Întrebarea nr. 1: Are viaţa mea un scop?

ROSALIND, din Anglia, avea o mare sete de cunoaştere. În plus, ea dorea să-i ajute pe oameni. De aceea, s-a implicat în ajutarea oamenilor fără adăpost şi a celor cu dizabilităţi fizice şi cu tulburări de învăţare. După terminarea studiilor, ea a ocupat unele poziţii de prestigiu, a avut satisfacţii în munca ei şi s-a bucurat de o situaţie materială bună. Cu toate acestea, ea spune: „Ani de zile m-am întrebat: «De ce existăm?» şi «Care este scopul vieţii?»“.

De ce este normal să ne punem această întrebare?

Spre deosebire de animale, oamenii sunt înzestraţi cu raţiune. Noi avem capacitatea de a învăţa din trecut, de a ne face planuri de viitor şi de a căuta un scop în viaţă.

Cum răspund unii la această întrebare?

Mulţi consideră că principalul scop al vieţii este să dobândim bogăţii sau faimă şi, astfel, să fim fericiţi.

Ce idee transmite acest răspuns?

Noi singuri ne stabilim priorităţile în viaţă. Voinţa lui Dumnezeu este mai puţin importantă decât dorinţele noastre.

Ce ne învaţă Biblia?

Regele Solomon a adunat bogăţii imense şi a căutat plăcerile vieţii, dar a constatat că aceste lucruri nu i-au dat cu adevărat un sens în viaţă. El a arătat ce anume conferă un scop real vieţii: „Iată concluzia a tot ce-ai auzit: Teme-te de adevăratul Dumnezeu şi respectă poruncile lui, fiindcă aceasta este datoria omului“ (Eclesiastul 12:13). Ce presupune respectarea poruncilor lui Dumnezeu?

Scopul lui Dumnezeu cu privire la noi include şi faptul de a ne bucura de viaţă. Solomon a scris: „Nimic nu este mai bun pentru om decât să mănânce, să bea şi să-şi bucure sufletul cu ce este bun din truda lui. Am văzut că şi aceasta vine din mâna adevăratului Dumnezeu“ (Eclesiastul 2:24).

De asemenea, Dumnezeu vrea să ne iubim familia şi să-i purtăm de grijă. Să observăm un sfat simplu şi practic pentru fiecare membru al familiei.

„Soţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe corpul lor.“ (Efeseni 5:28)
„Soţia, la rândul ei, să aibă respect profund faţă de soţul ei.“ (Efeseni 5:33)
„Copii, ascultaţi de părinţii voştri.“ (Efeseni 6:1)

Dacă aplicăm aceste principii biblice, vom fi, cel puţin într-o anumită măsură, fericiţi şi mulţumiţi. Totuşi, cel mai important lucru pe care îl putem face este să învăţăm cât mai multe despre Creator şi să ne apropiem de el, făcându-l Prietenul nostru. De fapt, Biblia ne invită ‘să ne apropiem de Dumnezeu’. Apoi, ea ne face această promisiune remarcabilă: „El se va apropia de voi“ (Iacov 4:8). Dacă acceptaţi această invitaţie, viaţa dumneavoastră va avea un scop real.

Rosalind, citată anterior, consideră că a aflat care este scopul vieţii. Puteţi vedea ce anume a ajutat-o să-şi schimbe perspectiva asupra vieţii în articolul „Biblia schimbă viaţa oamenilor“.

Pentru a afla cum poţi trăi într-un mod plăcut lui Dumnezeu, vezi capitolul 12 din cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?. Cartea poate fi descărcată de pe site-ul www.pr2711.com

Ce a spus Isus despre scopul vieţii?

Isus n-a avut nicio îndoială cu privire la scopul vieţii sale. El a spus: „Pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume: ca să depun mărturie despre adevăr“ (Ioan 18:37). Isus şi-a trăit viaţa învăţându-i pe oameni adevărul despre Dumnezeu şi despre scopurile Sale.

Viaţa noastră va căpăta un sens real dacă vom urma exemplul lui Isus. De fapt, Isus chiar ne invită să învăţăm de la el (Matei 11:29). Să analizăm două modalităţi prin care putem face acest lucru.

Isus ne-a învăţat că, pentru a fi fericiţi, trebuie să fim „conştienţi de necesităţile [noastre] spirituale“ (Matei 5:3). Ne putem satisface necesităţile spirituale dacă asimilăm cunoştinţă despre ‘singurul Dumnezeu adevărat şi despre cel pe care l-a trimis el, Isus Cristos’ (Ioan 17:3).

Isus le-a poruncit continuatorilor săi să le vorbească altora despre lucrurile pe care le-au învăţat. El a spus: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfânt, învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit“ (Matei 28:19, 20).

Cei care îşi satisfac necesităţile spirituale studiind Biblia şi aplicând lucrurile pe care le învaţă constată că viaţa lor devine mai bună. Iar când încep să-i ajute pe alţii să înveţe despre Dumnezeu, îşi întăresc convingerea că viaţa lor are un scop real.