Ce se poate spune despre rudele voastre?
1 Cei mai mulţi dintre noi avem câteva rude care nu sunt la adevăr. Cât de mult am vrea ca aceste persoane dragi nouă să ni se alăture pe calea vieţii! Preocuparea noastră pentru viitorul lor etern poate fi mai mare când ele sunt membri ai propriei noastre familii. Chiar dacă de ani de zile ne străduim să le stârnim interesul faţă de adevăr, nu trebuie să tragem concluzia că situaţia este fără speranţă.
2 Când Isus îşi efectua lucrarea de predicare, „fraţii Lui nu credeau în El“ (Ioan 7:5). La un moment dat, rudele lui credeau că este nebun (Mar. 3:21). Totuşi Isus nu a încetat să le ofere ajutor spiritual. Cu timpul, fraţii săi au acceptat adevărul (Fap. 1:14). Fratele său vitreg Iacov a devenit un stâlp al congregaţiei creştine (Gal. 1:18, 19; 2:9). Dacă v-ar plăcea să aveţi bucuria de a vă vedea rudele îmbrăţişând adevărul, nu încetaţi să vă străduiţi să le comunicaţi vestea bună despre Regat.
3 Fiţi înviorători, nu copleşitori: Când Isus le-a predicat altora, ascultătorii săi se simţeau învioraţi, nu timoraţi (Mat. 11:28, 29). El nu i-a copleşit cu învăţături pe care ei nu le puteau înţelege. Pentru a vă înviora rudele cu apele adevărului, daţi-le apă cu paharul, nu cu găleata! Un supraveghetor itinerant a remarcat: „Cele mai bune rezultate sunt obţinute de cei care stârnesc curiozitatea rudelor lor prin faptul că le depun mărturie puţin câte puţin, dar sigur“. În acest mod, probabil chiar şi opozanţii încep să pună întrebări şi, în cele din urmă, devin însetaţi de adevăr. — 1 Pet. 2:2; compară cu 1 Corinteni 3:1, 2.
4 Mulţi creştini căsătoriţi i-au depus mărturie cu eficienţă partenerului lor necredincios lăsând publicaţiile deschise la articolul care l-ar fi putut interesa pe acesta. O soră care a procedat astfel conducea, totodată, studiul cu copiii ei în aşa fel, încât să audă şi soţul ei, dând explicaţii care aveau să-l ajute. Uneori îl întreba: „Astăzi am învăţat asta şi asta din studiul pe care l-am făcut. Tu ce părere ai?“. Până la urmă soţul ei a acceptat adevărul.
5 Fiţi plini de respect, nu nerăbdători: O vestitoare a observat că „până şi rudele au dreptul să aibă propriile lor concepţii şi opinii“. Aşadar, trebuie să arătăm respect când ele îşi exprimă părerile sau când ne cer în mod expres să nu le vorbim despre adevăr (Ecl. 3:7; 1 Pet. 3:15). Fiind răbdători şi iubitori, precum şi buni ascultători, putem căuta ocazii potrivite pentru a depune mărturie în mod subtil. O astfel de răbdare poate fi recompensatoare, după cum se poate vedea în cazul unui soţ creştin care, timp de 20 de ani, a îndurat cu răbdare purtarea urâtă a soţiei necredincioase. De îndată ce ea a început să se schimbe, el a mărturisit: „Cât de recunoscător îi sunt lui Iehova că m-a ajutat să cultiv îndelunga răbdare, întrucât acum pot vedea rezultatele: Soţia mea a început să păşească pe calea vieţii!“.
6 Ce se poate spune despre rudele voastre? Poate că prin conduita voastră excelentă şi prin rugăciunile pe care le faceţi pentru acestea „le puteţi câştiga de partea lui Iehova“. — 1 Pet. 3:1, 2, NW, nota de subsol.