Întrebări de la cititori
Mulţi Martori ai lui Iehova îşi aniversează ziua căsătoriei. Cu ocazia zilei de naştere se aniversează naşterea cuiva. Aşadar, de ce ziua căsătoriei se poate aniversa, iar ziua de naştere nu?
La drept vorbind, nu este necesar ca un creştin să ţină nici una dintre aceste aniversări. Totuşi, aceasta nu înseamnă că cele două zile au aceeaşi semnificaţie sau că creştinii trebuie să privească aniversarea zilei căsătoriei la fel ca aniversarea zilelor de naştere.
După cum am observat, se poate spune că ambele sunt aniversări, deoarece prin „aniversare“ se înţelege „sărbătorirea anuală a unei date care marchează un anumit eveniment“. Orice eveniment poate fi aniversat: ziua în care aţi avut un accident de maşină, ziua în care aţi văzut o eclipsă de lună, ziua în care aţi mers la înot cu familia şi lista poate continua. Este clar că creştinii nu fac din fiecare „aniversare“ o zi specială şi nici nu dau o petrecere pentru a o sărbători. Trebuie să se analizeze toate aspectele evenimentului şi să se stabilească ce anume este potrivit să se facă.
De exemplu, Dumnezeu i-a instruit în mod expres pe israeliţi să sărbătorească în fiecare an ziua când îngerul său a trecut peste casele israeliţilor din Egipt, precum şi evenimentul următor, exodul poporului său în 1513 î.e.n. (Exodul 12:14). Când evreii, inclusiv Isus, au sărbătorit acel eveniment, ei au făcut acest lucru potrivit ordinelor date de Dumnezeu, însă ei nu au dat o petrecere şi nici nu au oferit daruri. De asemenea, evreii considerau aniversarea rededicării templului drept un eveniment special. Deşi în Biblie nu s-a poruncit să se serbeze acest eveniment istoric, textul din Ioan 10:22, 23 lasă să se înţeleagă că Isus nu a obiectat nimic în acest sens. De asemenea, creştinii ţin o întrunire specială cu ocazia comemorării morţii lui Isus. Bineînţeles, aceasta este ţinută în semn de ascultare faţă de porunca clar consemnată în Cuvântul lui Dumnezeu. — Luca 22:19, 20.
Dar ce se poate spune despre aniversarea zilei căsătoriei? În unele ţări se obişnuieşte ca soţul şi soţia să aniverseze ziua în care şi-au unit vieţile prin legătura căsătoriei, care este o instituţie divină (Geneza 2:18–24; Matei 19:4–6). Fără îndoială că Biblia nu vorbeşte despre căsătorie ca despre ceva negativ. Isus a participat la o nuntă şi a contribuit la frumuseţea evenimentului. — Ioan 2:1–11.
Aşadar, nu ar fi ieşit din comun ca o pereche căsătorită să-şi rezerve timp cu ocazia aniversării căsătoriei lor pentru a medita la bucuria evenimentului şi la hotărârea de a-şi încununa cu succes viaţa de cuplu. Cei doi vor decide dacă vor petrece această ocazie fericită în particular, doar ca pereche, sau dacă vor avea alături câteva rude sau prieteni apropiaţi. Evenimentul nu trebuie să devină un pretext pentru o reuniune de mari proporţii. Cu această ocazie, creştinii trebuie să se ghideze după principiile care le guvernează viaţa de zi cu zi. Aşadar, fiecare decide personal dacă îşi va aniversa sau nu căsătoria. — Romani 13:13, 14.
Dar ce se poate spune despre aniversarea zilei de naştere? Ne dă Biblia vreo îndrumare în această privinţă?
La începutul acestui secol, Studenţii în Biblie, cum se numeau pe atunci Martorii lui Iehova, acordau atenţie zilelor de naştere. Mulţi dintre ei aveau nişte cărticele intitulate Mana cerească zilnică. Acestea conţineau un text biblic pentru fiecare zi, iar mulţi creştini lipeau mici fotografii pe paginile care corespundeau zilelor de naştere ale altor Studenţi în Biblie. Totodată, în ediţia din 15 februarie 1909 a Turnului de veghere (în engleză) se relata că, la un congres ţinut în Jacksonville (Florida), fratele Russell, preşedintele Societăţii, a fost invitat pe scenă. De ce? Pentru a i se oferi un cadou-surpriză cu ocazia zilei lui de naştere, constând din cutii cu grapefruit, ananas şi portocale. Aceasta ne ajută să înţelegem cum stăteau lucrurile în trecut. În aceeaşi ordine de idei, să ne reamintim că, în acea perioadă, Studenţii în Biblie sărbătoreau şi ziua de 25 decembrie ca zi a naşterii lui Isus. Se obişnuia, de asemenea, ca la sediul din Brooklyn să se ţină o cină specială de Crăciun.
Bineînţeles, de atunci, membrii poporului lui Dumnezeu au progresat din punct de vedere spiritual în multe privinţe. În anii ’20, lumina crescândă a adevărului i-a ajutat să înţeleagă următoarele lucruri:
Isus nu s-a născut la 25 decembrie, dată care are legătură cu religiile păgâne. Biblia ne porunceşte să comemorăm data morţii lui Isus, nu să aniversăm naşterea lui sau a oricărui alt om. Acest lucru este în armonie cu Eclesiastul 7:1 şi cu ideea că modul în care şi-a trăit viaţa o persoană fidelă este mai important decât ziua de naştere a acesteia. Biblia nu conţine nici o relatare despre vreun slujitor fidel care şi-ar fi sărbătorit ziua de naştere. Ea menţionează aniversări ale unor păgâni, pe care le asociază cu acte pline de cruzime. Să analizăm cadrul istoric în care s-au aniversat acele zile de naştere.
Prima se referă la ziua de naştere a faraonului din timpul lui Iosif (Geneza 40:20–23). În această privinţă, secţiunea referitoare la zilele de naştere din Encyclopædia of Religion and Ethics, de James Hastings, începe în felul următor: „Obiceiul de a sărbători ziua de naştere are legătură, în ce priveşte forma acestuia, cu ţinerea unei evidenţe a timpului, iar în ce priveşte conţinutul acestuia, cu anumite principii religioase primitive“. În continuare, enciclopedia îl citează pe egiptologul Sir J. Gardner Wilkinson, care a scris: „Toţi egiptenii acordau o deosebită importanţă zilei şi chiar orei în care se năşteau; se pare că, la fel ca în Persia, fiecare îşi aniversa ziua de naştere dând mari petreceri la care îşi invitau prietenii, înveselindu-i cu distracţiile specifice societăţii de atunci, petreceri de la care nu lipseau mesele neobişnuit de pline cu delicatese“.
O altă aniversare a unei zile de naştere menţionate în Biblie este cea a lui Irod, cu ocazia căreia Ioan Botezătorul a fost decapitat (Matei 14:6–10). The International Standard Bible Encyclopedia (ediţia 1979) dă următoarea explicaţie: „Grecii din perioada preelenistică aniversau zilele de naştere ale zeilor şi ale oamenilor proeminenţi. Termenul gr[ecesc] genéthlia se referea la aceste aniversări, în timp ce termenul genésia se referea la comemorarea zilei de naştere a unei persoane importante decedate. În 2 Mac[abeii] 6:7 găsim referiri la o genéthlia lunară a lui Antiochos al IV-lea, în timpul căreia evreii erau forţaţi să «mănânce din jertfe». . . . Când Irod şi-a aniversat ziua de naştere, el s-a bazat pe un obicei elenistic; nu există nici o dovadă că în Israelul din perioada preelenistică s-ar fi aniversat vreo zi de naştere“.
După cum se ştie, adevăraţii creştini nu sunt preocupaţi peste măsură să cunoască originile şi posibilele legături cu religiile antice ale fiecărei practici sau ale fiecărui obicei, dar nici nu ignoră indicaţiile pertinente pe care ni le dă în mod clar Cuvântul lui Dumnezeu, adică faptul că singurele aniversări ale zilei de naştere consemnate în Biblie au fost ţinute de păgâni şi au avut legătură cu acte de cruzime. Aşadar, Scripturile prezintă în mod clar aniversarea zilei de naştere într-o lumină nefavorabilă, lucru pe care creştinii sinceri nu îl ignoră.
În concluzie, deşi aniversarea de către creştini a zilei căsătoriei este o chestiune strict personală, există motive întemeiate pentru care creştinii maturi nu îşi aniversează zilele de naştere.