Continuaţi să progresaţi conform unui program ordonat

¹ Apostolul Pavel avea o afecţiune deosebită pentru congregaţia din Filipi, în formarea căreia a avut un rol semnificativ. Pentru îngrijirile de natură materială pe care, plini de amabilitate, i le-au pus la dispoziţie, le era recunoscător, de aceea a vorbit despre ei prezentându-i drept un bun exemplu. — 2 Cor. 8:1–6.

² Scrisoarea lui Pavel către filipeni era motivată de o iubire profundă. În volumul 2, pagina 631, cartea Insight (Perspicacitate) consemnează: „Peste tot în scrisoare congregaţia filipenilor este încurajată să continue pe calea excelentă pe care a pornit — căutând mai mult discernământ, dobândind un sprijin sigur în Cuvântul vieţii, o credinţă puternică şi speranţa unei răsplăţi viitoare“. Ei au răspuns plini de căldură, cimentând în felul acesta o legătură de iubire între ei şi apostol. Pentru noi, cuvintele lui Pavel dobândesc o semnificaţie specială, oferindu-ne un argument puternic pentru a reflecta cu atenţie la îndemnurile lui, îndeosebi la cele menţionate în Filipeni 3:15–17.

³ O mentalitate matură este esenţială: Când scria cele menţionate în Filipeni 3:15, Pavel era un om cu multă experienţă. El observase progresul spiritual al filipenilor, adresându-li-se ca unor creştini maturi, care au o mentalitate corectă. Atât timp cât mentalitatea lor reflecta umilinţa şi aprecierea de care a dat dovadă Isus, ei vor continua să fie ‘ireproşabili şi nevinovaţi, copii ai lui Dumnezeu fără pată . . ., agăţându-se cu tărie de cuvântul vieţii’ (Filip. 2:15, 16, NW). Citind cuvintele lui Pavel, avem sentimentul că nouă ni se adresează. Astfel, dorim din toată inima să avem mentalitatea lui Isus şi să apreciem, plini de umilinţă, privilegiile care ne-au fost acordate. Noi ne adresăm încontinuu lui Iehova în rugăciune, cerându-i ajutorul pentru aceasta şi pentru multe alte lucruri. — Filip. 4:6, 7.

⁴ După cum se arată în Filipeni 3:16, fiecare dintre noi trebuie să se străduiască să facă progrese. Cuvântul „progres“ înseamnă „mers înainte, avansare“. Despre o persoană cu vederi progresiste se spune că „este interesată de idei, descoperiri sau posibilităţi noi“. Pavel dorea ca filipenii să înţeleagă că creştinismul niciodată nu stagnează, şi că cei care îl practică trebuie să continue să meargă înainte. Dorinţa lor de a progresa trebuia să fie demonstrată de faptul că erau dispuşi să se autoexamineze, să-şi recunoască slăbiciunile şi să caute posibilităţi de a face mai mult sau de a îmbunătăţi calitatea a ceea ce făceau. În prezent, organizaţia pământească a lui Iehova continuă să înainteze în mod progresiv, chiar să-şi extindă sfera de activitate şi să înţeleagă mai bine Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi trebuie să ţină pasul cu ea, profitând de toate îngrijirile pe care ni le-a pus ea la dispoziţie şi participând din plin la lucrarea pe care o înfăptuieşte.

⁵ Progresul necesită un program ordonat: Pavel şi-a sfătuit neîncetat fraţii să „continue să meargă în mod ordonat, conform programului stabilit“ (Filip. 3:16, NW). A fi ordonat înseamnă a pune persoane sau lucruri în locul potrivit unele în raport cu altele şi a avea o conduită corespunzătoare. Creştinii din Filipi şi-au păstrat locul corespunzător, rămânând alături de organizaţia lui Iehova şi de ceilalţi fraţi. Viaţa lor era guvernată de legea iubirii (Ioan 15:17; Filip. 2:1, 2). Pavel i-a îndemnat să se ‘comporte într-un mod demn de vestea bună’ (Filip. 1:27, NW). Necesitatea de a fi ordonaţi şi de a avea o conduită excelentă este la fel de importantă pentru creştinii de astăzi.

⁶ Un program presupune un plan de desfăşurare a unei activităţi într-o ordine stabilită. De aceea, putem spune că este strâns legat de o anumită modalitate în care eşti obişnuit să faci unele lucruri. Faptul de a avea un program este în avantajul nostru deoarece nu mai trebuie să stăm şi să ne gândim ce hotărâre să luăm în legătură cu ceea ce avem de făcut — noi deja avem stabilit un model pe care îl urmăm în virtutea obişnuinţei.

⁷ Un program teocratic ordonat presupune obiceiuri sănătoase, folositoare, pline de devoţiune — care să ne întărească din punct de vedere spiritual, să-i ajute pe alţii şi, dacă este cu putinţă, să ne ajute să facem mai mult în serviciul nostru pentru Iehova. Succesul în atingerea acestor obiective presupune întocmirea şi respectarea unui program în care să fie inclus studiul personal, prezenţa cu regularitate la întruniri şi participarea în lucrarea de predicare.

⁸ Elemente incluse într-un program ordonat: Un element este ‘cunoaşterea deplină şi orice pricepere’ (Filip. 1:9). Studiul personal ne sporeşte credinţa, ne întăreşte aprecierea pentru adevăr şi ne determină să efectuăm lucrări excelente. Totuşi, unii au constatat că este greu să fie consecvenţi în bunele obiceiuri de studiu pe care şi le-au format. Una dintre cauzele principale invocate este lipsa de timp.

⁹ Nu putem sublinia îndeajuns foloasele citirii zilnice din Biblie. Instruirea pe care ne-o furnizează ea este „de folos“ sub toate aspectele (2 Tim. 3:16, 17). Cum ne putem face timp pentru studiul Bibliei în cadrul programului nostru zilnic? Unii au constatat că se pot trezi dimineaţa cu câteva minute mai devreme, când mintea le este mai receptivă. Alţii au văzut că pot face mai bine lucrul acesta înainte de a merge la culcare. Soţiile care sunt acasă în cursul zilei îşi pot rezerva puţin timp după-amiază, înainte ca ceilalţi membri ai familiei să se întoarcă de la muncă sau de la şcoală. Pe lângă citirea obişnuită din Biblie, unii au inclus în programul lor săptămânal de studiu citirea din cartea Insight.

¹⁰ Când ne formăm obiceiuri noi există riscul ca acestea să intre în conflict cu vechile obiceiuri. Poate că în trecut am permis unor activităţi lipsite de importanţă să ne răpească timpul liber. Nu este uşor să ne debarasăm de acest obicei. Nimeni nu ne poate impune anumite obiceiuri de studiu; nici nu ni se cere să întocmim un raport privitor la ceea ce facem în această privinţă. Pentru ca să ne menţinem obiceiurile de studiu este de mare importanţă să apreciem „lucrurile mai importante“ (NW) şi să fim dispuşi să răscumpărăm „timpul oportun“ (NW), astfel încât să tragem foloase de pe urma lor. — Filip. 1:10; Ef. 5:16.

¹¹ Întrunirile creştine joacă un rol vital în progresul nostru spiritual, furnizându-ne instruirea şi încurajarea necesară. Aşadar, prezenţa la întruniri constituie un alt element al programului nostru. Pavel a subliniat importanţa acesteia. Prezenţa noastră la întruniri nu este o chestiune facultativă, pe care s-o alegem în funcţie de preferinţe. — Evr. 10:24, 25.

¹² Cum putem demonstra că suntem ordonaţi atunci când ne întocmim programul săptămânal de activităţi? Unii îşi planifică timpul de care dispun în funcţie de interesele personale şi încearcă, strecurându-se printre acestea, să participe la întruniri atunci când le mai rămâne timp. Noi însă trebuie să procedăm exact invers. Noi trebuie să acordăm prioritate întrunirilor noastre săptămânale, celelalte activităţi trebuie planificate când nu avem întruniri.

¹³ Pentru a fi prezenţi cu regularitate la întruniri este necesar ca întreaga familie să-şi facă o bună planificare şi să coopereze îndeaproape. În zilele din cursul săptămânii majoritatea dintre noi au un program de activitate extrem de încărcat, în care adeseori ne simţim presaţi de timp. Acest fapt presupune ca, în măsura în care acest lucru este posibil, familia să servească cina suficient de devreme pentru ca toţi să aibă timp să mănânce, să se pregătească şi să ajungă la întrunire înainte de începerea ei. Pentru a putea realiza acest lucru este necesar ca membrii familiei să coopereze în diferite moduri.

¹⁴ Dacă dorim să progresăm potrivit unui program ordonat este necesar să participăm cu regularitate în serviciul de teren. Cu toţii suntem conştienţi de importanţa responsabilităţii pe care o avem, aceea de a predica mesajul despre Regat. Această activitate ne justifică numele de Martori ai lui Iehova (Is. 43:10). Deoarece aceasta este cea mai urgentă şi mai utilă muncă dintre toate câte există astăzi, fără îndoială că, pe bună dreptate, putem s-o considerăm ca fiind un element nelipsit din programul nostru. Pavel ne-a sfătuit: „Să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui“. — Evr. 3:15.

¹⁵ Atunci când ne întocmim planul de activitate săptămânal, trebuie să ne rezervăm un anumit timp pentru serviciul de teren. Pentru aceasta în congregaţie sunt programate în fiecare săptămână mai multe întruniri de serviciu, şi nu trebuie decât să ne decidem la care dintre acestea să participăm. Ar fi bine să luăm parte la fiecare aspect al serviciului, cum ar fi participarea la lucrarea din casă în casă cu reviste sau cu alt gen de literatură, efectuarea de vizite ulterioare şi conducerea de studii biblice. Putem chiar să ne planificăm din timp să depunem mărturie informală cu ajutorul literaturii sau atunci când sesizăm ocaziile în care putem începe conversaţii cu alţii. Deoarece, de obicei, participăm în serviciu împreună cu alţii, trebuie să ne interesăm ce program au aceştia, astfel încât să facem aranjamente care să fie reciproc avantajoase.

¹⁶ Trebuie să ne respectăm programul de predicare chiar dacă în teritoriu ne confruntăm cu indiferenţă. Noi ştim dinainte că numai câţiva vor reacţiona favorabil (Mat. 13:15; 24:9). Lui Ezechiel i s-a poruncit să predice unor oameni ‘răzvrătiţi, neruşinaţi, cu inima împietrită’. Iehova a promis să-l ajute pe Ezechiel făcându-i „fruntea tot aşa de aspră ca fruntea lor“, cu alte cuvinte „ca un diamant, mai tare decît cremenea“ (Ezec. 2:3, 4; 3:7–9). Un program de serviciu regulat necesită perseverenţă.

¹⁷ Să imităm exemplele pozitive: Majoritatea dintre noi se descurcă mai bine în serviciul de teren dacă este cineva care să preia conducerea. În acest sens, Pavel şi însoţitorii lui ne-au lăsat un bun exemplu, sfătuindu-i pe alţii să facă la fel (Filip. 3:17). Programul lui includea toate elementele necesare pentru a rămâne tare din punct de vedere spiritual.

¹⁸ Există şi în prezent asemenea exemple excelente. La Evrei 13:7, Pavel sfătuieşte: „Aduceţi-vă aminte de conducătorii voştri . . . şi privind deaproape sfîrşitul vieţuirii lor, urmaţi-le credinţa“. Bineînţeles, Cristos este exemplul perfect, însă putem imita şi credinţa exercitată de cei care se află în fruntea noastră. Asemenea lui Pavel, bătrânii trebuie să fie conştienţi de necesitatea de a fi bune exemple pentru ceilalţi. Deşi situaţia fiecăruia diferă, toţi trebuie să fie capabili să demonstreze că, printr-un program regulat, pun interesele Regatului pe primul loc. Deşi au obligaţii laice sau familiale, bătrânii trebuie să aibe obiceiuri ferme referitoare la studiul personal, la prezenţa la întruniri, la situarea în fruntea serviciului de teren. Prin faptul că bătrânii dovedesc că ‘îşi conduc bine casa’, toţi membrii congregaţiei se vor simţi încurajaţi să facă progrese conform unui program ordonat. — 1 Tim. 3:4, 5.

¹⁹ Obiective pentru noul an de serviciu: Începutul unui nou an de serviciu este cea mai bună ocazie de pentru a ne examina programul personal. Ce dezvăluie o trecere în revistă a anului care a trecut? Ne-am putut continua sau, dacă a fost posibil, ne-am îmbunătăţit activitatea? Poate am reuşit să facem mai mult în ce priveşte studiul personal. Probabil am fost prezenţi la întruniri mult mai regulat sau ne-am putut extinde serviciul de teren făcând pionierat auxiliar. Poate am avut posibilitatea să facem unele fapte bune în folosul congregaţiei sau al familiei. Dacă aşa stau lucrurile, putem fi bucuroşi că am acţionat într-un mod care îi place lui Dumnezeu şi avem motive întemeiate ‘să sporim tot mai mult’. — 1 Tes. 4:1.

²⁰ Dar dacă nu am avut un program concret sau dacă acesta a fost ceva sporadic? Cum ne-a afectat acest lucru din punct de vedere spiritual? A fost progresul nostru împiedicat din vreun motiv oarecare? Pentru a îmbunătăţi situaţia avem nevoie în primul rând de ajutorul lui Iehova (Filip. 4:6, 13). Discutaţi împreună cu restul familiei pentru a vedea ce este de făcut, ce modificări trebuie să faceţi în programul personal. În cazul în care întâmpinaţi probleme, cereţi ajutorul bătrânilor. Dacă depunem un efort sincer şi răspundem îndrumării lui Iehova, putem avea garanţia că nu vom fi „inactivi sau neroditori“. — 2 Pet. 1:5–8.

²¹ Continuând să progresăm conform unui program ordonat, obţinem binecuvântări care ne răsplătesc eforturile. Dacă aţi luat decizia să progresaţi conform unui program ordonat, „în activitate, nu fiţi leneşi; în duh, fiţi fierbinţi, slujind Domnului“ (Rom. 12:11). — Pentru o abordare mai detaliată a acestui subiect, vedeţi Turnul de veghere din 1 mai 1985, engl., paginile 13–17.