cum trebuie? În loc să te plângi, dă dovadă de umilință sprijinindu-i pe cei aflați în frunte. (Evr. 13:17) Prin urmare, întreabă-te: „Sunt, într-adevăr, problemele pe care le observ atât de grave, încât trebuie să fie corectate? Este acesta momentul potrivit pentru a fi corectate? Este responsabilitatea mea să le îndrept? Sincer vorbind, vreau să promovez unitatea în congregație sau vreau să mă promovez pe mine?”. Iehova prețuiește umilința mai mult decât competența, și unitatea mai mult decât eficiența. Prin urmare, străduiește-te să-i slujești lui Iehova cu umilință. Astfel, vei promova unitatea în congregație. (Ef. 4:2, 3) w20.07 4, 5 ¶9-11

Isus a apreciat ajutorul pe care l-a primit din partea unor femei cu devoțiune sfântă care îi „slujeau cu bunurile lor”. (Luca 8:1-3) El le-a dezvăluit adevăruri spirituale profunde. De exemplu, le-a spus că va muri și că va fi înviat. (Luca 24:5-8) El le-a pregătit pe aceste femei, așa cum i-a pregătit și pe apostoli, pentru lucrurile care aveau să i se întâmple. (Mar. 9:30-32; 10:32-34) În plus, chiar dacă apostolii au fugit când Isus a fost arestat, unele dintre femeile care îl susținuseră i-au fost alături când se afla pe stâlpul de tortură. (Mat. 26:56; Mar. 15:40, 41) Primele persoane martore ale învierii sale au fost câteva femei devotate. Isus le-a trimis pe acele femei să-i anunțe pe apostoli că a fost înviat. (Mat. 28:5, 9, 10) Și cu ocazia turnării spiritului sfânt la Penticosta din 33 e.n. se pare că au fost prezente femei și toți cei de acolo trebuie să fi primit capacitatea miraculoasă de a vorbi în limbi și de a le anunța altora „lucrurile mărețe ale lui Dumnezeu”. (Fap. 1:14; 2:2-4, 11) w20.09 23 ¶11, 12

Activitatea de facere de discipoli contribuie la salvarea de vieți. De ce afirmăm acest lucru? Când a dat porunca din Matei 28:19, 20, Isus a spus: „Duceți-vă . . . și faceți discipoli . . . , botezându-i”. Cât de important este botezul? El este o cerință pentru cei care vor să fie salvați. O persoană care dorește să se boteze trebuie să fie convinsă că salvarea este posibilă doar datorită faptului că Isus a murit pentru noi și a fost înviat. Iată de ce, apostolul Petru le-a spus colaboratorilor săi creștini: „Botezul . . . vă salvează acum și pe voi . . . prin învierea lui Isus Cristos”. (1 Pet. 3:21) Prin urmare, când se botează, un discipol are perspectiva de a trăi veșnic. Pentru a face discipoli, trebuie să cultivăm „arta de a preda”. (2 Tim. 4:1, 2) De ce? Deoarece Isus ne-a poruncit: „Duceți-vă . . . și faceți discipoli . . . , botezându-i”. Apostolul Pavel ne-a îndemnat ‘să perseverăm’ în această lucrare, ‘căci, făcând așa, ne vom salva atât pe noi, cât și pe cei care ne ascultă’. w20.10 14 ¶1-2

Discipolul Petru a ajuns să îndrăgească activitatea de pescar de oameni, iar cu ajutorul lui Iehova a devenit foarte eficient. (Fap. 2:14, 41) Principalul motiv pentru care predicăm este acela că îl iubim pe Iehova. Iubirea pe care o avem față de Iehova ne poate motiva să depunem mărturie chiar și atunci când nu ne considerăm capabili să facem lucrul acesta. Când l-a invitat pe Petru să devină pescar de oameni, Isus i-a spus: „Nu te mai teme!”. (Luca 5:8-11) Petru nu se temea de ceea ce se putea întâmpla dacă devenea discipol al lui Isus, ci era extrem de uimit văzând cantitatea mare de pește pe care Isus îi ajutase să o prindă în mod miraculos. Prin urmare, Petru nu se simțea demn de chemarea lui Isus de a lucra împreună cu el. La fel ca Petru, poate că și tu ești cuprins de teamă și îngrijorare când te gândești la ceea ce înseamnă a fi discipol al lui Cristos. În acest caz, cultivă mai multă iubire pentru Iehova, pentru Isus și pentru semeni și te vei simți motivat să accepți invitația lui Isus de a deveni pescar de oameni. (Mat. 22:37, 39; Ioan 14:15) w20.09 3 ¶4, 5

Ne folosim cu bucurie timpul, energia și resursele materiale ca să-i găsim pe cei „cu o dispoziție corectă pentru viața veșnică”. (Fap. 13:48) Când facem aceasta, urmăm exemplul lui Isus, care a spus: „Hrana mea este să fac voința Celui care m-a trimis și să sfârșesc lucrarea sa”. (Ioan 4:34; 17:4) Și noi nutrim aceeași dorință. Suntem hotărâți să ducem la bun sfârșit lucrarea ce ne-a fost încredințată. (Ioan 20:21) De asemenea, ne dorim ca și alții, inclusiv cei inactivi, să persevereze în această lucrare alături de noi. (Mat. 24:13) Bineînțeles, nu este ușor să facem ceea ce ne-a poruncit Isus. Totuși, noi nu îndeplinim singuri această misiune. Isus a promis că va fi cu noi. În timp ce ne achităm de responsabilitatea de a face discipoli, suntem „colaboratori ai lui Dumnezeu” și lucrăm „alături de Cristos”. (1 Cor. 3:9; 2 Cor. 2:17) Prin urmare, putem să îndeplinim porunca lui Isus. Este un privilegiu și o mare bucurie să ne achităm de această responsabilitate și să-i ajutăm pe alții să facă la fel! (Filip. 4:13) w20.11 7 ¶19, 20

Deseori, alegerile părinților au efecte de durată asupra copiilor. Dacă părinții iau decizii neînțelepte, acestea se pot răsfrânge în mod negativ asupra copiilor lor. Dar, dacă fac alegeri înțelepte, ei le dau copiilor ocazia de a avea o viață fericită și plină de satisfacții. Evident, și copiii trebuie să facă alegeri înțelepte. Cea mai înțeleaptă decizie pe care o putem lua este aceea de a-i sluji iubitorului nostru Tată ceresc, Iehova. (Ps. 73:28) Părinții lui Isus au vrut să-și ajute copiii să-i slujească lui Iehova, iar prin deciziile pe care le-au luat au demonstrat că obiectivul principal al vieții lor era acela de a-i aduce închinare lui Iehova. (Luca 2:40, 41, 52) Și Isus a luat decizii înțelepte, care l-au ajutat să-și îndeplinească rolul pe care îl avea în realizarea scopului lui Iehova. (Mat. 4:1-10) Isus a devenit un bărbat curajos, loial și bun. Toți părinții care îl iubesc pe Iehova ar fi fericiți și mândri să aibă un fiu cu asemenea calități. w20.10 26 ¶1, 2

Să ne imaginăm următoarele situații. O soră în vârstă se gândește la viața frumoasă pe care o avea în trecut. Chiar dacă, în prezent, viața ei este mai grea, ea continuă să facă tot ce poate pentru a-i sluji lui Iehova. (1 Cor. 15:58) În fiecare zi, își imaginează viața frumoasă pe care o va avea în lumea nouă, alături de cei dragi. O altă soră își aduce aminte că a fost jignită de o colaboratoare în credință, dar alege să nu mai nutrească resentimente. (Col. 3:13) Un frate este pe deplin conștient de greșelile comise în trecut, dar își propune să facă tot ce poate pentru a rămâne fidel de acum înainte. (Ps. 51:10) Ce au în comun acești colaboratori creștini? Toți își aduc aminte de trecut, dar aleg să nu trăiască în trecut. Ei au ‘privirea îndreptată înainte’, spre viitor. De ce este important să procedăm astfel? Așa cum nu putem merge în linie dreaptă dacă ne uităm mereu în urmă, tot așa nu putem face progrese în serviciul pentru Iehova dacă ne raportăm în permanență la trecut. (Luca 9:62) w20.11 24 ¶1-3

David a fost considerat un om „slab” de puternicul războinic Goliat. Acesta avea o statură impunătoare, era bine echipat și antrenat pentru luptă. În schimb, David era un tânăr lipsit de experiență, care părea neechipat de luptă. Dar David s-a bizuit pe Iehova, iar Iehova i-a dat forța necesară pentru a-l învinge pe Goliat. (1 Sam. 17:41-45, 50) David a mai întâmpinat o problemă care l-ar fi putut face să se simtă slab, lipsit de putere. El îi slujea cu loialitate celui pe care Iehova îl numise rege peste Israel, Saul. La început, regele Saul l-a respectat pe David. Mai târziu însă, mândria l-a determinat să fie gelos pe David și să se poarte rău cu el, chiar să încerce să-l ucidă. (1 Sam. 18:6-9, 29; 19:9-11) În pofida modului nedrept în care Saul s-a purtat cu el, David a continuat să-l respecte pe regele numit de Iehova. (1 Sam. 24:6) David s-a încrezut în Iehova, convins fiind că îi va da forța de a depăși acea încercare dificilă. (Ps. 18:1 și antetul) w20.07 17 ¶11-13

O mare parte a profeției despre regele nordului și regele sudului s-a împlinit deja și, prin urmare, putem fi siguri că și restul profeției se va împlini. Pentru a înțelege profeția consemnată în Daniel, capitolul 11, trebuie să avem în vedere că ea se referă doar la conducătorii și la guvernele care au avut și au un impact direct asupra poporului lui Dumnezeu. Chiar dacă slujitorii lui Dumnezeu reprezintă doar o mică parte din populația lumii, ei sunt deseori ținta persecuțiilor acestor guverne. De ce? Deoarece principalul obiectiv al lui Satan și al întregului său sistem este distrugerea celor ce le slujesc lui Iehova și lui Isus. (Gen. 3:15; Rev. 11:7; 12:17) În plus, profeția consemnată în Daniel trebuie să se armonizeze cu alte profeții din Cuvântul lui Dumnezeu. De fapt, putem înțelege corect profeția lui Daniel doar dacă o analizăm în paralel cu alte pasaje din Scripturi. w20.05 2 ¶1, 2

Mulți oameni din zilele noastre au concepții diferite cu privire la viața de după moarte. Dar ce spune Biblia despre acest subiect? Când cineva moare, trupul i se descompune. Dar Cel care a creat universul din nimic poate învia acea persoană, dându-i un corp potrivit. (Gen. 1:1; 2:7) Apostolul Pavel a folosit o ilustrare pentru a arăta că Dumnezeu nu va readuce la viață același corp. Să ne gândim la „un simplu grăunte” sau la o ‘sămânță’. După ce este semănată în pământ, sămânța germinează și devine o nouă plantă, care este foarte diferită de sămânță. Pavel a folosit această comparație pentru a arăta că Iehova, Creatorul nostru, poate da „un corp așa cum vrea el”. De asemenea, Pavel a afirmat că „sunt corpuri cerești și corpuri pământești”. Ce a vrut el să spună prin aceste cuvinte? Pe pământ există corpuri de carne, dar în cer există corpuri spirituale, asemenea celor pe care le au îngerii. (1 Cor. 15:36-41) w20.12 9, 10 ¶7-9

Cu toții vrem să avem o viață liniștită, fără îngrijorări. Totuși, uneori acestea ar putea să ne copleșească și ne-am putea pune aceeași întrebare ca și regele David. Există multe lucruri care ne pot cauza îngrijorare. Asupra unora dintre ele avem puțin control sau chiar deloc. De exemplu, nu putem influența costul alimentelor, al îmbrăcămintei sau costurile legate de locuință. Nu putem controla nici cât de des vor încerca unii colegi de școală sau de muncă să ne determine să facem ceva necinstit sau să comitem imoralitate sexuală. De asemenea, nu putem pune capăt delincvenței din zona în care trăim. Ne confruntăm cu aceste probleme deoarece majoritatea oamenilor nu trăiesc potrivit principiilor biblice. Satan, dumnezeul lumii actuale, știe că, din cauza ‘îngrijorărilor acestui sistem’, unii nu-i vor sluji lui Iehova. (Mat. 13:22; 1 Ioan 5:19) Nu e de mirare că există atâtea situații stresante în lume! w21.01 2 ¶1, 3

Apostolul Ioan ne-a sfătuit să nu ne urâm frații de credință. Dacă nu ascultăm acest avertisment, am putea deveni o pradă ușoară pentru Satan. (1 Ioan 2:11) În această situație s-au aflat unii creștini de la sfârșitul secolului I. Satan a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a semăna ură și dezbinare în poporul lui Dumnezeu. În perioada în care Ioan și-a redactat scrisorile, în congregație se infiltraseră bărbați care manifestau același spirit ca Satan. Unul dintre aceștia era Diotref. (3 Ioan 9, 10) El era lipsit de respect față de reprezentanții itineranți ai corpului de guvernare. Chiar a încercat să-i dea afară din congregație pe frații care manifestau ospitalitate față de cei pe care îi disprețuia. Câtă aroganță! Și în prezent, Satan face eforturi disperate în încercarea de a dezbina și a cuceri poporul lui Dumnezeu. Să nu permitem niciodată ca ura să ne îndepărteze unii de alții. w21.01 11 ¶14

În Primul Război Mondial, atât guvernul german, cât și cel britanic i-au persecutat pe slujitorii lui Dumnezeu care au refuzat să lupte în război. În plus, guvernul american i-a aruncat în închisoare pe cei care se aflau în fruntea lucrării de predicare, împlinind astfel profeția din Revelația 11:7-10. Apoi, în anii ’30 ai secolului trecut și mai ales în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, regele nordului a atacat cu brutalitate poporul lui Dumnezeu. Hitler și susținătorii lui au interzis activitatea slujitorilor lui Dumnezeu. Regele nordului a ucis aproximativ 1 500 de Martori ai lui Iehova și a trimis în lagăre de concentrare alte mii de Martori. Regele nordului ‘a profanat sanctuarul și a îndepărtat jertfa zilnică’ interzicând lucrarea de predicare. (Dan. 11:30b, 31a) Hitler chiar a jurat că îi va extermina pe slujitorii lui Dumnezeu din Germania. w20.05 5, 6 ¶12, 13

Când manifestăm afecțiune tandră unii față de alții, în congregație nu va exista un spirit de competiție. Ionatan nu a încercat să se ia la întrecere cu David și nu l-a privit ca pe un rival. (1 Sam. 20:42) Urmând exemplul lui Ionatan, nu ar trebui să-i privim pe colaboratorii noștri ca pe niște rivali datorită aptitudinilor pe care le au, ci, ‘cu umilință, să considerăm că ne sunt superiori’. (Filip. 2:3) Să nu uităm că fiecare creștin contribuie la progresul congregației. Dacă rămânem umili, vom vedea calitățile fraților și surorilor noastre și vom învăța multe de la ei. (1 Cor. 12:21-25) Când manifestăm afecțiune tandră unii față de alții, contribuim la unitatea poporului lui Dumnezeu. Demonstrăm că suntem discipoli ai lui Isus, iar aceasta îi atrage pe cei sinceri la închinarea curată. Și, lucrul cel mai important, îl glorificăm pe Iehova, „Tatăl îndurărilor tandre și Dumnezeul oricărei mângâieri”. (2 Cor. 1:3) w21.01 24 ¶14; 25 ¶16

Și astăzi, membrii poporului lui Iehova sunt uneori disprețuiți și ridiculizați, fiind considerați lipsiți de inteligență și slabi. De ce? Deoarece suntem diferiți de cei din jurul nostru. Noi încercăm să fim umili, smeriți și ascultători, în schimb lumea ridică la rang de virtute mândria, aroganța și spiritul de răzvrătire. În plus, noi nu ne amestecăm în politică și nu ne alăturăm forțelor armate ale niciunei țări. Deoarece nu ne lăsăm presați de lume în tiparul ei, suntem considerați inferiori. (Rom. 12:2) În pofida a ceea ce crede lumea despre noi, Iehova ne folosește pentru a înfăptui lucruri extraordinare. El realizează cea mai amplă lucrare de predicare din istoria omenirii. Slujitorii săi din prezent produc cele mai traduse și mai răspândite reviste din lume și folosesc Biblia pentru a ajuta milioane de oameni să-și îmbunătățească viața. Tot meritul pentru aceste realizări remarcabile îi revine lui Iehova. w20.07 15 ¶5, 6

Isus respectă autoritatea lui Iehova, însă aceasta nu înseamnă că îi lipsește inteligența sau că nu are aptitudini deosebite. Numai o persoană cu o inteligență sclipitoare putea preda într-o manieră atât de simplă și de clară. (Ioan 7:45, 46) Știind că este foarte capabil, Iehova i-a permis să lucreze alături de el la crearea universului. (Prov. 8:30; Evr. 1:2-4) În plus, după înviere, i-a încredințat „toată autoritatea . . . în cer și pe pământ”. (Mat. 28:18) Deși are capacități remarcabile, Isus continuă să se bazeze pe îndrumarea lui Iehova. De ce? Deoarece își iubește Tatăl. Soții ar trebui să păstreze în minte că Iehova nu a stabilit ca soția să-i fie supusă soțului deoarece consideră că femeile le sunt inferioare bărbaților. O dovadă în această privință este aceea că el a ales atât femei, cât și bărbați să fie coregenți cu Isus. (Gal. 3:26-29) Iehova a arătat că are încredere în Fiul său dându-i autoritate. În mod asemănător, un soț înțelept îi încredințează soției sale o anumită autoritate. w21.02 10, 11 ¶13, 14

Cuvântul lui Dumnezeu este asemenea unei oglinzi. El ne ajută să vedem unde trebuie să facem îmbunătățiri și în ce fel. (Iac. 1:23-25) De exemplu, studiind Biblia, am putea înțelege că avem nevoie de mai multă stăpânire de sine. Cu ajutorul lui Iehova, putem învăța cum să dăm dovadă de blândețe când interacționăm cu oameni care ne provoacă sau când trecem prin probleme stresante. În astfel de situații, blândețea ne ajută să reacționăm mai bine, să avem o gândire mai clară și să luăm decizii mai bune. (Iac. 3:13) Așadar, este foarte important să cunoaștem bine Biblia. Uneori, învățăm din propriile greșeli. Însă este mult mai bine să învățăm din reușitele și eșecurile altora. De aceea, Iacov ne îndeamnă să medităm la exemplul unor personaje biblice, cum ar fi Avraam, Rahav, Iov și Ilie. (Iac. 2:21-26; 5:10, 11, 17, 18) Acești slujitori loiali ai lui Iehova au trecut prin încercări și nu și-au pierdut bucuria. Exemplul lor de perseverență arată că și noi putem face la fel cu ajutorul lui Iehova. w21.02 29, 30 ¶12, 13

La un studiu biblic, responsabilitatea de a preda Cuvântul lui Dumnezeu îi revine în primul rând celui care conduce studiul. Dacă ești invitat să-l însoțești, rolul tău este acela de a-l ajuta. (Ecl. 4:9, 10) Ce poți face în mod concret, pentru ca studiul să fie mai eficient? Pregătește-te pentru studiul biblic. Mai întâi, roagă-l pe cel care conduce studiul să-ți dea câteva informații despre elev. De exemplu: Din ce mediu provine elevul? Ce subiect va fi analizat? Ce idei intenționează să evidențieze pe parcursul studiului? Este indicat sau contraindicat să spui ori să faci un anumit lucru în timpul studiului? Cum l-ai putea stimula pe elev să progreseze? Bineînțeles, cel care conduce studiul nu ne va dezvălui lucruri confidențiale. Dar ne poate da informații valoroase. Joy, o misionară, explică: „Aceste informații îi pot ajuta pe cei care mă însoțesc să se apropie de elev și să știe ce să spună la studiu”. w21.03 9 ¶5, 6

Uneori oamenii ne urăsc pentru că susținem normele drepte ale lui Dumnezeu, care sunt diametral opuse normelor morale ale acestei lumi degradate. De exemplu, mulți oameni se declară deschis în favoarea unor practici imorale revoltătoare, asemănătoare celor pentru care Sodoma și Gomora au fost distruse. (Iuda 7) Deoarece aderăm întru totul la normele Bibliei, mulți ne ridiculizează sau ne etichetează drept intoleranți. (1 Pet. 4:3, 4) Ce ne poate ajuta să înfruntăm ura și insultele celorlalți? Trebuie să credem cu tărie că Iehova ne va susține. Asemenea unui scut, credința noastră poate „stinge toate săgețile aprinse ale celui rău”. (Ef. 6:16) Totuși, nu este suficient să avem credință. Trebuie să manifestăm și iubire, deoarece iubirea „nu se irită ușor”. Ea îndură și suportă orice ne cauzează suferință. (1 Cor. 13:4-7, 13) Iubirea pentru Iehova, pentru colaboratorii în credință și chiar pentru dușmani ne va ajuta să înfruntăm ura. w21.03 21 ¶3, 4

Uneori arătăm iubire pentru frații noștri prin ceea ce nu facem. De exemplu, nu ne supărăm ușor pe ei. Să analizăm un episod care a avut loc în timpul vieții pământești a lui Isus. El le-a spus discipolilor că, pentru a obține viață, trebuiau să mănânce carnea lui și să bea sângele lui. (Ioan 6:53-57) Cuvintele sale au fost atât de șocante, încât mulți dintre discipoli l-au părăsit, dar nu și prietenii săi adevărați. Ei au fost loiali și au rămas alături de Isus. Nici ei nu au înțeles cuvintele lui și au fost, probabil, surprinși când le-au auzit. Totuși, prietenii loiali ai lui Isus nu au considerat că ceea ce a spus el era greșit și nici nu au privit cuvintele sale ca pe o ofensă. Dimpotrivă, au avut încredere în el, știind că vorbea adevărul. (Ioan 6:60, 66-69) Așadar, este foarte important să nu ne supărăm ușor când prietenii noștri spun ceva ce ne deranjează, ci să le dăm ocazia să ne explice ce au vrut să zică. (Prov. 18:13) w21.01 11 ¶13