Concedierile — Coşmarul angajaţilor

„Aceasta a fost pentru mine o lovitură puternică. Am fost într-o stare de şoc.“ — O responsabilă în comunicaţii, 44 ani.

„Este un teribil pumn dat încrederii în sine. Te simţi fără valoare.“ — Un contabil şef, 38 ani.

„La ce serveşte crearea unei economii care sacrifică oameni în floarea vîrstei?“ — Un şef de croitorie, 47 ani.

CE experienţă au avut aceste persoane? Toate au trecut prin experienţa traumatică a pierderii locului de muncă.

Priviţi încă o dată la vîrsta acestor angajaţi. Ei nu erau începători, astfel încît simţeau probabil că au o anumită siguranţă a locului de muncă. Şi erau la anii pe care mulţi i-ar considera drept anii de vîrf ai cîştigului lor. Dar sfîrşitul slujbei lor a survenit repede şi pe neaşteptate. „Mi-au spus să strîng totul de pe birou şi să-mi împachetez lucrurile“, a spus responsabila în comunicaţii menţionată mai sus. „Eram pur şi simplu concediată!“

Ce s-a întîmplat?

Nesiguranţa economică nu este ceva nou. În multe ţări, au existat întotdeauna perioade de relativă prosperitate urmate de recesiuni sau chiar de depresiuni. Iar recentul declin economic care a fost simţit în lumea întreagă, chiar înainte de războiul din Golful Persic, a arătat cît de fragil poate fi sistemul economic chiar după ani de relativă prosperitate. Mulţi oameni au înţeles, unii chiar pentru prima dată, că nu-şi puteau considera locul de muncă şi veniturile drept ceva de la sine înţeles.

Încetinirea ritmului economic a avut un efect de dezechilibrare a forţei de muncă. Unele companii au fost obligate să-şi reducă foarte mult cheltuielile, adesea rezultatul fiind concedieri în masă. Chiar şi în statele mai bogate şi industrializate, membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, a existat, la o anumită dată, un total de 25 milioane de şomeri.

„Aproape zilnic primesc telefoane de la prieteni ce au lucrat în mari companii şi au fost concediaţi“, a spus o decoratoare de interioare. „Multe din companiile cu care lucrez şi-au redus la jumătate afacerile în raport cu anul precedent.“

Concedierile au făcut întotdeauna parte din viaţa muncitorilor. Însă, în recesiunea recentă şi-au pierdut locul de muncă şi un număr crescînd de funcţionari. „Acestea sînt locurile de muncă cele mai apreciate“, a spus Dan Lacey, editor al buletinului Workplace Trends, „locuri de muncă ce ne dau posibilitatea să ne cumpărăm o casă într-un cartier frumos şi să posedăm două maşini.“

Multe din aceste locuri de muncă au fost pierdute în ultimii cîţiva ani. Şi angajaţii care au fost concediaţi au rămas, aşa cum apreciază Newsweek, „împovăraţi de datorii, cu copii mici, cu mari obligaţii şi cu un viitor din ce în ce mai nesigur“.

Care sînt efectele?

La toate acestea există un dublu efect: muncitorii concediaţi sînt afectaţi atît pe plan financiar cît şi emoţional. Presiunea financiară este evidentă. Standardul de viaţă trebuie modificat atunci cînd persoana are un venit mai mic. Şomajul mai are efect şi pe plan emoţional.

De exemplu, concepţia tinerilor cu privire la siguranţa unui loc de muncă se schimbă. Un loc de muncă sporadic devine un mod de viaţă normal, acceptat. The Wall Street Journal a făcut observaţia că şomajul periodic i-a transformat pe mulţi tineri britanici în „adolescenţi permanenţi“.

Implicaţiile pe plan emoţional sînt mult mai profunde pentru cei concediaţi după ani de muncă neîntreruptă. „Cînd are loc o concediere“, a spus psihologul în probleme de administraţie, Neil P. Lewis, „aceasta nu înseamnă doar pierderea unui salariu, ci pierderea unei părticele din conceptul de sine însuşi.“

De fapt, psihologii au remarcat că lovitura cauzată de concediere este similară cu cea cauzată de moartea unei persoane iubite sau de divorţ. Şocul iniţial face loc mîniei, care la rîndul ei conduce la durere şi apoi la acceptare. „Unii oameni trec prin toate aceste stări în două zile“, spune Lewis. „Alţii au nevoie de săptămîni şi chiar luni.“

O consecinţă pe plan emoţional este şi faptul că persoanele concediate devin mai susceptibile la abuzul de alcool şi de droguri. Disperarea poate conduce chiar la violenţă în familie sau la separare. „Aceste sentimente trebuie să se descarce undeva“, a declarat Stephen Pilster-Pearson, director al asistenţei personalului la Universitatea din Wisconsin, SUA, „şi unul din aceste locuri, desigur, este familia.“

Reacţionînd într-un mod şi mai tragic, un absolvent de facultate din Hong Kong a hotărît, după cinci ani de şomaj, să-şi pună capăt vieţii, aruncîndu-se în faţa unui tren ce se apropia.

Aşadar, cînd are loc o concediere sînt afectate nu numai resursele financiare ale persoanei. Este deci extrem de important să privim dincolo de aspectul financiar al problemei. Este implicată o mare încărcătură emoţională, iar familiile trebuie să coopereze şi să lucreze în unitate pentru a găsi soluţii.

[Chenarul de la pagina 5]

Sfîrşitul dezvoltării economice?

Anul trecut, teama de apele agitate ale mării finanţelor s-a semnalat în lumea întreagă. Urmăriţi cîteva exemple:

Franţa: „Lumea a ajuns la finalul celei mai lungi perioade de dezvoltare economică pe care a cunoscut-o vreodată. . . . Dacă ţările europene nu au mari motive să se teamă pentru viitorul apropiat, graţie relansării furnizate de reunificarea Germaniei, ele nu se pot aştepta totuşi să scape complet. . . . Pieţele văd pericolul la orizont.“ — Le Monde, Paris.

Brazilia: O recesiune economică a Statelor Unite ar „fi transmisă şi simţită în mod inevitabil în celelalte ţări industrializate şi, ca urmare, ar crea mai mari restricţii în ceea ce priveşte creşterea exportului din partea naţiunilor mai puţin dezvoltate“. — Fôlha de S. Paulo, São Paulo.

Marea Britanie: „Economia britanică cu inflaţia ei greu de oprit, cu procentul ridicat de dobînzi şi cu dezvoltarea ei lentă pare şi ea puţin atrăgătoare.“ — Financial Times, Londra.

Canada: „Un număr tot mai mic de patroni caută un număr tot mai mic de muncitori.“ — The Toronto Star.

Germania: „Sînt deja vizibile paralele ale şocului cauzat de creşterea preţului la petrol în 1973 . . . ca semne ale recesiunii.“ — Neues Deutschland, Berlin.

Japonia: „Preţurile pămîntului sînt acum asemenea unei bombe plasate în centrul economiei mondiale. Dacă bombei i s-ar permite să explodeze şi preţurile pămîntului ar scădea, băncile japoneze ar da faliment, în timp ce împrumuturile garantate asupra terenurilor japoneze ar deveni aproape fără valoare. Aceasta, la rîndul ei, ar declanşa o recesiune mondială.“ — Australian Financial Review, Sydney.

Dar sfîrşitul războiului din Golf în primăvara anului 1991 a adus noi speranţe de redresare economică la nivel mondial. Este evident însă că economiile naţionale sînt cu adevărat fragile în special dacă luăm în considerare povara enormă a datoriilor care mistuie deja multe ţări.