LUCA
Note de studiu – capitolul 20
preoții principali: Vezi nota de studiu de la Mt 2:4.
scribii: Vezi nota de studiu de la Mt 2:4.
bătrânii: Vezi nota de studiu de la Mt 16:21.
ilustrare: Sau „parabolă”. (Vezi nota de studiu de la Mt 13:3.)
a arendat-o: Vezi nota de studiu de la Mt 21:33.
pentru mult timp: Numai Luca adaugă această expresie în ilustrarea despre viticultorii ucigași. (Compară cu relatările paralele din Mt 21:33 și Mr 12:1.)
piatra unghiulară principală: Vezi nota de studiu de la Mt 21:42.
Cezarului: Vezi nota de studiu de la Mt 22:17.
dinar: Această monedă romană de argint, care avea o inscripție cu numele Cezarului, reprezenta moneda cu care evreii plăteau impozitul perceput de romani. (Mt 22:17, 19; Lu 20:22) În zilele lui Isus, cei ce lucrau în agricultură primeau de regulă un dinar pentru o zi de muncă de 12 ore. În Scripturile grecești creștine, valorile monetare și prețurile sunt deseori exprimate în dinari. (Mt 20:2; Mr 6:37; 14:5; Re 6:6) În Israel se foloseau diferite tipuri de monede de cupru și de argint, inclusiv monede de argint bătute în Tir, cu care se plătea taxa pentru templu. Însă, pentru plata taxelor cerute de Roma, evreii foloseau, din câte se pare, dinarii de argint, ce aveau imprimat chipul Cezarului. (Vezi Glosarul și Ap. B14.)
chipul și inscripția: Vezi nota de studiu de la Mt 22:20.
Dați: Vezi nota de studiu de la Mt 22:21.
Cezarului ce este al Cezarului: Aceasta este singura ocazie consemnată în Scripturi (menționată și în relatările paralele din Mt 22:21 și Mr 12:17) când Isus face referire la împăratul roman. Ceea „ce este al Cezarului” include atât plata pentru serviciile furnizate de guvernele laice, cât și onoarea și supunerea relativă care trebuie să le fie acordate acestor autorități. (Ro 13:1-7)
lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu: Vezi nota de studiu de la Mt 22:21.
saduchei: Acesta este singurul loc din evanghelia lui Luca în care se face referire la saduchei. (Vezi Glosarul.) Numele lor (în greacă, Saddoukaíos) vine probabil de la Țadoc (redat deseori prin Saddoúk în Septuaginta), care a fost numit mare preot în zilele lui Solomon și ai cărui descendenți au slujit, din câte se pare, ca preoți timp de secole. (1Re 2:35)
înviere: Termenul grecesc anástasis înseamnă literalmente „sculare”, „ridicare”. El apare de aproximativ 40 de ori în Scripturile grecești creștine și este folosit cu referire la învierea morților. (Mt 22:23, 31; Lu 20:33; Fa 4:2; 24:15; 1Co 15:12, 13) În Septuaginta, în Is 26:19, este folosită forma verbală a termenului anástasis pentru a se reda verbul ebraic care înseamnă „a trăi” din expresia: „Morții tăi vor trăi”. (Vezi Glosarul.)
au luat-o de soție: Vezi nota de studiu de la Mr 12:21.
Copiii: Sau „oamenii”. Lit. „fiii”. În acest context, termenul grecesc pentru „fiu” nu este folosit cu sens literal. El include nu numai bărbați, ci și femei, așa cum indică termenul grecesc tradus prin dați în căsătorie, care este folosit cu referire la femei. Sintagma „copiii acestui sistem” reprezintă o expresie idiomatică ce îi desemnează pe oamenii ale căror atitudini și mod de viață reflectă caracteristicile actualului sistem.
acestui sistem: Termenul grecesc aiṓn, care are sensul de bază „eră”, se poate referi la o stare de lucruri sau la particularitățile unei anumite perioade, epoci sau ere. În acest context, se referă la actualul sistem. (Vezi notele de studiu de la Mt 12:32; Mr 10:30 și Glosarul, „Sistem(e)”.)
sistemul viitor: Termenul grecesc aiṓn, care are sensul de bază „eră”, se poate referi la o stare de lucruri sau la particularitățile unei anumite perioade, epoci sau ere. Aici se referă la sistemul viitor, care va fi condus de Dumnezeu și în care va avea loc învierea din morți. (Vezi notele de studiu de la Mt 12:32; Mr 10:30 și Glosarul, „Sistem(e)”.)
copii: Lit. „fii”. Termenul grecesc pentru „fiu” apare de două ori în acest verset. În unele contexte, el este folosit în sens mai larg, nu doar cu referire la descendenții imediați de sex masculin. (Vezi nota de studiu de la Lu 20:34.)
a dezvăluit chiar Moise: Vezi nota de studiu de la Mr 12:26.
când îl numește pe Iehova „Dumnezeul lui Avraam”: Sau „când spune: «Iehova, Dumnezeul lui Avraam»”. Isus explică aici că Moise s-a referit la Iehova ca fiind Dumnezeul patriarhilor după mult timp de la moartea acestora. Isus citează din Ex 3:6. Versetele anterioare (Ex 3:4, 5) arată că „Iehova” este cel care vorbește, iar în versetul 6, Iehova îi spune lui Moise: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob”. La vremea aceea, Avraam murise de 329 de ani, Isaac de 224 de ani și Iacob de 197 de ani. Totuși, Iehova nu a spus: ‘Eu am fost Dumnezeul lor’, ci: ‘Eu sunt Dumnezeul lor’. Utilizarea numelui Iehova în contextul versetului din Ex 3:6 este unul dintre motivele pentru care Traducerea lumii noi folosește aici numele Iehova. (Vezi Ap. C1 și C3, partea introductivă; Lu 20:37.)
fiindcă pentru el toți sunt vii: Sau „fiindcă din punctul său de vedere toți sunt vii”. Biblia arată că oamenii care sunt vii, dar înstrăinați de Dumnezeu sunt morți din punctul său de vedere. (Ef 2:1; 1Ti 5:6) În schimb, slujitorii aprobați ai lui Iehova care mor continuă să fie vii din punctul său de vedere, deoarece scopul său de a-i învia se va împlini în mod sigur. (Ro 4:16, 17)
Iehova: În textul ebraic original, în Ps 110:1, verset citat aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). Totuși, conform Ap. A5, majoritatea traducerilor Bibliei nu folosesc numele lui Dumnezeu în secțiunea numită, de regulă, Noul Testament, nici măcar în citatele din Scripturile ebraice. În majoritatea Bibliilor apare doar termenul „Domnul”. Însă, așa cum se arată în Ap. C, unele traduceri ale Bibliei folosesc în Scripturile grecești creștine redări precum Iehova, Iahve, Yahweh, יהוה (YHWH, sau Tetragrama) sau DOMNUL și ADONAI, scrise cu majuscule pentru a arăta că este vorba despre substitute ale numelui divin. Unele ediții ale Bibliei King James Version din secolul al XVII-lea conțin titlul „DOMNUL”, scris cu majuscule, aici și în alte trei ocurențe din Scripturile grecești creștine în care este citat Ps 110:1. (Mt 22:44; Mr 12:36; Fa 2:34) Edițiile ulterioare au folosit același mod de redare. În Scripturile ebraice, în King James Version, grafia „DOMNUL” indică locurile în care în textul ebraic original apărea numele divin. Prin urmare, se pare că traducătorii au folosit aceeași grafie în unele versete din Scripturile grecești creștine deoarece au considerat că acestea se refereau la Iehova. De asemenea, este interesant că în ediția New King James Version, publicată inițial în 1979, se folosește grafia „DOMNUL” în toate ocurențele în care acest termen apare în citate din Scripturile ebraice și face referire la numele divin.
piețe: Vezi nota de studiu de la Mt 23:7.
scaunele din față: Vezi nota de studiu de la Mt 23:6.