Tinerii se întreabă . . .
„De ce nu reuşesc să termin ceea ce încep?“
„Dacă munca este monotonă şi plictisitoare, îmi pierd răbdarea.“
„Sînt distrat. Aceasta este problema mea. Televizorul, prietenii.“
„Uneori mă simt copleşit de prea multe lucruri ce trebuie făcute!“
„Întotdeauna se pare că las lucrurile pentru ultimul minut. Atunci este prea tîrziu.“
„Eu termin ceea ce încep. Dar părinţilor mei întotdeauna li se pare că nu am făcut suficient de bine!“
ACEŞTI adolescenţi vorbesc despre o problemă comună tinerilor: ei nu termină ceea ce încep. Nu înseamnă că toţi tinerii sînt leneşi sau au o atitudine rea cu privire la asumarea responsabilităţilor. Într-adevăr, cînd un grup de tineri a fost întrebat: „Ce munci credeţi că ar trebui să îndeplinească tinerii pe lîngă casă?“, majoritatea au enumerat munci cum ar fi păstrarea curată a camerei, aranjatul paturilor şi ducerea gunoiului.
În pofida bunelor intenţii, unele munci importante rămîn adesea neterminate, ceea ce duce la plîngeri frecvente din partea părinţilor, a profesorilor şi a altora. Aşadar, întreabă-te: «Ce mă împiedică să termin ceea ce încep?» O privire atentă asupra cauzelor îţi va permite să corectezi problema.
O privire atentă asupra cauzelor
Cartea I Hate School — How to Hang In and When to Drop Out ne ajută să înţelegem ce anume îi distrage pe mulţi tineri, împiedicîndu-i să-şi termine temele pentru acasă. „Cînd ne aşezăm să scriem, adesea constatăm că trebuie să ne ridicăm mereu pentru a mînca ceva sau pentru a ne ascuţi creionul. Apoi avem de dat un telefon sau poate de vizionat un spectacol TV mult aşteptat. Imediat este ora de dat mîncare la pisici şi ne trezim că nu am făcut nimic.“
Cercetătoarele Claudine G. Wirths şi Mary Bowman-Kruhm au afirmat că „după ce o persoană a privit ore în şir la televizor este aproape imposibil ca ea să se mai dedice lecturii şi studiului. Există un fel de hipnoză TV, care te lasă moleşit şi somnolent. Ştii din experienţă că uneori sfîrşeşti prin a sta ore în şir cu ochii lipiţi de ecran cînd, de fapt, aveai intenţia să vizionezi doar un singur program TV.“ Wirths şi Bowman-Kruhm au constatat totodată că unii elevi şi-au format obiceiuri rele de studiu în timpul primilor ani de şcoală, deşi pentru un timp ei reuşesc să obţină note bune. Însă, „cînd ajung în clasele mari şi la liceu, ei nu ştiu cu adevărat cum să facă să se aşeze, să se apuce de studiu şi să înveţe unele materii dificile şi plictisitoare“.
Indiferent de motivul pentru care nu termini ceea ce începi, problema nu se va rezolva de la sine. Dacă doreşti cu adevărat să termini ceea ce începi, atunci organizează-ţi viaţa într-o manieră plină de responsabilitate şi fă schimbările necesare.
Fă-ţi o planificare a activităţii!
Dacă eşti un tînăr creştin, fără îndoială eşti ocupat (1 Corinteni 15:58). Uneori poate te simţi strivit sub povara responsabilităţilor creştine, a temelor pentru acasă, a treburilor gospodăreşti şi a altor proiecte personale. Desigur, nimeni nu este mai ocupat decît Creatorul nostru. Totuşi, el îşi duce întotdeauna la îndeplinire proiectele. Aceasta nu numai pentru că el ne este mult superior în ce priveşte puterea şi înţelepciunea ci şi pentru că el „nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii“. Şi tu poţi să-ţi duci la îndeplinire proiectele procedînd în aşa fel încît „toate să se facă în chip cuviincios şi cu rînduială“. — 1 Corinteni 14:33, 40.
Cu o ocazie, Isus a spus: „Cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întîi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfîrşească? Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfîrşi şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să rîdă de el, zicînd: «Omul acesta a început să zidească şi n-a putut termina!»“ — Luca 14:28–30.
De aici învăţăm necesitatea de a ne planifica propria activitate. Dr. Janet G. Woititz a scris: „Oamenii care îşi duc la îndeplinire proiectele nu fac aceasta în mod accidental. Ei au ceea ce noi numim un «plan de lucru».“ Aşadar încearcă să-ţi priveşti în mod realist sarcinile pentru a înţelege cu exactitate cît timp îţi va lua îndeplinirea lor. Ai nevoie de un plan detaliat? Ar fi util să-ţi împarţi munca în părţi mai mici? Cît timp îţi va lua îndeplinirea ei?
Unii îşi întocmesc o listă cu „lucruri de îndeplinit“, trecîndu-le în ordinea importanţei. Apoi, pe măsură ce sarcinile sînt îndeplinite, le taie de pe listă. Pentru a combate tendinţa de a tărăgăna, învaţă să-ţi administrezi timpul. Dacă ai de-a face cu activităţi care au un termen limită, plasează activităţile respective în fruntea listei în ordinea scadenţei.
Este indispensabil să ştim să ne administrăm timpul în mod raţional. Pe de o parte, doreşti să stabileşti limite de timp pentru activităţile mai puţin importante, de pildă vizionarea TV. Pe de altă parte, trebuie să fii atent să nu le reduci pe cele esenţiale, cum ar fi somnul de care ai nevoie. Cartea I Hate School face observaţia că „timpul necesar pentru somn variază de la persoană la persoană, dar celor mai mulţi oameni nu le sînt suficiente patru sau cinci ore de somn pe noapte. . . . Este foarte greu să te concentrezi asupra unor idei dificile cînd eşti somnolent şi obosit.“ Faptul de a învăţa să-ţi utilizezi în mod înţelept timpul îţi va fi util în anii care vin.
Continuă să cauţi avantajul altora
Unii tineri pretind însă că o bună administrare a timpului şi o organizare personală sînt de mică valoare atunci cînd sarcinile ce trebuie îndeplinite sînt monotone şi plictisitoare. Aplicarea sfatului biblic de la 1 Corinteni 10:24 te va ajuta să dezvolţi motivaţia de care ai nevoie. Acesta spune: „Nimeni să nu caute folosul său, ci al altuia.“ Probabil că puţine treburi gospodăreşti sînt interesante sau îţi dau satisfacţie. Dar cînd le îndeplineşti pentru a ajuta o persoană pe care o iubeşti sau pentru a-i face plăcerea, atunci ai satisfacţia şi dorinţa de a le face bine. De aceea, cu proxima ocazie cînd vei fi gata să întrerupi o muncă, gîndeşte-te la cei care trag foloase din ceea ce faci tu şi fii mîndru că faci o muncă de calitate.
Adesea tragi foloase tu personal din unele munci aparent neplăcute. De exemplu, gîndeşte-te la o muncă pe care adesea o laşi neterminată. Este vorba de spălarea farfuriilor? Sau de curăţarea camerei? Acum întreabă-te: «Ale cui sînt aceste farfurii?» Nu sînt şi farfuriile tale? Nu este oare camera ta şi locuinţa ta? Chiar promptitudinea în ce priveşte acceptarea acestor responsabilităţi şi îndeplinirea lor completă va fi spre folosul tău în viitor. Adresîndu-se părinţilor, cartea Simply Organized! spune: „Dacă nu ne instruim copiii să administreze gospodăria, ei vor fi extrem de dezavantajaţi cînd vor pleca de acasă.“
Comunicaţi!
Ce se poate spune însă dacă tu lucrezi din greu pentru a îndeplini o sarcină, dar părinţii tăi se plîng că în realitate nu ai îndeplinit-o? Adesea problema constă în comunicare. De exemplu, să presupunem că ţi s-a încredinţat sarcina să duci gunoiul. O sarcină aparent destul de simplă. Totuşi, este înţelept să ceri instrucţiuni precise. Asigură-te că ştii cum, cînd şi unde? Include această sarcină separarea deşeurilor? Include ea şi spălarea coşurilor de gunoi?
O bună comunicare îi va ajuta pe părinţii tăi să înţeleagă ce simţi. Consideri că distribuirea sarcinilor nu este echitabilă? Te gîndeşti că părinţii tăi aşteaptă prea mult de la tine? Atunci găseşte un moment potrivit şi spune-le părinţilor tăi ce simţi.
Unii părinţi îi invită pe copii să-şi spună cuvîntul atunci cînd se iau deciziile referitoare la distribuirea sarcinilor gospodăreşti. Dr. Jeffrey Rubin şi Dr. Carol Rubin, autori ai cărţii When Families Fight, îi sfătuiesc pe părinţi să discute cu regularitate despre sarcinile gospodăreşti, să împartă responsabilităţile şi să le permită copiilor să-şi aleagă ei sarcinile. Dacă îţi place acest gen de abordare, de ce nu ai discuta cu părinţii tăi despre aceasta?
Un expert în acest domeniu recomandă să stai cu părinţii tăi şi „să întocmiţi un plan care să-ţi permită să-ţi faci temele pentru acasă în timpul în care dai randament maxim. Cu toţii avem o anumită perioadă din timpul zilei sau al serii în care ne putem concentra mai bine. . . . Fă să se ştie care este timpul pe care l-ai rezervat pentru tine şi că nu doreşti să fii deranjat. Dacă nu foloseşti acest timp pentru a viziona programe TV sau pentru a vorbi la telefon, ei vor înţelege că eşti serios.“ Discutînd în mod calm aceste probleme cu părinţii tăi fără să acuzi pe cineva, va putea fi pus la punct un aranjament convenabil pentru toţi.
Dar nu uita că, în ultimă analiză, dorinţa ta de a-i plăcea Creatorului, Iehova Dumnezeu, este cea care îţi va aduce fericirea şi un nume bun. Biblia spune: „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul [Iehova, NW], nu ca pentru oameni, ştiind că veţi primi de la Domnul [Iehova, NW] răsplata moştenirii“ (Coloseni 3:23, 24). Urmează acest sfat şi bucură-te de reputaţia de a fi o persoană harnică şi responsabilă deoarece termini ceea ce începi!
[Legenda fotografiei de la pagina 16]
A începe o muncă este ceva, a o termina este altceva