Cititorii ne scriu
Deprimarea
Am citit cu interes seria de articole intitulată „Deprimarea — Poate fi învinsă!“ Ceea ce se spune aici este foarte adevărat, citatele sînt exacte şi utile. Totuşi, în pofida unei descrieri foarte bune a simptomelor bolii şi a sentimentelor pe care ea le generează, ideea generală care se degajă din conţinut este: „Reveniţi-vă în fire!“ Dar cei deprimaţi sînt complet incapabili de a-şi reveni în fire în pofida eforturilor lor. (...) Faptul de a le sugera că ei ar trebui „să lupte“ împotriva deprimării nu face decît să le mărească sentimentul de vinovăţie şi inutilitate. (...) Să nu consideraţi aceste observaţii drept critică. Eu cred doar că aceste puncte îşi au importanţa lor în cadrul eforturilor pe care noi le depunem pentru a crea o atmosferă de înţelegere şi pentru a le oferi un ajutor potrivit celor deprimaţi şi familiilor lor. Revista dvs. este foarte binevenită prin faptul că prezintă subiectul într-un mod care le permite multor cititori să înţeleagă mai bine problema deprimării.
D. L., Asociaţia de ajutorare a celor deprimaţi, Anglia
Noi nu pretindem desigur că cei deprimaţi trebuie neapărat ‘să-şi revină în fire’ pentru a scăpa de deprimare. Articolele au arătat că există diferite grade de deprimare şi o multitudine de cauze. Formele de deprimare nu au toate o origine psihologică, iar cazurile grave necesită asistenţă medicală. Totuşi, anumite studii au stabilit că în foarte multe cazuri vindecarea completă a pacientului depinde într-o mare măsură de corectarea modului de a gîndi. Dacă este adevărat că cel ce suferă de deprimare are nevoie de ajutor pentru a reuşi acest lucru, nu este mai puţin adevărat şi faptul că schimbîndu-şi starea de spirit în anumite stadii ale deprimării el va contribui mult la evitarea agravării situaţiei sale. Dintre persoanele pe care editorii revistei Treziţi-vă! le-au întîlnit cu ocazia pregătirii acestor articole, multe au spus că au obţinut o uşurare de durată corectîndu-şi modul de a gîndi. Noi ne-am limitat doar să le prezentăm cititorilor noştri tipurile de raţionamente care favorizează deprimarea precum şi cele care o combat. — Editorii.
Articolele dvs. în legătură cu deprimarea au sosit la momentul potrivit. Am simţit o mare uşurare recunoscîndu-mă în unele dintre situaţiile prezentate. De ani de zile, lupt împotriva unui complex de inferioritate care mă determină uneori să-mi pierd respectul de sine. În numeroase pasaje, am regăsit descrierea exactă a propriilor sentimente. Înţeleg că în anumite privinţe trebuie să învăţ să-mi corectez modul de a gîndi.
S. G., RFG.
Vă mulţumesc mult pentru articolele dvs. în legătură cu deprimarea. Eu sufeream din copilărie de o formă gravă de deprimare care mă obliga să-mi înăbuş încontinuu ideile de sinucidere. Numai după vîrsta de 30 de ani şi în urma unor teste de depistare a factorilor la care făceam alergie am aflat că situaţia mea s-ar ameliora în mod simţitor dacă mi-aş supraveghea alimentaţia. Dar articolele dvs. m-au ajutat să-mi dau seama în ce măsură ideile mele depresive erau încă prezente. Ele mă privau de bucuria de a trăi, ba mai mult, ele mă făceau să le transmit deprimarea propriilor mei copii, datorită modului în care îi tratam. Articolul intitulat „Cum poate fi învinsă deprimarea“ mi-a permis să înţeleg că aş putea să scap de ea. Constat deja rezultatele bune pe care le produce asupra mea şi asupra copiilor mei aplicarea în practică a excelentelor dvs. sugestii.
R. G., SUA.