Versete în care numele divin nu apare în citate directe sau indirecte în cartea 1 Corinteni

A Handbook on Paul’s First Letter to the Corinthians, de Paul Ellingworth și Howard Hatton, 1994, p. 90, face următorul comentariu referitor la 1 Corinteni 4:4: „Verbul tradus prin judecă este din nou anakrinō și se referă, probabil, tot la procesul de evaluare, însă, de data aceasta, la o evaluare făcută de Dumnezeu. Domnul nu are [articol hotărât] în greacă, ceea ce ar putea sugera că fraza înseamnă: «Numai cel care este Domn are dreptul să mă interogheze»”.

The First Epistle of Paul the Apostle to the Corinthians, ediție îngrijită de John Parry, 1916, p. 75, face următoarea observație cu privire la ocurența termenului Kýrios (Domn) în 1 Corinteni 4:4: „Este remarcabil că Sf. Pavel nu folosește niciodată κύριος nearticulat [adică Kýrios fără articolul hotărât], decât în citate sau referiri la V.T. [Vechiul Testament], unde adoptă în mod evident limbajul din LXX [Septuaginta], sau după prepoziții, iar la genitiv, după substantive nearticulate. Singurele excepții sunt aici și în Rom[ani 14:6]. Dacă, în aceste două pasaje [Romani 14:6; 1 Corinteni 4:4], κύριος [Kýrios] ar echivala pur și simplu cu Cristos, ar fi greu de înțeles de ce s-a omis articolul. Probabil, ar fi mai bine să recunoaștem că prin absența articolului este subliniat dreptul Persoanei indicate de a evalua și de a judeca – «Cel ce mă cercetează este Domn» și are deci puteri depline”.

NIV Faithlife Study Bible, 2017, spune despre 1 Corinteni 4:4: „El [Pavel] nu se bazează pe propria conștiință, ci îl lasă pe Dumnezeu să-i judece fidelitatea”.

Lucrarea de referință Exegetical Dictionary of the New Testament, 1991, vol. 2, p. 329, 330, include 1 Corinteni 4:19 printre versetele în care Kýrios este „folosit cu privire la Yahweh”.

The Anchor Yale Bible – First Corinthians: A New Translation with Introduction and Commentary, de Joseph Fitzmyer, 2008, vol. 32, spune despre 1 Corinteni 4:19: „În această expresie, Kyrios se referă, fără îndoială, la Dumnezeu, nu la înviatul Cristos”.

NIV Cultural Backgrounds Study Bible, de John Walton și Craig Keener, 2016, face următorul comentariu cu privire la expresia „dacă vrea Domnul” din 1 Corinteni 4:19: „Când vorbeau despre planurilor lor, atât evreii, cât și neevreii foloseau uneori expresii de tipul: «Dacă va vrea Dumnezeu . . .»”.

Lucrarea de referință Exegetical Dictionary of the New Testament, 1991, vol. 2, p. 329, 330, include 1 Corinteni 7:17 printre versetele în care Kýrios este „folosit cu privire la Yahweh”.

The Anchor Yale Bible – First Corinthians: A New Translation with Introduction and Commentary, de Joseph Fitzmyer, 2008, vol. 32, spune despre 1 Corinteni 7:17: „Ho Kyrios [Domnul] echivalează aici cu ho theos [Dumnezeu(l)]”.

The Anchor Yale Bible – First Corinthians: A New Translation with Introduction and Commentary, de Joseph Fitzmyer, 2008, vol. 32, spune despre 1 Corinteni 10:9: „Majoritatea bibliștilor mai vechi preferă redarea kyrion [Domn] și înțeleg că se referă, la fel ca în LXX [Septuaginta], la Yahweh”.

The First Epistle of Paul the Apostle to the Corinthians, ediție îngrijită de John Parry, 1916, p. 147, face următorul comentariu referitor la 1 Corinteni 10:9: „Nu putem trage concluzia că Sf. Pavel voia să spună că israeliții «l-au ispitit pe Cristos»; . . . Chiar și ținând cont de v. 4, ar fi nefiresc să spui că israeliții l-au ispitit pe Cristos”.

În articolul „The Tetragram and the New Testament” (Tetragrama și Noul Testament), de George Howard, apărut în ediția din martie 1977 a publicației Journal of Biblical Literature, se face următorul comentariu referitor la 1 Corinteni 10:9: „Pasajul face aluzie la Num[erele] 21:5, 6, unde TM [Textul Masoretic] spune că Yhwh a trimis șerpi înfocați printre oameni. Având în vedere analogia cu documentele de la Qumran, este posibil ca, în original, aceste cuvinte ale lui Pavel să fi conținut Tetragrama. În acest caz, θεόν [theón] și κύριον [kýrion] sunt, cel mai probabil, primele ei substitute, iar Χριστόν [Khristón], o interpretare ulterioară a scribilor”.

A Critical and Exegetical Commentary on the First Epistle of St Paul to the Corinthians, de Archibald Robertson și Alfred Plummer, 1911, face următorul comentariu cu privire la 1 Corinteni 10:9: „În N.T. [Noul Testament], ὁ Κύριος [ho Kýrios] înseamnă, în general, «Domnul nostru» [Isus], însă lucrurile nu stau așa întotdeauna. Aici înseamnă aproape în mod cert Iehova, așa cum reiese din Num[erele 21:4-9] și din Ps[almul 78:18]”.

The Interpretation of St. Paul’s First and Second Epistles to the Corinthians, de R. Lenski, p. 397, face următorul comentariu referitor la 1 Corinteni 10:7: „Citatul este preluat din Exod[ul] 32:6, din LXX [Septuaginta], unde este descris un caz de idolatrie indirectă, și anume sărbătoarea însuflețită ținută în cinstea vițelului de aur. Acea statuie era un idol, cu toate că fusese ridicată pentru Iehova; totuși, Pavel se concentrează asupra sărbătorii, care imita întru totul închinarea la idoli. În felul acesta, Pavel le transmite un mesaj direct corintenilor care credeau că și ei își puteau păstra relația cu Iehova, deși, folosind ca pretext propria libertate, mâncau, beau și se distrau la sărbătorile date în cinstea idolilor”. În continuare, Lenski spune cu privire la versetul 9: „A-l pune la încercare pe Domnul înseamnă a merge până la limită pentru a vedea dacă el se va dovedi Dumnezeu, pedepsindu-i pe cei care îl pun astfel la încercare”.

Lucrarea de referință A Commentary on the New Testament From the Talmud and Hebraica, de John Lightfoot, tipărită în 1989, vol. 4, spune referitor la expresia „masa Domnului”, care apare împreună cu expresia „paharul Domnului” în 1 Corinteni 10:21: „Masa Celui Preaînalt, expresie pe care talmudiștii o folosesc destul de frecvent cu referire la altar”.

The First Epistle of Paul the Apostle to the Corinthians, ediție îngrijită de John Parry, 1916, p. 153, face următorul comentariu referitor la expresia „masa Domnului” din 1 Corinteni 10:21: „Faptul că altarul este prezentat ca o masă transmite ideea că Domnul este gazda. Aceasta este o idee care apare frecvent în V.T. [Vechiul Testament]”. (Vezi comentariul de la 1 Corinteni 10:21a.)

The Interpretation of St. Paul’s First and Second Epistles to the Corinthians, de R. Lenski, face următoarea mențiune cu privire la 1 Corinteni 10:22: „Pavel face aluzie la Deut[eronomul] 32:21”. În Deuteronomul 32:19, numele divin apare în textul ebraic original.

The Holman New Testament Commentary – I & II Corinthians, de Richard Pratt, 2000, face următorul comentariu cu privire la 1 Corinteni 10:22: „Corintenii trebuiau să fugă de practicile idolatre pentru că, altfel, riscau să-și atragă mânia lui Dumnezeu, așa cum făcuseră israeliții pe timpul lui Moise”.

The Anchor Yale Bible – First Corinthians: A New Translation with Introduction and Commentary, de Joseph Fitzmyer, 2008, vol. 32, spune despre 1 Corinteni 10:22: „Conduita idolatră a israeliților din vechime l-a provocat cândva pe Yahweh la mânie, iar comentariul următor al lui Pavel face aluzie la această mânie, amintită de pildă în Cântarea lui Moise din Deut[eronomul] 32:21: «Mi-au stârnit gelozia cu ceea ce nu este un dumnezeu (ep’ ou theō); m-au provocat cu idolii lor»”.

În cartea Synonyms of the Old Testament, ediția a II-a, 1897, Robert Baker Girdlestone, fost director al Wycliffe Hall, Oxford, face un comentariu privitor la folosirea numelui divin în Noul Testament. Acest comentariu a fost scris înainte de descoperirea unor manuscrise mai vechi care dovedesc că Septuaginta conținea inițial numele „Iehova”. Girdlestone spune: „Dacă în acea versiune [Septuaginta] s-ar fi păstrat cuvântul [Iehova] sau s-ar fi folosit un cuvânt grecesc pentru Iehova și un alt cuvânt pentru Adonai, această practică s-ar fi regăsit, fără îndoială, în discursurile și argumentațiile consemnate în N. T. [Noul Testament]. Astfel, Domnul nostru, când a citat din Psalmul 110, în loc să spună «Domnul i-a zis Domnului meu», probabil că ar fi spus «Iehova i-a zis lui Adoni»”. În continuare, referindu-se la provocarea de a stabili unde ar trebui să apară numele divin în Noul Testament, Girdlestone spune: „În cazul în care un erudit creștin ar traduce Testamentul grecesc în ebraică, el ar trebui să verifice, de fiecare dată când întâlnește cuvântul Κύριος [Kýrios], dacă în context există vreun indiciu care să-l ajute să stabilească corespondentul ebraic corect; și această dificultate ar apărea la traducerea N. T. [Noului Testament] în orice limbă dacă titlul Iehova ar fi fost păstrat în [traducerea Septuaginta a] V. T. [Vechiului Testament]. Scripturile ebraice ar fi un ghid în multe pasaje: astfel, ori de câte ori apare expresia «îngerul Domnului», am ști că termenul Domnul se referă la Iehova; la aceeași concluzie s-ar ajunge și în cazul expresiei «cuvântul Domnului» dacă s-ar urma precedentul stabilit de V. T.; același lucru e valabil și în cazul titlului «Domnul Oștirilor». În schimb, de fiecare dată când apare expresia «Domnul Meu» sau «Domnul Nostru», am ști că nu trebuie folosit cuvântul Iehova, ci Adonai sau Adoni. Însă ar rămâne multe pasaje în care nu s-ar putea aplica o regulă clară”. Așa cum reiese din referințele suplimentare, mai mulți traducători ai Bibliei au hotărât să folosească numele divin în acest verset. Unii folosesc literele ebraice ale Tetragramei, în timp ce alții utilizează forme precum Yahweh, YAHVAH sau YHWH.

Lucrarea de referință Exegetical Dictionary of the New Testament, 1991, vol. 2, p. 329, 330, include 1 Corinteni 14:21 printre versetele în care Kýrios este „folosit cu privire la Yahweh”.

The Anchor Yale Bible – First Corinthians: A New Translation with Introduction and Commentary, de Joseph Fitzmyer, 2008, vol. 32, spune despre 1 Corinteni 14:21: „Pavel citează o variantă a textului din Isa[ia] 28:11, 12d, folosind câteva dintre cuvintele lui Isaia”. Cu privire la contextul acestui citat, lucrarea spune în continuare: „Așadar, oamenii din Efraim și din Iuda aveau să asculte fără voia lor cuvintele lui Yahweh de la invadatorii care vorbeau în asiriană”.

Într-un comentariu referitor la 2 Corinteni 3:16, 17, A Critical and Exegetical Commentary on the Second Epistle to the Corinthians, de Margaret Thrall, 2004, include 1 Corinteni 14:21 printre versetele în care κύριος [Kýrios] „se referă la Yahweh”.

The Expositor’s Bible Commentary, de Harold Mare, 1976, vol. 10, spune într-o notă de la 1 Corinteni 16:7: „Expresia «dacă va permite Domnul» subliniază că Pavel ținea cont în totalitate de voința lui Dumnezeu în viața sa”.

NIV Cultural Backgrounds Study Bible, de John Walton și Craig Keener, 2016, face următorul comentariu referitor la expresia „dacă va permite Domnul” din 1 Corinteni 16:7: „Când își făceau planuri, atât evreii, cât și neevreii obișnuiau să spună «dacă va vrea Dumnezeu» sau alte expresii asemănătoare”.

Cartea The First Epistle of Paul the Apostle to the Corinthians, ediție îngrijită de John Parry, 1916, p. 248, spune despre 1 Corinteni 16:10: „Din câte se pare, Κύριος nearticulat [adică Kýrios fără articol hotărât] este folosit cu referire la Cristos doar după o prep[oziție] sau după un subst[antiv] nearticulat în gen[itiv]. . . .: aici, prin urmare = τοῦ θεοῦ [Dumnezeu]”. În continuare, cartea menționează Romani 14:20 și Ioan 6:28, unde același termen grecesc pentru „lucrare” (érgon) folosit aici, în 1 Corinteni 16:10, apare în expresia „lucrarea (lucrările) lui Dumnezeu”, ceea ce demonstrează încă o dată că, în acest verset, „Domnul” se referă la Iehova Dumnezeu.