FAPTELE
Note de studiu – capitolul 23
m-am purtat: Sau „mi-am trăit viața”. Verbul grecesc politeúomai, folosit aici, poate fi tradus și prin „a se comporta ca cetățean” (Kingdom Interlinear). Pavel voia să spună că se comporta ca un bun cetățean, care respecta legile țării sale. Cetățenii romani în general participau în mod activ la treburile statului, întrucât cetățenia romană era deosebit de apreciată și aducea cu sine responsabilități și privilegii. (Fa 22:25-30) Când a vorbit despre modul în care s-a comportat înaintea lui Dumnezeu, este posibil ca Pavel să se fi referit la faptul că era, în principal, cetățean al Regatului lui Dumnezeu. (Flp 3:20; vezi cum este folosit același verb în Flp 1:27, n.s.)
eu sunt fariseu: Unii dintre cei prezenți îl cunoșteau pe Pavel. (Fa 22:5) Când Pavel a spus că este fiu de farisei, ei trebuie să fi înțeles că el făcea referire la moștenirea lor comună. Fariseii din Sanhedrin și-au dat seama că Pavel nu încerca să-i inducă în eroare întrucât știau că el devenise un creștin zelos. În acest context, afirmația lui Pavel nu trebuia înțeleasă ad litteram: El se identifica mai degrabă cu fariseii decât cu saducheii în sensul că împărtășea convingerea fariseilor cu privire la înviere. Astfel, el a stabilit o bază comună cu fariseii care erau prezenți. Din câte se pare, Pavel a sperat că, aducând în discuție această chestiune controversată, avea să-i determine pe unii membri ai Sanhedrinului să-i accepte argumentele, strategie care a funcționat. (Fa 23:7-9) Cuvintele lui Pavel din Fa 23:6 se armonizează și cu ceea ce a spus el despre sine ulterior, când s-a apărat înaintea regelui Agripa. (Fa 26:5) Iar când le-a scris de la Roma creștinilor din Filipi, Pavel a menționat din nou trecutul său de fariseu. (Flp 3:5) De asemenea, este interesant modul în care se face referire în Fa 15:5 la alți creștini care fuseseră farisei. (Vezi nota de studiu de la Fa 15:5.)
au jurat: Sau „s-au legat cu blestem”. Cuvântul grecesc anathematízō este folosit, din câte se pare, cu referire la un jurământ care, dacă nu era respectat sau se dovedea fals, aducea blestemul asupra celui care îl făcuse.
bătrâni: Se referă aici la conducătorii națiunii evreiești, care sunt menționați deseori împreună cu preoții principali și cu scribii. (Vezi nota de studiu de la Mt 16:21.)
am jurat solemn: Sau „ne-am legat solemn cu blestem”. (Vezi nota de studiu de la Fa 23:12.)
au jurat: Sau „s-au legat cu blestem”. (Vezi nota de studiu de la Fa 23:12.)
ceasul al treilea din noapte: Adică aproximativ ora 21. Când sunt menționate repere temporale, Scripturile grecești creștine fac referire de obicei la „străji”, așa cum obișnuiau să calculeze timpul grecii și romanii. (Mt 14:25; Mr 6:48; Lu 12:38) Acesta este singurul pasaj care menționează în mod concret una dintre cele 12 ore (‘ceasuri’) ale nopții. (Compară cu Fa 16:25, 33; vezi nota de studiu de la Mr 13:35.)
Claudiu Lisias, către Excelența sa, guvernatorul Felix: Salutare!: Acesta era stilul obișnuit de începere a unei scrisori în Antichitate. Mai întâi se menționa scriitorul, apoi destinatarul și, în cele din urmă, formula de salut obișnuită, pentru care se folosea termenul grecesc khaírō, însemnând literalmente „a te bucura”. Ideea transmisă de salut era: „Să-ți meargă bine!”. Acest salut apare în mod frecvent în scrisorile laice redactate pe papirus. În acest context, termenul grecesc poate fi tradus în mod potrivit prin „Salutare!”. O formulare introductivă asemănătoare găsim în Fa 15:23 și în Iac 1:1. (Vezi nota de studiu de la Fa 15:23.)
roman: Adică cetățean roman. (Vezi notele de studiu de la Fa 16:37; 22:25.)
palatul: Sau „pretoriul”. În evanghelii și în cartea Faptele, cuvântul grecesc praitṓrion este folosit cu referire la un palat sau la o reședință oficială. Cortul unui comandant militar era cunoscut drept „praetorium” (în latină), termenul ajungând, cu timpul, să facă referire la reședința guvernatorului unei provincii. În acest context, termenul se referă la un palat din Cezareea, construit de Irod cel Mare. La acea dată, circa 56 e.n., palatul era reședința guvernatorului roman. (Vezi nota de studiu de la Mt 27:27.)