Tinerii se întreabă . . .
Cum pot să mă restabilesc după divorţul părinţilor mei?
„Îmi aduc aminte de momentele cînd a plecat tata. Nu ştiam prea bine ce urma să se întîmple. Mama trebuia să meargă la lucru şi ne lăsa tot timpul singuri. Uneori ne aşezam în faţa ferestrei, îngroziţi la gîndul că ne-ar putea părăsi şi ea ...“ — O fetiţă dintr-o familie destrămată prin divorţ.
UN DIVORŢ pare a fi sfîrşitul lumii, o dramă care generează infinite suferinţe. Totuşi, chiar dacă părinţii tăi sînt divorţaţi, curaj, căci vei putea depăşi această situaţie.
Aceasta nu înseamnă că lucrurile vor mai fi vreodată aşa cum au fost înainte. Din nefericire, un divorţ este de obicei un lucru definitiv. Totuşi jena, mînia, senzaţia de a fi fost trădat, teama că părinţii tăi nu te mai iubesc, toate acestea sînt sentimente distructive pe care le poţi învinge pentru a reveni pe un făgaş normal. Aşa cum spune Biblia, există „un timp pentru a vindeca“. — Ecleziast 3:3.
Timpul ajută la vindecare
Vindecarea pretinde însă timp. La urma urmei, un traumatism fizic, cum ar fi fracturarea unui os, necesită săptămîni, poate chiar luni de zile pentru a se vindeca complet. Nu ar trebui să te aştepţi la acelaşi lucru atunci cînd este vorba despre traumatisme psihice? Dar cît timp va trebui să aştepţi pînă cînd vei începe să reintri într-un ritm de viaţă aproape normal?
Potrivit unui studiu realizat de Judith Wallerstein şi Joan Kelly asupra unor copii proveniţi din familii destrămate prin divorţ, „temerile de orice fel, durerea, neîncrederea (...) se atenuează sau dispar complet“, pe parcursul a doi ani după divorţ. Unii specialişti consideră că momentele cele mai critice provocate de un divorţ pot fi depăşite pe parcursul primilor trei ani. Poate că acest timp ţi se pare o eternitate, dar gîndeşte-te cît de multe lucruri trebuie să aibă loc înainte ca viaţa să se normalizeze.
În primul rînd, familia ta trebuie să-şi reorganizeze programele casnice care au fost perturbate de divorţ. S-ar putea să treacă luni de zile, de exemplu, pînă cînd pregătirea mesei şi spălatul rufelor se vor face cu aceeaşi eficienţă ca înainte, îndeosebi dacă mama ta este obligată să lucreze pentru asigurarea celor necesare existenţei. Părinţii tăi, au şi ei nevoie de timp pînă cînd îşi vor recăpăta echilibrul psihic. Numai atunci vor putea, în sfîrşit, să-ţi acorde sprijinul de care ai nevoie.
De îndată ce îţi vei relua un ritm de viaţă normal, vei începe să te simţi mai bine. Timpul este deci unul dintre cele mai bune remedii pentru vindecarea rănilor cauzate de divorţ. Cu toate acestea, există şi altceva de făcut pe lîngă faptul de a aştepta să treacă timpul.
Evită să te gîndeşti la trecut
Joseph, în vîrstă de 12 ani spune: „Înainte de divorţ, casa era plină de mişcare. Mergeam să ne jucăm cu mingea, construiam împreună mici modele, vizionam emisiuni TV. Acum este linişte, plictiseală, nu mai avem nimic de făcut, nu mai mergem să ne jucăm cu mingea“. Cel mai sigur mod de a prelungi suferinţa provocată de un divorţ este să te gîndeşti la trecut. Regele Solomon a dat acest avertisment: „Să nu zici: ‘De ce s-a întîmplat că zilele precedente au fost mai bune decît acestea?’ Căci nu datorită înţelepciunii ai întrebat despre acestea.“ (Ecleziast 7:10) Dacă te gîndeşti mereu la modul de viaţă din trecut, singurul rezultat pe care-l obţii este să te simţi şi mai deprimat.
În plus, această atitudine te poate împiedica să priveşti prezentul. De exemplu, care era situaţia în familia ta cu puţin înainte de divorţ? „Erau certuri interminabile, strigăte şi injurii“, recunoaşte Annette. Nu este posibil deci ca acum să existe în familie ceva ce lipsea mai înainte, adică pace şi linişte?
‘Pot să-i ajut să trăiască din nou împreună’
Cartea Stresul, problemele şi dezvoltarea copiilor (engl.) declară: „Un număr surprinzător de mare de adolescenţi acceptă cu greu realitatea divorţului, fapt care se reflectă în comportamentul lor“. Astfel, unii nutresc speranţa că-i vor determina pe părinţii lor să trăiască din nou împreună, stînd ataşaţi de această iluzie chiar după ce aceştia s-au recăsătorit fiecare cu alt partener.
A nega însă realitatea divorţului nu schimbă cu nimic lucrurile. Probabil că toate lacrimile, implorările şi maşinaţiile din lume nu i-ar putea determina pe părinţii tăi să-şi reia viaţa în comun. Atunci, de ce să te chinuieşti continuînd să meditezi insistent la nişte lucruri imposibile? „Aşteptarea amînată îmbolnăveşte inima“, afirmă Biblia. (Proverbe 13:12) Mai mult decît atît, această atitudine te poate împiedica să realizezi lucruri utile în viaţă. Solomon a spus că există „un timp pentru a da ca pierdut“. (Ecleziast 3:6) Acceptă deci realitatea şi caracterul definitiv al divorţului părinţilor tăi, deoarece acesta constituie un important pas înainte spre vindecare.
Fii indulgent faţă de părinţii tăi
Poate că acesta este cel mai dificil lucru pe care l-ai făcut vreodată. Pe drept cuvînt, eşti poate supărat pe ei pentru că ţi-au produs tulburare în viaţă. Iată ce declara cu amărăciune un tînăr: „Părinţii mei au fost egoişti. Nu s-au gîndit deloc la noi şi la felul cum ne va afecta modul lor de a acţiona. Au făcut ceea ce au vrut fără să se preocupe de nimic altceva.“ Un alt tînăr a mărturisit: „Tata a adus pe lume două vieţi dar se ocupa mai mult de noua lui maşină decît de copiii lui“. Astfel de comportări există într-adevăr. Dar crezi că vei putea trăi mereu cu inima plină de mînie şi amărăciune fără să suporţi daune? Iată ce scrie în această privinţă Judith Wallerstein: „Această mînie nu numai că-l va îndepărta pe copil de părinţii săi, dar îl va conduce totodată să adopte o conduită (...) cu scopul de a-l necăji şi pedepsi pe acela dintre părinţi pe care-l consideră vinovat de provocarea divorţului“.
Biblia sfătuieşte însă: „Orice amărăciune răutăcioasă, orice furie, orice mînie (...) să fie îndepărtate de la voi. (...) Dar fiţi buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune, iertîndu-vă de bună voie unii pe alţii“. (Efeseni 4:31, 32) Cum să ierţi pe cineva care ţi-a produs o durere atît de profundă? Încearcă să-i priveşti pe părinţii tăi în mod obiectiv, aşa cum sînt: nişte oameni imperfecţi şi supuşi greşelilor, care pot comite tot felul de erori. Da, chiar şi părinţii tăi ‘păcătuiesc şi sînt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu’ (Romani 3:23) Dacă vei înţelege acest fapt, îţi va fi mai uşor să manifeşti indulgenţă faţă de ei. Cu toate că suferea încă în urma divorţului părinţilor săi, un tînăr a spus despre ei: „Mai presus de toate, m-am gîndit întotdeauna că sînt nişte persoane simpatice. Cred numai că nu erau potriviţi unul pentru altul.“
Dacă îţi vei privi în mod obiectiv părinţii, acest fapt te va ajuta să nu consideri eşecul lor conjugal drept un afront personal, drept o modalitate de a te respinge, ci pur şi simplu drept o problemă între ei doi.
Exprimă-ţi sentimentele
„Este pentru prima dată cînd îmi exprim sentimentele cu privire la divorţul părinţilor mei“, a declarat un tînăr intervievat de revista Treziţi-vă! Deşi iniţial era impasibil, pe măsură ce ne vorbea emoţia sa a început să crească, pînă cînd, în cele din urmă a început să plîngă. Sentimentele sale, care fuseseră sufocate atîta vreme, au ieşit la iveală. Surprins de propria lui reacţie, tînărul a mărturisit: „Mi-a fost realmente de folos să vorbesc“.
Poate că şi tu îţi vei da seama că este mai bine să te destăinui cuiva decît să te izolezi. Spune-le părinţilor tăi ceea ce simţi cu adevărat, care sînt temerile şi neliniştea ce te frămîntă. (Vezi Proverbe 23:26) Cercetările au demonstrat că cei care se restabilesc mai bine după un divorţ sînt copiii care au „capacitatea de a comunica cu cei din anturajul lor: cu tatăl vitreg sau cu mama vitregă, cu profesorii, cu bunicii, cu prietenii şi cu părinţii acestora“. Ajutorul poate veni de asemenea din partea unor creştini maturi. Keith, de exemplu, nu primea nici un sprijin, sau aproape nici unul, din partea familiei sale destrămate prin divorţ. Totuşi el a mărturisit: „Congregaţia creştină a devenit familia mea“.
Mai presus de toate, adresează-te Tatălui tău ceresc, „Ascultătorul rugăciunii“. (Psalm 65:2) „Vărsaţi-vă inima în faţa lui“. (Psalm 62:8) Un tînăr pe nume Paul îşi aminteşte ce anume l-a ajutat să se restabilească în urma divorţului părinţilor săi: „M-am rugat tot timpul şi am simţit întotdeauna că Iehova este o persoană reală“.
Continuă-ţi viaţa!
Este cert faptul că după un divorţ, lucrurile nu mai pot fi ca înainte. Aceasta nu înseamnă însă că viaţa ta nu va putea fi productivă şi fericită. Biblia ne dă acest sfat: „Faceţi-vă lucrul fără tărăgănare“. (Romani 12:11) Nu permite deci ca mîhnirea, durerea sau mînia să te determine să devii apatic, ci continuă-ţi viaţa! Ocupă-te de activităţile şcolare. Găseşte-ţi o îndeletnicire plăcută pentru timpul liber. Fii ‘ocupat din plin în lucrarea Domnului’. — 1 Corinteni 15:58.
Nu este lucru uşor să te restabileşti după un divorţ. Este nevoie de eforturi, hotărîre şi timp. Dar în cele din urmă, destrămarea căsniciei părinţilor tăi nu va fi lucrul predominant în viaţa ta.
[Legenda fotografiei de la pagina 13]
Dacă te gîndeşti mereu la modul de viaţă trecut, nu faci decît să te simţi şi mai deprimat.