De ce i-a cerut Dumnezeu lui Avraam să-şi jertfească fiul?

▪ Potrivit consemnării din cartea biblică Geneza, Iehova Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să-l ofere ca jertfă pe fiul său, Isaac (Geneza 22:2). Unii cititori ai Bibliei întâmpină dificultăţi în înţelegerea acestui episod. „În copilărie, când am auzit prima dată această relatare, am fost şocată“, spune o profesoară pe nume Carol. „Ce fel de Dumnezeu ar cere un asemenea lucru?“ Deşi astfel de sentimente sunt de înţeles, ar fi bine să reţinem două idei.

În primul rând, să ne gândim la ce nu a făcut Iehova. El nu i-a permis lui Avraam să-şi jertfească fiul, deşi Avraam era pregătit să facă acest lucru, şi nici nu i-a mai cerut altcuiva o asemenea jertfă. Iehova vrea ca toţi închinătorii săi, inclusiv copiii, să trăiască; el vrea ca ei să se bucure de o viaţă lungă şi plină de satisfacţii.

În al doilea rând, Biblia lasă să se înţeleagă că Iehova a avut un motiv special pentru care i-a cerut lui Avraam să-l jertfească pe Isaac. Dumnezeu ştia că, după multe secole, El însuşi avea să permită ca Fiul Său,a Isus, să moară pentru noi (Matei 20:28). Iehova a vrut să ne ajute să înţelegem cât de mare avea să fie preţul pe care urma să-l plătească pentru această jertfă. Astfel, prin ceea ce i-a cerut lui Avraam, Iehova a oferit o dovadă grăitoare în legătură cu acea jertfă. În ce sens?

Să analizăm cuvintele pe care i le-a adresat Iehova lui Avraam: „Ia-l, te rog, pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti mult, pe Isaac . . . şi . . . adu-l ca ofrandă arsă“ (Geneza 22:2). Să observăm că Iehova l-a numit pe Isaac fiul „pe care-l iubeşti mult“. Iehova ştia cât de preţios era Isaac pentru Avraam. Dumnezeu ştia şi ce simţea El însuşi pentru Fiul său, Isus. Iehova îl iubea atât de mult pe Isus, încât de două ori a vorbit din cer, numindu-l „Fiul meu, cel iubit“ (Marcu 1:11; 9:7).

Să observăm, de asemenea, că, în cererea pe care i-a adresat-o lui Avraam, Iehova a folosit expresia „te rog“. Potrivit unui biblist, această expresie sugerează că „DOMNUL a înţeles cât de mare era preţul pe care îl presupunea cererea sa“. Ne putem imagina câtă durere i-a provocat lui Avraam cererea lui Dumnezeu. În mod asemănător, ne putem imagina, deşi cu greu, cât de profundă a fost durerea pe care trebuie s-o fi simţit Iehova când l-a văzut pe Fiul său iubit suferind şi murind. A fost, cu siguranţă, cea mai mare durere pe care a simţit-o sau o va simţi vreodată Iehova.

De aceea, chiar dacă ne-am putea cutremura când ne gândim la ce anume i-a cerut Iehova lui Avraam, este înţelept să ne amintim că Iehova nu i-a permis acestui patriarh fidel să-şi jertfească fiul. El n-a permis ca Avraam să sufere cea mai mare pierdere pe care o poate avea un părinte; el a cruţat viaţa lui Isaac. Totuşi, Iehova nu l-a cruţat „pe Fiul său, ci l-a dat pentru noi toţi“ (Romani 8:32). De ce s-a supus Iehova acestei suferinţe îngrozitoare? El a făcut acest lucru pentru ca „noi să obţinem viaţă“ (1 Ioan 4:9). Ce dovadă impresionantă că Dumnezeu ne iubeşte! Nu ne simţim şi noi îndemnaţi să arătăm că îl iubim pe Dumnezeu?b

[Note de subsol]