„Atrăgeam fără să vreau atenţia asupra mea“

Când a sosit în Louisville, Kentucky (SUA), trăgând după ea o valiză pe roţi, Charlotte White, o predicatoare cu timp integral, s-a făcut imediat remarcată.

ERA anul 1908. Sora White a stârnit curiozitatea localnicilor pentru că folosea o invenţie nouă — căruciorul Zorilor. „Oamenii vorbeau despre asta, a spus ea; atrăgeam fără să vreau atenţia asupra mea.“

Studenţii în Biblie, cum se numeau atunci Martorii lui Iehova, au considerat necesar să le împărtăşească altora adevărurile preţioase învăţate în urma studierii asidue a Scripturilor. Mulţi dobândiseră cunoştinţă din Biblie cu ajutorul volumelor intitulate Zorii Mileniului (numite ulterior Studii în Scripturi). Cei care doreau şi aveau posibilitatea călătoreau peste tot — în oraşe, în sate şi la ferme —, oferindu-le cititorilor interesaţi aceste cărţi prezentate drept „Ajutoare pentru Studenţii în Biblie“.

În 1908, sora White şi alţi proclamatori zeloşi ai Regatului ofereau setul de şase volume legate în schimbul a doar 1,65 dolari, reprezentând costul de tipărire. Un împotrivitor chiar s-a plâns că preţul pe care îl plăteau oamenii la primirea cărţilor era derizoriu. Fraţii nu plasau cărţile pe loc, ci doar luau comanda, livrându-le la o dată ulterioară, de regulă în ziua de salariu.

Malinda Keefer a relatat că, uneori, comenzile ajungeau la 200, 300 de cărţi pe săptămână. Dar interesul crescând faţă de volumele Zorii Mileniului ridica o problemă. Cum puteau fi cărate atâtea cărţi având în vedere greutatea lor? De exemplu, doar volumul al şaselea număra 740 de pagini! „Cincizeci de cărţi cântăresc 18 kg“, menţiona revista Turnul de veghe, livrarea fiind „o sarcină dificilă“, îndeosebi pentru surori.

Pentru a rezolva problema, fratele James Cole a inventat un cadru pliabil cu două roţi pe care putea fi prinsă în şuruburi o valiză. Nemaifiind nevoit să care cutiile de carton grele, fratele Cole a exclamat: „Acum nu mai trebuie să-mi rup spatele cărând cărţi!“. El a prezentat căruciorul la congresul Studenţilor în Biblie din 1908, ţinut în Cincinnati (Ohio). Auditoriul a fost încântat de noua invenţie. Pe ambele capete ale barei transversale era inscripţionat numele „Căruciorul Zorilor“, întrucât acesta se folosea, în principal, pentru transportul volumelor Zorii Mileniului. Cu puţin exerciţiu, putea fi cărată cu o singură mână o valiză în care intrau zeci de cărţi. Înălţimea căruciorului era reglabilă. În plus, el era uşor de folosit chiar şi pe drumuri de ţară. Roţile de cauciuc puteau fi ridicate pe o latură a valizei, ceea ce le permitea vestitorilor să ducă valiza în mână când se întorceau acasă, pe jos sau cu tramvaiul.

Surorile care se aflau în serviciul cu timp integral primeau gratis un cărucior al Zorilor. În mod normal, el costa 2,50 dolari. Sora Keefer, din imaginea alăturată, folosea uşor căruciorul. Ea trăgea cu o mână valiza plină de cărţi şi căra cu cealaltă încă o geantă. Întrucât găsise multe persoane receptive într-un orăşel minier din Pennsylvania (SUA), ea traversa de trei, patru ori un pod peste râul Allegheny în ziua livrării.

La sfârşitul anilor 1980, un pilot a inventat valiza pe rotile, care, astăzi, poate fi văzută în toate aeroporturile şi pe străzile marilor oraşe. Însă, cu aproape o sută de ani în urmă, căruciorul Zorilor, folosit de Studenţii în Biblie pentru a răspândi preţioasele seminţe ale adevărului, era o curiozitate pentru trecători.

[Text generic pe pagina 32]

Sora Keefer traversa de trei, patru ori un pod în ziua livrării

[Text generic pe pagina 32]

S-a rezolvat problema livrării