1 CORINTENI
Note de studiu – capitolul 16
colecta: Termenul grecesc logía, redat prin „colectă”, apare doar de două ori în Biblie, aici și în versetul următor. Contextul, precum și cuvintele alese de Pavel arată că, probabil, era vorba despre o colectă de bani, nu de alimente sau de îmbrăcăminte. Aici, Pavel folosește substantivul „colecta”, cu articol hotărât, ceea ce sugerează că se referea la o anumită colectă, despre care corintenii știau deja. Se pare că această colectă era făcută special pentru creștinii din Iudeea, care erau foarte strâmtorați în acea perioadă. (1Co 16:3; Ga 2:10)
prima zi a fiecărei săptămâni: Pavel se referea, probabil, la ziua de după sabatul evreiesc. Recomandând ca fiecare creștin din Corint să pună ceva deoparte la începutul săptămânii pentru cei aflați în nevoie, el îi îndemna pe corinteni să acorde prioritate acestui lucru. Donația trebuia făcută în particular și în funcție de posibilitățile fiecăruia. (1Co 16:1) Aici, Pavel nu a stabilit, așa cum au sugerat unii, ca duminica să devină o zi sacră pentru creștini, cum era sabatul pentru evrei. (Col 2:16, 17)
îi voi trimite pe oamenii pe care îi veți recomanda . . . să ducă darul vostru generos la Ierusalim: În jurul anului 55 e.n., creștinii din Iudeea s-au confruntat cu o sărăcie lucie. Pentru a-i ajuta, Pavel a organizat o strângere de fonduri în congregațiile din Galatia, Macedonia și Ahaia. (1Co 16:1, 2; 2Co 8:1, 4; 9:1, 2) Apoi, în 56 e.n., însoțit de un grup de bărbați, el a pornit într-o lungă călătorie spre Ierusalim pentru a duce această contribuție. Este posibil ca grupul să fi fost format din bărbați aleși din fiecare congregație în care se făcuse colecta. (Fa 20:3, 4; Ro 15:25, 26) Probabil că era necesar un grup atât de mare din motive de siguranță, întrucât tâlharii constituiau un pericol pentru călători. (2Co 11:26) Având în vedere că Pavel era însoțit doar de bărbați care fuseseră recomandați, nu exista niciun motiv să fie suspectați de folosirea greșită a banilor. Cei care oferiseră donații puteau fi siguri că banii aveau să fie folosiți corect. (2Co 8:20)
Macedonia: Vezi Glosarul, „Macedonia”, și Ap. B13.
dacă va permite Iehova: Această expresie și altele similare din Scripturile grecești creștine arată că trebuie să ținem cont de voința lui Dumnezeu când facem sau plănuim să facem ceva. (Ev 6:3; Iac 4:15; vezi nota de studiu de la 1Co 4:19; pentru informații despre folosirea numelui divin în această expresie, vezi Ap. C3, partea introductivă; 1Co 16:7)
Rămân . . . în Efes: Aceste cuvinte ale lui Pavel constituie o dovadă solidă că el a redactat prima scrisoare către corinteni când se afla în Efes. Această concluzie este susținută indirect de versetul din 1Co 16:19, unde Pavel transmite salutări și de la Aquila și Prisca (Priscila). Conform cu Fa 18:18, 19, cei doi se mutaseră din Corint în Efes.
Sărbătoarea Penticostei: Vezi Glosarul, „Penticostă”, și Ap. B15.
o ușă largă spre activitate: Acesta este unul dintre cele trei contexte în care Pavel folosește termenul „ușă” cu sens figurat. (2Co 2:12; Col 4:3; vezi nota de studiu de la Fa 14:27) Activitatea lui Pavel din Efes a avut impact asupra lucrării de predicare din întreaga regiune. El a stat aproximativ trei ani în Efes (c. 52-55 e.n.) și, drept urmare, vestea bună despre Regat s-a răspândit în toată provincia romană Asia. (Fa 19:10, 26; vezi Glosarul, „Asia”) Vestea bună a ajuns în orașele Colose, Laodiceea și Hierapolis, situate la est de Efes, deși, din câte se pare, Pavel nu le-a vizitat personal. Probabil că el l-a trimis pe Epafras să înceapă lucrarea de predicare acolo. (Col 4:12, 13) Este posibil ca, în această perioadă de activitate intensă, vestea bună să fi ajuns și în orașele Filadelfia, Tiatira și Sardes.
lucrarea lui Iehova: Pavel se referă aici la serviciul sacru pe care Dumnezeu li-l încredințase lui și lui Timotei. Așa cum menționează Pavel în 1Co 3:9, creștinii au privilegiul de a fi „colaboratori ai lui Dumnezeu”. (Pentru informații despre folosirea numelui divin în această expresie, vezi Ap. C3, partea introductivă; 1Co 16:10.)
Apolo, fratele nostru: Se pare că Apolo se afla în Efes (unde Pavel a scris 1 Corinteni) sau în apropiere. Anterior, Apolo predicase în Corint (Fa 18:24–19:1a), iar creștinii de acolo îl prețuiau foarte mult. Deși Pavel l-a rugat să-i viziteze din nou, Apolo a preferat să nu meargă în Corint la momentul acela. Poate că se temea să nu creeze și mai multă dezbinare în congregație (1Co 1:10-12) sau poate că avea încă multe de făcut acolo unde se afla. În orice caz, expresia folosită de Pavel, „Apolo, fratele nostru”, dovedește că acești doi misionari activi nu au permis ca unitatea dintre ei să fie afectată de disensiunile dintre corinteni, așa cum au sugerat unii bibliști. (1Co 3:4-9, 21-23; 4:6, 7)
cu frații: Unii bibliști afirmă că termenul „frații” s-ar referi la Ștefana, Fortunat și Ahaic, care l-au vizitat pe Pavel în Efes (1Co 16:17, 18) și care este posibil să fi dus apoi această scrisoare la Corint.
purtați-vă bărbătește: Sau „fiți curajoși”. Verbul grecesc andrízomai, folosit aici, derivă din substantivul anḗr („bărbat”, „persoană de sex bărbătesc”). Deși verbul înseamnă literalmente „a acționa ca un bărbat”, el transmite în principal ideea de a fi curajos. Pavel le-a adresat aceste cuvinte tuturor membrilor congregației; prin urmare, și femeile trebuiau să arate un astfel de curaj. Chiar dacă Pavel îi îndeamnă pe creștini să dea dovadă de un curaj bărbătesc, într-un alt context el se concentrează asupra faptului de a fi blânzi; el spune despre sine și despre colaboratorii săi că erau „blânzi”, „ca o mamă care își alăptează . . . copiii”. (1Te 2:7) Verbul grecesc andrízomai apare doar aici în Scripturile grecești creștine, însă este folosit de peste 20 de ori în Septuaginta ca traducere a unor expresii ebraice sinonime care înseamnă „a fi curajos”, „a fi puternic”. De exemplu, este folosit de trei ori în De 31:6, 7, 23, unde Moise le-a poruncit poporului și lui Iosua ‘să fie curajoși’. Verbul apare de trei ori și în Ios 1:6, 7, 9, unde Iehova i-a spus lui Iosua ‘să fie curajos’.
îndemn: Sau „implor”. (Pentru o analiză a termenului grecesc parakaléō, folosit aici, vezi nota de studiu de la Ro 12:8.)
Ahaia: Vezi nota de studiu de la Fa 18:12.
prezența: Aici, Pavel folosește termenul grecesc parousía cu referire la trei colaboratori care erau cu el. Termenul apare cu un sens similar de încă cinci ori în Scripturile grecești creștine. (2Co 7:6, 7; 10:10; Flp 1:26, bi12; 2:12) El este utilizat și pentru a indica prezența invizibilă a lui Isus Cristos. (Mt 24:3; 1Co 15:23) Faptul că parousía, sau „prezența”, poate fi invizibilă reiese dintr-o consemnare a istoricului evreu Josephus, care a scris în greacă. El s-a referit la prezența lui Dumnezeu pe muntele Sinai folosind termenul parousía. Cu acea ocazie, prezența invizibilă a lui Dumnezeu a fost făcută evidentă prin „tunete” și „fulgere”. (Antichități iudaice, III, V, 2) Pavel utilizează verbul înrudit páreimi („a fi prezent”) când spune că el era ‘prezent în spirit’, dar „absent în corp”. (1Co 5:3) Deși multe traduceri redau termenul parousía prin „sosire” sau „venire”, redarea „prezență” este susținută de modul în care Pavel utilizează termenul în Flp 2:12, unde pune în contrast „prezența” sa cu „absența” sa. (Vezi nota de studiu de la 1Co 15:23.)
Congregațiile din Asia: Adică din provincia romană Asia. (Vezi Glosarul, „Asia”.) În Fa 19:10 se arată că, pe parcursul șederii lui Pavel la Efes, „toți cei care locuiau în provincia Asia au auzit cuvântul Domnului”. Pavel a scris 1 Corinteni în aproximativ 55 e.n., când locuia în Efes. La vremea aceea, „congregațiile din Asia” la care s-a referit Pavel erau, probabil, cele din Colose, Laodiceea și Hierapolis. (Col 4:12-16) Dar este posibil să fi fost deja înființate și alte congregații, precum cele din Smirna, Pergam, Sardes, Tiatira și Filadelfia, menționate în cartea Revelația. (Re 1:4, 11) În acest caz, probabil că și ele s-au numărat printre congregațiile care trimiteau aceste salutări.
Aquila și Prisca: Vezi nota de studiu de la Fa 18:2.
congregația din casa lor: Credincioșii din secolul I se întruneau deseori în locuințe particulare. (Ro 16:3, 5; Col 4:15; Flm 2) Termenul grecesc redat prin „congregație” (ekklēsía) se referă la un grup de persoane adunate pentru un scop comun. (1Co 12:28; 2Co 1:1) Unele Biblii traduc ekklēsía prin „biserică” aici și în alte versete. Totuși, pentru mulți, biserica reprezintă o clădire în care se țin slujbe religioase, nu un grup de persoane adunate cu scopul de a se închina. În consecință, redarea termenului prin „congregație” este mai exactă.
o sărutare sfântă: Vezi nota de studiu de la Ro 16:16.
cu mâna mea: Vezi nota de studiu de la 1Co 1:1.
O, Domnul nostru, vino!: Pavel folosește aici o expresie aramaică transliterată în greacă, Marána tha. La fel ca alți termeni semitici, precum „Amin” și „Aleluia”, aceasta era, din câte se pare, o expresie cunoscută de congregația creștină, astfel că Pavel nu a simțit nevoia să o explice. Ea indică o dorință similară celei exprimate de apostolul Ioan în cuvintele de încheiere ale cărții Revelația: „Amin! Vino, Doamne Isus!”. (Re 22:20) Potrivit unor erudiți, această expresie aramaică ar trebui transliterată Marán athá, care înseamnă „Domnul nostru vine” sau „Domnul nostru a venit”.