Prezenţa la întruniri — o serioasă responsabilitate
1 Cât de importantă este pentru tine prezenţa la întruniri? Această întrebare ne invită la autoanaliză, nu-i aşa? Cu siguranţă, majoritatea dintre noi apreciem întrunirile. Însă rapoartele indică faptul că în multe congregaţii prezenţa la întruniri este în scădere. Care ar putea fi cauza? Ni se întâmplă să permitem ca o muncă laică inutilă, oboseala, temele pentru acasă, o uşoară indispoziţie fizică, sau vremea nefavorabilă să ia locul obligaţiei pe care o avem, aceea de a participa cu regularitate la întruniri (Deut. 31:12)? De vreme ce aceasta este o cerinţă scripturală, fiecare trebuie să analizeze sub rugăciune întrebarea: Cu câtă seriozitate privesc eu prezenţa la întruniri?
2 Pentru a ajunge la întruniri, unii dintre fraţii noştri merg pe jos ore întregi pe drumuri prăfuite şi traversează râuri în care mişună crocodili. Chiar în congregaţia voastră pot exista fraţi fideli care ‘nu lipsesc niciodată’ (NW) deşi se confruntă cu grave probleme de sănătate, cu infirmităţi, la locul de muncă cu sarcini de serviciu împovărătoare, sau, la şcoală, cu unele însărcinări care îi solicită (Luca 2:37). De ce sunt aceştia dispuşi să depună orice efort pentru a putea fi prezenţi la întruniri? Deoarece ei ştiu că prin forţe proprii nu ar putea depăşi problemele cu care se confruntă în această lume plină de greutăţi. Ei trebuie să se bazeze pe forţa care provine de la Dumnezeu. — 2 Cor. 12:9, 10.
3 În prezent, noi urmăm modelul lăsat de primii creştini care se întruneau cu regularitate pentru a se ruga, pentru a-şi împărtăşi experienţe şi pentru a studia Cuvântul lui Dumnezeu (Fap. 4:23–30; 11:4–18; Col. 4:16). Noi suntem instruiţi cu privire la profeţiile şi învăţăturile Bibliei, precum şi cu privire la conduita pioasă şi morala creştină, şi primim sfaturi oportune referitoare la faptul de a ne îmbunătăţi în prezent viaţa prin punerea în practică a tuturor principiilor scripturale (1 Tim. 4:8). În plus, ni se reaminteşte speranţa pe care o avem, aceea că într-o bună zi problemele şi suferinţele se vor sfârşi. Este esenţial ca această speranţă să rămână vie. — Evr. 6:19.
4 Cât de importantă este pentru familia voastră prezenţa la întruniri? În activităţile voastre zilnice, ocupă aceasta un loc tot atât de important ca servirea mesei sau ca munca laică? Vi se întâmplă ca, în serile în care aveţi întruniri, să constataţi că vă puneţi problema dacă să mergeţi sau nu la întruniri? Sau faptul de a vă asocia cu regularitate cu fraţii nu este o chestiune opţională în familiile voastre? Mulţi vestitori îşi amintesc de timpul când erau copii, iar părinţii lor dedicaţi constituiau un exemplu pentru ei. „Ceea ce îmi amintesc de tata este faptul că el se asigura întotdeauna că familia merge la întruniri, îşi aminteşte cu nostalgie un bătrân de congregaţie. Dacă cineva era bolnav, unul dintre noi rămânea cu el acasă, însă toţi ceilalţi mergeau la întrunire!“
5 În ediţiile viitoare ale Ministerului nostru pentru Regat vom analiza valoarea fiecărei întruniri a congregaţiei, astfel ca aprecierea noastră pentru aceste îngrijiri de natură spirituală să crească. Dacă aţi putea fi prezenţi cu regularitate la întruniri, suntem siguri că aceste articole vă vor ajuta să înţelegeţi că absenţa de la întruniri constituie o pierdere. Ele vor conţine sfaturi utile pentru cei care conduc întrunirile, precum şi sugestii pe care fiecare dintre noi le poate aplica atunci când ne pregătim şi participăm la întruniri. Ce-ar fi să vă aşezaţi întreaga familie şi să analizaţi sub rugăciune prezenţa voastră la întruniri? Faceţi apoi în programul vostru toate schimbările necesare. Prezenţa cu regularitate la întruniri ocupă un loc esenţial în instruirea noastră teocratică, şi trebuie să fie luată cât se poate de în serios.