Introducere la cartea Faptele

Aspecte importante:

• Cartea Faptele apostolilor vorbește despre înființarea congregației creștine în urma acțiunii spiritului sfânt. Ea este o continuare a Evangheliei după Luca și prezintă evenimente importante ce au avut loc între anii 33 și circa 61 e.n., adică într-o perioadă de aproximativ 28 de ani. În primele 12 capitole, Luca se concentrează în principal asupra activității lui Petru, iar în celelalte 16 capitole, asupra activității lui Pavel.

• Luca i-a adresat Evanghelia sa și Faptele apostolilor lui Teofil. (Lu 1:3, 4; Fa 1:1) Se pare că Teofil era creștin, întrucât îi fuseseră deja „predate oral” lucrurile referitoare la Isus Cristos și la serviciul său. (Lu 1:4) (Vezi nota de studiu de la Lu 1:3.)

• Relatarea din Faptele arată că discipolii au fost numiți pentru prima oară creștini „prin voința divină” în Antiohia din Siria. (Fa 11:26)

• Din câte se pare, Luca a devenit credincios după anul 33 e.n. El nu a fost apostol, dar a avut legături strânse cu apostolii. În trei ocazii, apostolul Pavel l-a menționat cu numele. Luca l-a însoțit pe Pavel câțiva ani, fiind numit de acesta „doctorul iubit”. (Col 4:14; 2Ti 4:11; Flm 24)

• În cartea Faptele sunt menționate cu numele aproximativ 100 de persoane. În ea se face referire la circa 100 de locuri geografice (printre care regiuni, provincii, orașe și insule) din jurul sau din apropierea Mării Mediterane. Descoperirile arheologice confirmă exactitatea relatării lui Luca. De exemplu, săpăturile făcute la Efes au scos la lumină templul lui Artemis, precum și vechiul teatru unde mulțimea a fost instigată împotriva apostolului Pavel. (Fa 19:27-41). Au fost descoperite inscripții care confirmă că Luca a folosit în mod corect titlul grecesc redat prin „conducătorii orașului” cu referire la oficialitățile din Tesalonic. (Fa 17:6, 8) Două inscripții malteze, una în latină și una în greacă, atestă că Luca a fost exact și când a aplicat la Publius termenul grecesc tradus prin „conducătorul insulei”. (Fa 28:7) De asemenea, a fost descoperită o inscripție care atestă că Luca l-a numit în mod corect pe Gallio „proconsul al Ahaiei”. (Fa 18:12)

• La fel ca evangheliile, cartea Faptele confirmă autenticitatea și caracterul inspirat al Scripturilor ebraice. De exemplu, Petru a citat două profeții ale regelui David care s-au împlinit în persoana trădătorului Iuda. (Fa 1:16, 20; Ps 69:25; 109:8) De asemenea, Petru le-a spus mulțimilor uluite care erau adunate la Penticostă că asistau la împlinirea unei profeții a lui Ioel. (Fa 2:16-21; Ioe 2:28-32) În plus, evenimentele consemnate în Faptele arată că Filip, Iacov și Pavel și-au bazat învățătura pe Scripturile ebraice. (Fa 8:28-35; 15:15-18; 26:22; 28:23, 25-27)