Corpul uman — Minunat conceput pentru a se bucura de viaţă!
OAMENII de ştiinţă recunosc faptul că corpul uman este o capodoperă, o minunăţie. Cînd toate părţile corpului nostru funcţionează normal, noi putem să facem şi să ne bucurăm de lucruri cu totul uimitoare.
Priveşte-ţi, de exemplu, mîinile. Ele sînt minunat concepute pentru a îndeplini atît de multe lucruri în ceea ce priveşte munca sau alte îndeletniciri plăcute. Chiar în acest moment, nu ţin mîinile tale această revistă pe care o citeşti? Dacă da, observă atunci că ea se găseşte la o distanţă corectă de ochi deoarece cotul tău formează un unghi potrivit. Degetele tale exercită o presiune suficientă pentru a o împiedica să alunece. Şi, aceleaşi degete sînt comandate de creier pentru a face exact ceea ce doreşti atunci cînd întorci pagina. Ce dezavantajos ar fi să nu ai mîini!
Ochii tăi sînt, de asemenea, indispensabili pentru citirea acestei pagini. O uluitoare reţea nervoasă precum şi alte părţi ale corpului intră în joc pentru a face ca imaginile cuvintelor şi ilustraţiilor de pe această pagină să ajungă în ochiul tău şi apoi în creierul tău. Ochiul produce impulsuri electrice care sînt transmise creierului unde sînt transformate în semnale vizuale corespunzătoare imaginii de pe pagină. Cît de important este văzul şi ce tragedie ar însemna pierderea lui!
Creierul uman nu cîntăreşte decît aproximativ 1,4 kilograme şi este suficient de mic pentru a-l ţine într-o mînă. Dar el este o capodoperă, una din creaţiile cele mai complexe din univers. Creierului îi datorăm capacitatea de gîndire, văzul, senzaţiile, vorbirea şi coordonarea mişcărilor. Graţie lui, putem să apreciem frumuseţea unui apus de soare, savoarea unor mîncăruri, adierea unei brize de vară pe faţă, maiestatea unui peisaj montan, surîsul unui copilaş, parfumul unei flori sau mîngîierea unei fiinţe iubite — şi multe din acestea fără vreun efort conştient din partea noastră. Fără acest admirabil creier, nu am putea să ne bucurăm absolut de nimic.
Cît de potrivite sînt cuvintele psalmistului: „Sînt minunat făcut, într-un mod care inspiră teamă“. — Psalm 139:14.
Însă, în pofida extraordinarei sale complexităţi, corpul sfîrşeşte prin a se deteriora. Ajungem bolnavi şi bătrîni şi în cele din urmă murim. Chiar dacă ne bucurăm de o bună stare de sănătate, fericirea noastră este umbrită de lucrurile rele care se comit în jurul nostru. Sîntem oare condamnaţi să suportăm la infinit aceste condiţii neplăcute? Sau corpul nostru a fost conceput pentru a dura etern astfel încît vom putea într-o zi să scăpăm de boală, de bătrîneţe şi moarte şi să ne bucurăm pentru totdeauna de viaţă într-un sens cu mult mai deplin decît este posibil acum?
Treziţi-vă! va examina această temă în trei ediţii succesive. În această primă parte, vom discuta doar despre cîteva dintre uluitoarele părţi ale corpului nostru: mîna, ochiul şi creierul.