Să predicăm vestea bună pretutindeni

¹ Primii creştini au predicat pretutindeni vestea bună. Ei erau atât de zeloşi, încât în decurs de 30 de ani de la învierea lui Isus Cristos, mesajul Regatului fusese predicat „întregii creaţii de sub cer“. — Col. 1:23.

² Slujitorii lui Iehova zeloşi din prezent au acelaşi obiectiv: să ajungă la oricine, pe cât posibil, cu vestea bună a Regatului. Ce ne poate ajuta să atingem acest obiectiv? Tot mai mulţi oameni lucrează cu normă întreagă şi deseori nu-i găsim acasă când le facem vizite. Când nu lucrează, poate că ei călătoresc, fac cumpărături sau se destind într-un fel oarecare. Cum se ajunge cu vestea bună la cei merituoşi dintre ei? — Mat. 10:11.

³ Unii sunt abordaţi la locul lor de muncă. Micile şi marile oraşe au o zonă comercială unde majoritatea oamenilor îşi petrec cea mai mare parte din zi. Oamenilor care lucrează în astfel de locuri li se depune mărturie, multora dintre ei pentru prima dată. S-a constatat că, la sfârşiturile de săptămână, unii dintre cei care au fost abordaţi când se aflau la destindere în parcuri, în locuri de agrement, în campinguri, în reşedinţe de vară sau în timp ce aşteptau în locurile de parcare sau pe aleile comerciale au reacţionat favorabil la vestea bună.

⁴ Un număr crescând de vestitori fac eforturi deosebite pentru a depune mărturie în locuri publice, oriunde se întâlnesc oameni. La început, aceşti Martori au avut ezitări şi emoţii, deoarece erau obişnuiţi să predice într-un cadru mult mai formal, cum ar fi din casă în casă. Cum se simt ei acum?

⁵ „Mi-a revitalizat ministerul!“, exclamă un frate cu experienţă. Un altul adaugă: „Îmi menţine atenţia concentrată“. Un pionier mai în vârstă remarcă: „Este o înviorare mintală, fizică şi spirituală . . . şi mai am încă de progresat“. Un vestitor constată că acum ajunge la oameni care nu au stat de vorbă niciodată cu Martorii lui Iehova. Şi tinerii iau parte cu entuziasm la această lucrare care aduce bucurii. Un tânăr s-a exprimat astfel: „Este nostim, deoarece ajungi să vorbeşti cu atât de mulţi oameni“. Un altul a spus: „Plasez mai multă literatură ca oricând!“ Toate acestea au loc în teritorii care sunt lucrate şi răslucrate.

⁶ Supraveghetorii itineranţi iau iniţiativa: Înţelegând că „scena acestei lumi se schimbă“, Societatea le-a sugerat recent supraveghetorilor itineranţi să-şi modifice planificarea pentru serviciul de teren de la o săptămână la alta, astfel încât să se poată ajunge la cât mai mulţi oameni posibil cu vestea bună (1 Cor. 7:31, NW). Ani de zile, supraveghetorii de circumscripţie rezervau dimineţile din săptămână lucrării din casă în casă, în timp ce după-amiezele erau dedicate efectuării vizitelor ulterioare şi conducerii de studii biblice la domiciliu. În unele zone, această planificare poate fi încă practică. Însă în altele se poate realiza foarte puţin din casă în casă în unele dimineţi din cursul săptămânii. În astfel de cazuri, supraveghetorul itinerant poate decide că ar fi mai bine ca la începutul zilei să se efectueze lucrarea din magazin în magazin sau lucrarea stradală. Sau el poate forma grupuri mici care să depună mărturie în clădirile turn cu birouri, în zonele comerciale, în locurile de parcare sau în alte locuri publice. Când vestitorii îşi folosesc mai bine timpul petrecut în serviciul de teren se poate lua legătura cu mai multe persoane.

⁷ Rapoartele arată că această modificare a fost întâmpinată cu bucurie de supraveghetorii itineranţi şi de vestitori deopotrivă. Mai multe corpuri de bătrâni l-au invitat pe supraveghetorul de circumscripţie ca să-i instruiască pe câţiva vestitori în domeniile lucrării care erau adecvate pe plan local. A fost util ca aceşti vestitori să-l însoţească pe supraveghetorul itinerant în timp ce participa la una dintre aceste activităţi. La rândul lor, aceştia au putut să-i instruiască pe alţii (2 Tim. 2:2). Ca urmare, acum se ajunge la mai multe persoane cu vestea bună.

⁸ Bineînţeles, nu trebuie să aşteptaţi vizita supraveghetorului de circumscripţie pentru a încerca aceste modalităţi de predicare. Iată câteva idei care s-ar putea dovedi practice în teritoriul vostru:

⁹ Mărturia stradală: ‘Unde sunt toţi oamenii?’, ne întrebăm uneori când vizităm zone de locuinţe pustii într-o dimineaţă din cursul săptămânii. Poate că unii fac comisioane sau cumpărături. Aţi încercat să-i abordaţi în mărturia stradală? Când este bine realizat, acest aspect al ministerului poate fi foarte productiv. În loc să staţi într-un singur loc cu revistele, este mai bine să vă apropiaţi de oameni şi să începeţi conversaţii amicale. Nu este necesar să abordaţi fiecare trecător. Vorbiţi cu cei care nu se grăbesc, cum ar fi cei care privesc vitrinele, cei din automobilele parcate sau cu aceia care aşteaptă mijloacele de transport în comun. La început, aţi putea să-i adresaţi simplu un salut prietenesc şi să aşteptaţi un răspuns. Dacă persoana este dispusă să vorbească, cereţi-i părerea cu privire la un subiect care credeţi că îl interesează.

¹⁰ Un supraveghetor itinerant a invitat şase vestitori să-l însoţească pe el şi pe soţia lui în mărturia stradală. Cu ce rezultate? „Am avut o dimineaţă minunată!“, relatează el. „N-am avut probleme cu lipsurile. Am plasat 80 de reviste şi multe tracte. Am avut mai multe conversaţii stimulatoare. Unul dintre vestitori, care era în lucrarea stradală pentru prima dată, a exclamat: «De ani de zile sunt la adevăr, dar nu mi-am dat seama ce am pierdut!» La sfârşitul săptămânii, stocul suplimentar de reviste al congregaţiei era epuizat.“

¹¹ În timp ce slujea într-o altă congregaţie, acelaşi supraveghetor itinerant a aflat că mai mulţi vestitori participaseră la mărturia stradală într-o dimineaţă devreme, dar că avuseseră puţin succes. O soră vorbise numai cu două persoane în toată perioada de mărturie, întrucât toţi ceilalţi pe care îi întâlnise se grăbeau spre locul de muncă. Supraveghetorul itinerant le-a sugerat tuturor să se întoarcă pe aceeaşi stradă, în aceeaşi dimineaţă, dar puţin mai târziu. Ei au procedat aşa şi au rămas până la amiază. Sora care purtase doar două conversaţii dimineaţa devreme a avut mult mai mult succes când s-a întors. A plasat 31 de reviste şi 15 broşuri, a obţinut numele şi adresele a şapte persoane şi a iniţiat două studii biblice la domiciliu! Şi alţii din grup au avut rezultate la fel de încurajatoare.

¹² Când găsiţi pe cineva care manifestă interes, încercaţi să obţineţi numele persoanei, adresa şi numărul de telefon. În loc să cereţi aceste informaţii în mod direct, aţi putea spune: „Mi-a plăcut această conversaţie. Am putea-o continua altădată?“ Sau întrebaţi: „Ar fi posibil să vă caut acasă?“ Multe persoane abordate în felul acesta consimt să primească o vizită ulterioară. Nu uitaţi să aveţi la voi multe foi volante cu programul întrunirilor pentru a-i invita pe cei care ar dori să asiste la întrunirile noastre.

¹³ Dacă vorbiţi cu o persoană interesată care locuieşte în teritoriul repartizat altei congregaţii, ar trebui să trimiteţi adresa acolo, astfel încât fraţii să poată urmări interesul manifestat. Ar putea fi mărturia stradală o metodă eficientă de a răspândi vestea bună în zona voastră? Dacă da, revedeţi articolul „Cum să găsim persoane interesate printr-o mărturie stradală eficientă“, apărut în numărul din iulie 1994 al Ministerului nostru pentru Regat. Apoi stabiliţi să participaţi la mărturia stradală într-un moment potrivit al zilei, ceea ce vă va permite să ajungeţi la cât mai mulţi oameni posibil.

¹⁴ Mărturia în mijloacele de transport în comun: Într-o dimineaţă, câţiva pionieri s-au hotărât să le depună mărturie oamenilor care aşteptau autobuzul în apropierea unui colegiu din localitate. Deşi au avut conversaţii plăcute, s-a ivit o problemă. Pe când discutau mai bine a venit autobuzul, întrerupând brusc conversaţia. Pionierii au rezolvat problema urcând în autobuz şi continuând să le vorbească pasagerilor care traversau oraşul. Când au ajuns la capătul liniei, pionierii au făcut călătoria de întoarcere, depunând mărturie ca la dus. După mai multe călătorii dus şi întors, ei şi-au totalizat rezultatele eforturilor: au plasat peste 200 de reviste şi au iniţiat şase studii biblice. Unii pasageri şi-au dat de bunăvoie adresa şi numărul de telefon, ca să poată fi vizitaţi acasă. Următoarea săptămână, pionierii s-au întors la staţia de autobuz şi au procedat la fel ca prima dată. Au plasat 164 de reviste şi au mai început un studiu. Într-o staţie, un pasager a urcat în autobuz şi s-a aşezat pe singurul loc liber — lângă un pionier. El s-a uitat la frate şi i-a spus zâmbind: „Ştiu, aveţi un Turn de veghere pentru mine.“

¹⁵ Mulţi vestitori depun o mărturie eficientă când călătoresc cu autobuzul, cu trenul sau cu avionul. Cum puteţi începe o discuţie cu un pasager aşezat lângă voi? Un vestitor în vârstă de 12 ani a început pur şi simplu să citească în autobuz un număr al revistei Treziţi-vă!, sperând să trezească curiozitatea adolescentei care stătea lângă el. Şi aşa a fost. Tânăra l-a întrebat ce citea, iar băiatul a răspuns că citea despre soluţia la problemele cu care se confruntă tinerii. El a adăugat că a tras mari foloase în urma citirii articolului şi că acesta ar putea-o ajuta şi pe ea. Ea a acceptat cu bucurie revistele. Discuţia lor a fost auzită de alţi doi tineri care au cerut şi ei reviste. La aceasta, şoferul autobuzului a tras pe marginea şoselei şi i-a întrebat de ce erau atât de interesaţi de acele reviste. Când a aflat, şi el a acceptat câteva exemplare. Bineînţeles, nici unul dintre aceste lucruri nu ar fi fost posibil dacă tânărul nu ar fi avut la el o mare cantitate de reviste pe care să le ofere oricui manifesta interes!

¹⁶ Mărturia în parcuri şi în locuri de parcare: Mărturia în parcuri şi în locuri de parcare este o modalitate excelentă de a-i aborda pe oameni. Aţi încercat mărturia în zona de parcare a unui centru comercial? Observaţi întotdeauna, câteva momente, ce este în jurul vostru. Căutaţi persoane care nu se grăbesc sau care aşteaptă într-o maşină parcată şi încercaţi să iniţiaţi o discuţie prietenoasă. Dacă discuţia merge, introduceţi mesajul despre Regat. Încercaţi să lucraţi singur, având un alt vestitor în apropiere. Nu luaţi cu voi o geantă mare şi voluminoasă şi nu atrageţi atenţia asupra lucrării voastre în vreun alt mod. Fiţi discreţi. Cel mai bine ar fi să petreceţi puţin timp într-un loc de parcare şi apoi să vă duceţi în altul. Dacă cineva nu doreşte să converseze cu voi, fiţi politicoşi, continuându-vă drumul şi căutând pe altcineva. Folosind aceste metode, un frate a plasat 90 de reviste într-o lună de mărturie în locurile de parcare.

¹⁷ Unii oameni merg în parc să se relaxeze; alţii merg să se joace sau să petreacă timp cu copiii lor. Fără să vă amestecaţi în mod nepotrivit în activităţile lor, căutaţi ocazii de a le depune mărturie. Un frate a început o discuţie cu cel care se ocupa cu întreţinerea spaţiilor verzi dintr-un parc şi a constatat că acesta era preocupat de problema drogurilor şi de viitorul copiilor săi. Au început un studiu biblic, care a fost ţinut cu regularitate în parc.

¹⁸ Mărturia informală pe aleile comerciale: Deşi nu este posibil întotdeauna să predicăm în mod formal din magazin în magazin pe aleile comerciale din cauza restricţiilor locale impuse acestor activităţi, unii vestitori îşi creează ocazii de a depune mărturie informală şi aici. Ei stau pe o bancă şi încep o conversaţie amicală cu cei care se opresc să se odihnească. Când se manifestă interes, ei oferă în mod discret un tract sau o revistă şi se străduiesc să facă demersuri pentru o vizită ulterioară. După ce petrec câteva minute într-o parte a aleii, ei se îndreaptă spre altă parte şi antrenează pe altcineva în conversaţie. Bineînţeles, trebuie să fim atenţi pentru a nu atrage atenţia în mod nepotrivit atunci când depunem mărturie informală în acest fel.

¹⁹ Când salutaţi o persoană, începeţi conversaţia pe un ton prietenos. Dacă persoana răspunde, puneţi-i o întrebare, apoi ascultaţi cu atenţie în timp ce se exprimă. Manifestaţi interes personal faţă de ceea ce spune. Arătaţi-i că îi preţuiţi părerea. Când este posibil, confirmaţi-i părerile.

²⁰ O soră a avut o discuţie excelentă cu o femeie în vârstă când a menţionat cât de ridicat a devenit costul vieţii. Femeia a fost imediat de acord şi a avut loc o conversaţie animată. Sora a reuşit să obţină numele şi adresa femeii, iar în aceeaşi săptămână i-a făcut o vizită ulterioară.

²¹ Lucrarea din magazin în magazin: În teritoriul unor congregaţii se află şi magazine. Fratele care se ocupă cu teritoriul poate pregăti fişe speciale cu aceste magazine. Orice fişă de teritoriu cu locuinţe, care cuprinde în parte aceste teritorii, trebuie să indice în mod clar că acestea nu trebuie lucrate ca parte a teritoriului. În alte teritorii, magazinele pot fi lucrate împreună cu locuinţele. Bătrânii îi pot ruga pe vestitorii calificaţi să lucreze teritoriile comerciale cu regularitate, astfel încât lucrarea de la magazin la magazin să nu fie neglijată.

²² Dacă eşti invitat să iei parte la această lucrare şi nu ai mai făcut-o niciodată, o bună modalitate de a-ţi aduna „toată îndrăzneala“ este să lucrezi mai întâi magazinele mai mici; apoi, când ai mai multă încredere, lucrează-le pe cele mai mari (1 Tes. 2:2). Când lucrezi din magazin în magazin, îmbracă-te ca şi atunci când asişti la o întrunire la Sala Regatului. Dacă este posibil, intră în magazin când nu există clienţi care aşteaptă să fie serviţi. Cere să vorbeşti cu patronul sau cu responsabilul magazinului. Fii călduros, dar mai presus de toate concis. Nu trebuie să-ţi ceri scuze. Multe firme au servicii cu publicul şi s-au obişnuit să fie întrerupte pentru discuţii.

²³ După ce salutaţi un vânzător, i-aţi putea spune: „Oamenii de afaceri au un program atât de încărcat, încât rareori îi găsim acasă, de aceea vă vizităm aici la locul de muncă pentru a vă lăsa ceva foarte interesant de citit“. Apoi faceţi unu sau două comentarii la adresa revistei pe care o oferiţi.

²⁴ Sau, când abordaţi un patron, aţi putea încerca astfel: „Am observat că oamenii de afaceri se străduiesc să fie bine informaţi. Ultimul număr al revistei Turnul de veghere (sau Treziţi-vă!) prezintă un articol care ne interesează pe fiecare“. Explicaţi ce anume şi încheiaţi spunând: „Sunt sigur că citirea lui vă va face plăcere“.

²⁵ Dacă există angajaţi şi pare să fie potrivit, aţi putea adăuga: „V-ar deranja dacă le-aş prezenta aceleaşi informaţii şi angajaţilor dvs.?“ Dacă vi se permite, nu uitaţi că aţi promis să fiţi concişi, iar responsabilul va aştepta să vă ţineţi de cuvânt. Dacă vreun angajat ar dori să poarte o discuţie mai lungă, ar fi mai bine să îl vizitaţi acasă.

²⁶ Recent, câţiva vestitori dintr-un orăşel l-au însoţit pe supraveghetorul de circumscripţie în lucrarea din magazin în magazin. Unii vestitori au avut emoţii la început, deoarece nu mai făcuseră niciodată această lucrare; dar nu după mult timp s-au liniştit şi au început să simtă bucurie în ea. În mai puţin de o oră, ei au vorbit cu 37 de persoane şi au plasat 24 de reviste şi 4 broşuri. Un frate a remarcat că, în mod normal, ei nu au reuşit să ia legătura cu atât de mulţi oameni într-o lună de lucrare din casă în casă ca în lucrarea din magazin în magazin într-un timp atât de scurt.

²⁷ Crearea ocaziilor de a predica: Isus nu şi-a limitat predicarea la situaţiile oficiale. El a răspândit vestea bună cu orice ocazie potrivită (Mat. 9:9; Luca 19:1–10; Ioan 4:6–15). Să vedem cum îşi creează unii vestitori ocazii de a predica.

²⁸ Unii şi-au făcut un obicei din a le depune mărturie părinţilor care îşi aşteaptă copiii în apropiere de intrarea unei şcoli. Întrucât mulţi părinţi sosesc şi cu 20 de minute înainte, acest timp este potrivit pentru a-i antrena într-o discuţie stimulatoare pe teme scripturale.

²⁹ Mulţi pionieri înţeleg că trebuie să ajungă la oamenii care s-ar părea să fie foarte interesaţi de un anumit subiect dezbătut în revistele noastre. De exemplu, o soră a avut rezultate bune când a vizitat şase şcoli din teritoriul congregaţiei ei cu seria de articole „Şcolile în criză“, apărută în numărul din 22 decembrie 1995 al revistei Treziţi-vă! Ea a vizitat şi instituţiile de asistenţă socială care ocrotesc familia, ducându-le reviste despre viaţa de familie şi despre abuzul asupra copiilor şi a fost invitată să revină cu numere viitoare care tratau subiecte similare. Răspunsul pe care l-a primit la biroul de şomaj, când a dus revista Treziţi-vă! din 8 martie 1996, care trata problema şomajului, a fost descris drept „extraordinar“.

³⁰ Un supraveghetor de district relatează că el şi soţia lui depun mărturie informală cu regularitate când merg la cumpărături. Ei îşi fac cumpărăturile într-un moment al zilei când magazinele nu sunt supraaglomerate, iar cumpărătorii se deplasează fără grabă pe culoare. Ei relatează că au avut multe conversaţii excelente.

³¹ În unele localităţi există vestitori selectaţi care au autorizaţie ca să depună mărturie în aeroport. Uneori, ei au avut bucuria de a vorbi cu turişti internaţionali care trăiesc în ţări în care poporul lui Iehova este mic la număr. Când s-a manifestat interes, ei au oferit un tract sau reviste.

³² Când nu li se dă voie să vorbească personal locatarilor din apartamentele cu maximă securitate din teritoriul congregaţiei, unii şi-au făcut obiceiul de a depune mărturie cu tact gardienilor aflaţi în post sau administratorilor de la birourile de închiriere. Aceeaşi metodă se foloseşte în comunităţile private şi închise. Un supraveghetor de circumscripţie şi câţiva vestitori au vizitat şapte complexuri cu apartamente, procedând în acest fel. În fiecare caz, el i-a spus administratorului că, deşi nu li se permite să viziteze apartamentele în modul în care obişnuiesc să o facă, ei nu ar dori ca el să piardă informaţiile din ultimele reviste. Administratorii tuturor celor şapte complexuri au acceptat cu bucurie revistele şi au cerut şi următoarele numere! După aceea, cu locatarii acestor complexuri se ia legătura telefonic.

³³ Străduiţi-vă să predicaţi pretutindeni: Faptul de a trăi în conformitate cu dedicarea noastră pretinde să avem un sentiment al urgenţei în însărcinarea noastră de a predica mesajul Regatului. Ca să ajungem la oameni într-un moment convenabil pentru ei, trebuie să punem deoparte preferinţele personale ca ‘să-i salvăm pe unii cu orice preţ’. Toţi slujitorii dedicaţi ai lui Iehova doresc să poată spune, aşa cum a spus apostolul Pavel: „Fac totul din consideraţie faţă de vestea bună, pentru a avea parte de ea cu alţii“. — 1 Cor. 9:22, 23, NW.

³⁴ Pavel a mai scris: „Mă voi lăuda mult mai bucuros în slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână peste mine. . . . Căci, când sunt slab, atunci sunt tare“ (2 Cor. 12:9, 10). Cu alte cuvinte, nici unul dintre noi nu ar putea îndeplini această lucrare cu propria sa putere. Trebuie să ne rugăm lui Iehova să ne dea puternicul său spirit sfânt. Dacă ne rugăm lui Dumnezeu pentru putere, să fim siguri că el va răspunde la rugăciunile noastre. Atunci, iubirea noastră faţă de oameni ne va îndemna să căutăm ocazii de a le predica vestea bună, oriunde s-ar afla ei. De ce nu aţi încerca, pe parcursul următoarei săptămâni, una dintre sugestiile prezentate în această anexă?