Tinerii se întreabă . . .

Cum pot fi un exemplu pentru fraţii şi surorile mele mai mici?

PAUL ştia cît de mult îi plăcea fratelui său să urmărească emisiunile TV. Aşadar, într-o zi a fost surprins să-l vadă închizînd televizorul chiar în mijlocul unui program. Motivul? Fratele lui Paul explică: „Nu era un spectacol decent. Ştiam că tu l-ai fi închis, aşa că l-am închis eu însumi.“

Chiar fără să-şi dea seama, Paul stabilise un exemplu de urmat pentru fratele său mai mic, şi în acest caz un exemplu bun. Tu ai fraţi mai mici? Dacă da, atunci ceea ce spui sau faci poate tot la fel să-i afecteze. Cartea lui Seymour V. Reit, Sibling Rivalry, spune: „Impulsul de a te lua la întrecere cu un frate mai mare este incredibil de puternic şi dirijează multe dintre acţiunile unui copil mai mic. Fraţii mai mari sînt modele naturale.“

Deci, fie că îţi place fie că nu, deoarece eşti mai mare şi ai mai multă responsibilitate, fraţii şi surorile tale vor privi probabil spre tine. Ei pot încerca să copieze modul tău de a vorbi sau acţiona. Adevărat, faptul că trebuie să fii întotdeauna un exemplu pentru fraţii tăi poate părea uneori ceva împovărător. „Eu sînt exemplul tuturor celorlalţi“, se lamentează o adolescentă cu numele Linda. „Deci, mama îmi spune că din această cauză trebuie să am rezultate bune la şcoală. . . Într-adevăr am prea multă responsabilitate.“ Presiunea poate fi deosebit de mare dacă trăieşti într-un cămin cu un singur părinte. „Eu sînt practic tatăl lor“, scria un tînăr cu privire la fraţii săi mai mici.

Totuşi, faptul de a fi fratele sau sora mai mare are avantajele sale. Unul este că acest lucru îţi permite să exerciţi o influenţă pozitivă asupra vieţii fraţilor tăi. Să vedem cum.

În familie

Un vechi proverb spune: „Prin înţelepciune se înalţă [zideşte, N.W.T.] o casă şi prin pricepere [discernămînt, N.W.T.] se întăreşte.“ (Proverbe 24:3). Desigur, în primul rînd este responsabilitatea părinţilor tăi să zidească familia voastră, să facă din ea un loc unde domneşte pacea şi buna dispoziţie. Dar dînd dovadă de înţelepciune şi discernămînt, tu poţi contribui mult la fericirea familiei voastre.

De exemplu, cum reacţionezi cînd mama sau tata îţi spun să duci gunoiul sau să-ţi faci curăţenie în cameră? Ai un spirit de colaborare? Eşti ascultător? Sau te răzvrăteşti răspunzîndu-le înapoi obraznic? Dacă da, nu fi surprins dacă fraţii tăi mai mici vor începe în curînd să răspundă şi ei obraznic. Lucrul înţelept şi raţional de făcut este să urmezi cuvintele din Proverbe 1:8: „Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale.“

Fireşte, tu poţi avea un motiv întemeiat ca să te plîngi. O tînără de 18 ani s-a lamentat: „Nu cred că mama mea dă suficientă responsabilitate celor doi fraţi ai mei. Responsabilitatea cade asupra mea în toate lucrurile: menaj, stabilirea exemplului, totul.“ Probabil ea are o anumită problemă. Dar mai degrabă decît să te răzvrăteşti, n-ar fi mai bine să discuţi problema cu părinţii tăi într-un mod calm şi respectuos? Le poţi arăta cum te simţi şi ce consideri tu că ar putea îmbunătăţi situaţia. Printr-o comunicare liberă şi deschisă cu părinţii tăi, nu numai că îţi vei face propria ta viaţă mai bună, dar îi vei învăţa totodată pe fraţii tăi mai mici care este modul matur de a rezolva neînţelegerile.

Însă, după ce discuţi lucrurile cu părinţii tăi, nu uita că ei au ultimul cuvînt asupra problemei. Deci, fii mulţumit cu decizia luată de ei. În felul acesta vei stabili totodată un bun exemplu pentru fraţii tăi.

Disputele aprinse cu privire la sarcinile din gospodărie pot fi adeseori complet evitate dacă tu iei iniţiativa. Cu alte cuvinte, trebuie să ţi se spună întotdeauna să nu-ţi laşi hainele aruncate peste tot pe duşumea, sau îţi aduni lucrurile fără tragere de inimă? Exemplul tău de supunere în această privinţă îl poate ajuta mult pe un frate sau o soră mai mică să înveţe că în familie fiecare trebuie să-şi poarte propria sa sarcină pentru ca lucrurile să meargă bine — Compară cu Galateni 6:5.

La şcoală

«Urăsc şcoala.» «Nu văd de ce trebuie să o frecventez. Nu învăţ nimic.» «Cît mai curînd posibil, intenţionez să părăsesc şcoala.» Tinerii sînt auziţi adeseori exprimînd astfel de păreri negative despre şcoală. Dar, te aud fraţii tăi mai mici vorbind în felul acesta? Te văd ei fugind de la şcoală sau lipsind de la cursuri? Lucrul acesta le-ar putea afecta cu uşurinţă atitudinea faţă de şcoală.

Stabilirea exemplului corect înseamnă dezvoltarea unei atitudini sănătoase şi pozitive cu privire la şcoală. Acest lucru s-ar putea să nu fie uşor. Dar nu uita: străduinţele tale la şcoală te pot ajuta să te dezvolţi atît pe plan mintal, cît şi spiritual. În acelaşi timp, te pot ajuta să dezvolţi aptitudini care îţi vor permite într-o zi să te întreţii singur ca adult. Cartea Questions Young People Ask — Answers That Work are o parte intitulată „Şcoala şi munca“a. Aceasta conţine informaţii utile care îţi pot îmbunătăţi atitudinea faţă de învăţătură.

O atitudine corectă faţă de şcoală îşi va lăsa cu siguranţă amprenta asupra fraţilor şi surorilor tale mai mici. Iar prin faptul că acorzi un interes personal notelor lor şi temelor pe care le au de pregătit acasă​—oferindu-te în mod voluntar să-i ajuţi din cînd în cînd — poţi contribui mult la stimularea dezvoltării lor intelectuale. Dar ce se poate spune despre modul în care te comporţi tu însuţi la şcoală? Cum îi tratezi pe profesori, pedagogi şi pe administratorii şcolii? Eşti sarcastic, îi contrazici, sau dai un bun exemplu arătînd respect faţă de autoritatea lor? — Compară cu Tit 3:1, 2.

Fraţii tăi vor observa totodată ce fel de prieteni îţi alegi. Dacă începi să te amesteci „în“ mulţime, te vei găsi curînd „în afara“ relaţiei cu Dumnezeu. Binecunoscutul text de la 1 Corinteni 15:33 avertizează: „Nu vă înşelaţi: «Prieteniile rele strică obiceiurile bune.»“ În acelaşi timp, poţi stabili un precedent periculos pentru fraţii tăi. Un tînăr care a fost crescut de o mamă creştină a hotărît să respingă căile lui Dumnezeu şi a început să se asocieze cu un grup de tineri toxicomani. Curînd şi el a ajuns un toxicoman. Temîndu-se că fratele său mai mic îi va urma exemplul, el l-a avertizat: „Nu începe şi tu să consumi droguri!“ Dar acţiunile sale s-au dovedit mai influente decît cuvintele, şi în curînd fratele său s-a asociat cu aceeaşi mulţime rea. Cu siguranţă, nu ai vrea să-ţi simţi conştiinţa încărcată, ştiind că ai devenit o piatră de poticnire chiar pentru sora ta sau fratele tău. — Compară cu Matei 18:7.

Stabilind un exemplu în închinare

Pentru tinerii creştini cel mai important lucru este să stabilească un bun exemplu în probleme legate de închinare. Seriozitatea, veneraţia şi vorbirea ta ziditoare nu numai că vor bucura inima Tatălui tău ceresc, dar pot lăsa o impresie de durată asupra fraţilor tăi mai mici. — Proverbe 27:11.

Să ilustrăm acest lucru: Pentru unii tineri care sînt în mijlocul Martorilor lui Iehova, predicarea publică este ceva dificil (Matei 24:14; 28:19, 20). Ca şi Ieremia, unii tineri se simt nepotriviţi în ce priveşte vîrsta (Compară cu Ieremia 1:6.). Alţii se pot simţi chiar stînjeniţi la ideea că ar fi văzuţi de prietenii lor angajîndu-se în această lucrare salvatoare de vieţi. Ar fi posibil ca acest fel de atitudini negative să-i frîneze pe fraţii tăi? Dacă da, încearcă să ai o optică pozitivă faţă de lucrarea de predicare. Depune eforturi deosebite pentru a ieşi cu regularitate în lucrarea de predicare împreună cu familia. Dacă fraţii tăi observă că simţi bucurie şi satisfacţie în această lucrare, ei pot dori să-ţi imite credinţa. — Compară cu Evrei 13:7.

Să analizăm, de exemplu, cazul unei adolescente cu numele Crystal. Ea explică: „Obiectivul meu personal este să petrec cel puţin două luni pe an în timpul verii activînd ca pionieră auxiliară.“b Ce efect a avut zelul său asupra fratelui ei mai mic? Crystal spune: „De cînd am început să fac acest lucru, fratele meu în vîrstă de 12 ani petrece mai mult timp în lucrarea de predicare.“

Întrunirile creştine îţi dau o altă posibilitate de a stabili un exemplu bun. Asistarea cu regularitate este o cerinţă scripturală (Evrei 10:24, 25). De ce nu ţi-ai învăţa fraţii cum să fie ordonaţi şi disciplinaţi, astfel încît să-şi poată face temele pentru şcoală din timp şi apoi să asiste la întruniri? Ei pot învăţa totodată să se bucure mai mult de întruniri dacă văd că tu eşti întotdeauna bine pregătit şi depui eforturi ca să participi.

Nu este uşor să trăieşti în conformitate cu cerinţele divine. Dar Dumnezeu le pretinde tuturor tinerilor creştini să «fie un model [să devină un exemplu, N.W.T.] . . . în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie» indiferent că au sau nu fraţi (1 Timotei 4:12). De ce să nu începi din familie? Faptul de a proceda aşa va afecta foarte mult atît viaţa fraţilor tăi, cît şi a ta!

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Modul în care îţi tratezi părinţii poate afecta modul în care îi vor trata fraţii tăi