Ni s-a încredinţat o comoară
1 Apostolul Pavel preţuia privilegiul de a predica încredinţat de Dumnezeu şi l-a considerat o „comoară“ (2 Cor. 4:7). În înfăptuirea acestui serviciu, el a avut de îndurat greutăţi şi persecuţii. A predicat neobosit tuturor celor pe care îi întâlnea. A făcut multe călătorii lungi, dificile şi periculoase pe mare şi pe uscat. Cum îl putem imita pe Pavel arătând cât de mult preţuim lucrarea de predicare (Rom. 11:13)? De ce este predicarea o comoară de nepreţuit?
2 O comoară inestimabilă: Comorile pământeşti sunt însoţite de necazuri, iar foloasele pe care le aduc sunt temporare. Pe de altă parte, foloasele pe care ni le aduce predicarea atât nouă, cât şi altora, sunt durabile (1 Tim. 4:16). Datorită predicării, oamenii sinceri ajung să-l cunoască pe Iehova, să-şi schimbe viaţa şi să dobândească speranţa sigură a vieţii veşnice (Rom. 10:13-15). Dacă vom preţui nespus de mult predicarea, vom dobândi un scop în viaţă, vom avea sentimentul împlinirii şi o speranţă minunată de viitor. — 1 Cor. 15:58.
3 Să arătăm că preţuim comoara încredinţată: În general, arătăm cât de mult preţuim un lucru în funcţie de cât de mult suntem dispuşi să cheltuim pentru el. Ce privilegiu avem să dedicăm timp şi eforturi pentru a-l lăuda pe Iehova (Ef. 5:16, 17)! De fapt, modul în care ne folosim timpul trebuie să arate că punem un accent mai mare pe lucrurile spirituale, decât pe obiectivele materialiste. Dat fiind că mesajul pe care îl avem de predicat e foarte preţios, noi dorim să îl împărtăşim altora cu entuziasm şi fructificând orice ocazie.
4 De obicei, comorile foarte preţioase nu sunt ţinute ascunse. Toţi le pot vedea şi se pot bucura de frumuseţea lor. Dacă vom considera lucrarea drept o comoară, îi vom acorda un loc de seamă în viaţa noastră (Mat. 5:14-16). Cu inima plină de apreciere, să-l imităm întotdeauna pe apostolul Pavel şi să ne folosim de orice ocazie pentru a arăta că preţuim cu adevărat predicarea, că este o comoară pentru noi.