Copiii: Victime inocente ale abuzului sexual

„AM APROAPE 40 de ani, spune Eilene.a Şi chiar dacă aceste lucruri s-au petrecut cu mai bine de 30 de ani în urmă, ele mă obsedează încă. Sînt furioasă, mă simt vinovată, am probleme în căsătorie! Oamenii încearcă să mă înţeleagă, dar pur şi simplu nu pot.“ În ce constă problema Eilenei? În copilărie ea a fost o victimă a abuzului sexual şi suferă încă din cauza aceasta.

Eilene este departe de a fi singura în această situaţie. Studiile arată că un număr alarmant de femei — şi bărbaţi — au suferit astfel de maltratări.b Departe de a fi dovada unui comportament deviant rar, abuzul sexual asupra copiilor este un flagel larg răspîndit la orice nivel social, economic, religios şi rasial.

Din fericire, marea majoritate a bărbaţilor şi femeilor nu s-ar gîndi niciodată să-şi maltrateze copiii în felul acesta. Dar o minoritate periculoasă are această înclinaţie dezgustătoare. Şi, contrar a ceea ce se crede în general, rareori este vorba de criminali sadici care dau tîrcoale terenurilor de joacă. Majoritatea agresorilor au o aparenţă exterioară absolut normală. Ei îşi satisfac pasiunile lor perverse atrăgînd în cursă copii naivi, încrezători, lipsiţi de apărare — de obicei pe propriile lor fiice.c Gentili şi chiar afectuoşi cu ele în public, ei se dedau la ameninţări, la violenţă şi la unele forme degradante şi umilitoare de agresiune sexuală în particular.

Trebuie să recunoaştem că este greu de înţeles cum este posibil ca astfel de orori să aibă loc în atît de multe cămine aparent respectabile. Însă, chiar şi în timpurile biblice, unii copii erau utilizaţi „pentru satisfacerea momentană a . . . unei pasiuni sexuale“ (The International Critical Commentary; compară cu Ioel 3:3). Biblia a profeţit: „Dar să ştii că în zilele din urmă vor fi timpuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, . . . fără afecţiune naturală, . . . neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine“. De aceea, nu ar trebui să ne surprindă faptul că abuzurile sexuale asupra copiilor au loc astăzi pe scară largă. — 2 Timotei 3:1–3, 13.

Maltratarea poate să nu lase cicatrice fizice asupra copiilor. Şi nu toţi adulţii care au fost agresaţi sexual în copilărie manifestă semne de deprimare. Dar aşa cum spune un vechi proverb: „Chiar în mijlocul rîsului, inima poate fi mîhnită“ (Proverbele 14:13). Da, multe victime au cicatrice serioase pe plan afectiv — răni ascunse care le macină în interior. Dar de ce abuzurile sexuale asupra copiilor le cauzează unora astfel de ravagii? De ce simpla trecere a timpului nu vindecă întotdeauna aceste răni? Amploarea acestui fenomen deprimant ne obligă să ne îndreptăm atenţia asupra lui. Este adevărat că unele din lucrurile care vor fi tratate în continuare pot fi puţin plăcute de citit — în special dacă aţi fost o victimă a abuzului sexual asupra copiilor. Dar nu fiţi disperată, puteţi să vă vindecaţi.