Vorbiţi cu îndrăzneală
1 În ultimii ani, vestitorii din unele zone au constatat că le este din ce în ce mai greu să-i găsească pe oameni acasă. Mulţi raportează că atunci când efectuează vizite din casă în casă în teritoriul lor, mai mult de 50% dintre locatari nu sunt acasă. Ca urmare, o bună parte din timpul dedicat lucrării nu este productiv.
2 Cu ani în urmă, mulţi oameni erau acasă duminica, aceasta fiind considerată, în general, o zi de odihnă. Dar obiceiurile s-au schimbat. Astăzi este ceva obişnuit ca oamenii să fie la muncă, la cumpărături sau la destindere, ceea ce îi scoate din casă. Deci, faptul de a lua legătura cu oamenii a devenit o problemă chiar şi în zilele de duminică.
3 Când oamenii nu sunt acasă, este evident că se află altundeva. Întrucât obiectivul nostru este acela de a le vorbi oamenilor, de ce nu le-am vorbi celor pe care îi întâlnim pe stradă, la piaţă sau la locul de muncă. Obiceiul lui Pavel era să-i abordeze pe „aceia pe care-i întâlnea“, cu scopul de a le depune mărturie (Fap. 17:17). Aceasta s-a dovedit a fi o modalitate eficientă de mărturie atunci, şi este şi astăzi.
4 Când mergem din casă în casă, de obicei vedem oameni plimbându-se sau aşteptând, probabil, pe cineva. Într-o zi frumoasă, poate că ei stau pe o bancă în parc sau îşi repară sau îşi spală maşina. Un zâmbet ca între buni vecini şi un salut prietenesc poate fi suficient pentru a iniţia o conversaţie. Dacă locuiesc în apropiere, am putea chiar menţiona că probabil nu i-am găsit acasă când i-am vizitat şi acum suntem bucuroşi că avem ocazia să le vorbim. Luând iniţiativa în a manifesta mai multă îndrăzneală, mulţi s-au bucurat de experienţe recompensatoare.
5 Îndrăzneala dă roade: Un frate a povestit că el îi abordează pe oamenii care aşteaptă un autobuz, care se plimbă agale sau care stau în maşina lor. Cu un zâmbet cald şi o voce plăcută, el îi abordează ca un vecin amabil care tocmai doreşte să le facă o vizită. În felul acesta nu numai că a plasat multă literatură, dar a şi iniţiat mai multe studii biblice.
6 Un alt frate şi soţia sa făceau vizite de la uşă la uşă când au întâlnit o femeie care ducea o sacoşă mare cu alimente. Ei au intrat în vorbă, lăudând-o pentru hărnicia cu care se îngrijea de necesităţile familiei ei. „Dar, au întrebat ei, cine poate satisface necesităţile omenirii?“ Această întrebare a trezit interesul femeii. O scurtă conversaţie a condus la o invitaţie la ea acasă, unde s-a iniţiat un studiu biblic.
7 Deci, data următoare când veţi depune mărturie din casă în casă, fie că este duminică, fie o altă zi din săptămână, şi constataţi că oamenii nu sunt acasă, încercaţi să aveţi mai multă îndrăzneală şi să le vorbiţi oamenilor pe care îi întâlniţi pe stradă sau în alte locuri (1 Tes. 2:2). Aţi putea avea un minister mai eficient şi veţi simţi mai multă bucurie în serviciul vostru.