Să ne dovedim imparţiali în ministerul nostru
1 „Dumnezeu nu este părtinitor“, declara Pavel, ci oricine „se teme de El şi practică dreptatea este primit de El“ (Fap. 10:34, 35). Ministerul pe care noi îl efectuăm în prezent continuă să se desfăşoare ca recunoaştere deplină a acestui adevăr declarat cât se poate de limpede. Prin urmare, este important să depunem toate eforturile pentru a înlătura orice barieră care ne-ar împiedica să ajungem cu vestea bună la fiecare om.
2 Este firesc ca în unele zone, atunci când predicăm vestea bună din casă în casă, să întâlnim persoane care nu vorbesc sau nu înţeleg limba care se vorbeşte în congregaţia noastră. Unii nu pot să beneficieze în totalitate de mesajul Regatului pe care îl predicăm datorită barierii lingvistice. În categoria acestor persoane se află surdomuţii, aceştia comunicând prin limbajul semnelor. Ce se poate face pentru a depăşi bariera lingvistică, acest obstacol care ne împiedică să ajungem în mod eficient cu vestea bună la aceşti oameni?
3 În 1991 Societatea a trimis tuturor congregaţiilor din Statele Unite un stoc de formulare S-70a (fişă pentru vizitarea persoanelor de limbă străină). Menirea acestei fişe este de a facilita demersurile care se întreprind pentru ca oamenii care vorbesc altă limbă decât cea pe care o vorbeşte congregaţia existentă în teritoriul în care locuiesc ei, inclusiv cei care folosesc limbajul semnelor, să aibă ocazia să afle mesajul Regatului în propria lor limbă.
4 Atunci când întâlneşti în teren o persoană surdomută sau care nu înţelege limba care se vorbeşte în congregaţia ta, trebuie să notezi citeţ această informaţie pe o foaie. Trebuie să faci aceasta chiar dacă persoana respectivă nu manifestă interes pentru adevăr. Poate că nu vei putea întotdeauna să afli numele persoanei, însă trebuie să menţionezi adresa şi limba pe care o vorbeşte. Foaia pe care ai notat acest lucru trebuie depusă în cutia pentru rapoartele serviciului de teren, de la Sala Regatului. Secretarul va strânge foile, va verifica dacă sunt completate corect şi citeţ şi le va trimite la cea mai apropiată congregaţie sau la cea mai apropiată grupă care se ocupă de persoanele care vorbesc limba menţionată pe foaie.
5 Dacă în teritoriul în care locuieşte persoana nu există nici o congregaţie sau nici o grupă în care să fie vreun frate de limba respectivă, poate că într-una din congregaţiile locale există vreun vestitor care cunoaşte limba şi care ar putea s-o viziteze. Dacă nu s-a găsit nimeni care să vorbească limba respectivă nici după ce s-a discutat cu supraveghetorul oraşului, fraţii locali trebuie să facă tot posibilul pentru ca să se depună mărturie. Broşura Bucură-te pentru totdeauna de viaţă pe pămînt! s-a dovedit a fi foarte utilă în situaţii de genul acesta.
6 Ori de câte ori este necesar, fiecare vestitor trebuie să treacă informaţiile cerute pe o foaie de hârtie de dimensiuni reduse, care trebuie predată aşa cum s-a specificat mai înainte. Dacă vom depune în continuare eforturi serioase astfel încât vestea bună să ajungă la toţi oamenii, indiferent de limba pe care o vorbesc aceştia, vom reflecta iubirea Dumnezeului nostru, Iehova, „a cărui dorinţă este ca orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului“. — 1 Tim. 2:4, NW.