Iubirea creştină în acţiune în timpul unei calamităţi din Chile
De la corespondentul nostru din Chile
NORDUL statului Chile este cunoscut pentru Deşertul Atacama cu lungile sale întinderi aride şi nelocuite care se pierd la orizont. Precipitaţiile sînt atît de rare în această regiune pustie situată între Oceanul Pacific şi Munţii Anzi, încît ceea ce majoritatea oamenilor ar numi ceaţă este clasificat aici drept ploaie. Din cauza acestor condiţii climatice, majoritatea caselor nu sînt pregătite pentru ploaie şi, chiar acolo unde plouă ocazional — probabil o dată la cinci ani — majoritatea oamenilor nu se deranjează să verifice dacă acoperişul prezintă fisuri pînă în momentul cînd plouă. Acest lucru a salvat probabil viaţa multor oameni din Antofagasta, un oraş cu aproximativ 250.000 de locuitori.
În seara zilei de luni, 17 iunie 1991, mulţi oameni se pregăteau de culcare cînd a început să plouă torenţial. Acoperişurile multor case erau găurite, aşa că în loc să meargă la culcare, oamenii încercau să repare găurile sau să limiteze daunele — nebănuind că în interval de cîteva ore situaţia avea să se precipite.
În primele ore ale dimineţii următoare trei valuri uriaşe de noroi, transportînd milioane de tone de pămînt cu o viteză de 30 de kilometri pe oră, au cauzat moartea a aproximativ 85 de persoane, au rănit circa 700 şi au distrus sau avariat casele a peste 30.000 de persoane!
Momente de suferinţă în mijlocul unei mări de noroi
În Antofagasta există zece congregaţii de Martori ai lui Iehova cu aproximativ 1.400 de membri, astfel că eram realmente îngrijoraţi de starea lor. Cît am fost de fericiţi să aflăm că nici unul nu şi-a pierdut viaţa, deşi o soră suferise răni serioase fiind tîrîtă de valul de noroi pe o distanţă de aproape trei kilometri. Cînd a fost descoperită de echipele de salvare s-a crezut că era moartă, pînă cînd o infirmieră a observat că respira şi, trăgînd-o aproape, a auzit-o chemînd „Jehová, Jehová“. Deoarece înghiţise o cantitate considerabilă de noroi ea a fost transportată de urgenţă la spital pentru a fi tratată contra infecţiei.
În congregaţia Oriente, circa 70% dintre familii şi-au pierdut casele sau le-au fost grav avariate. Şi locuinţele altor familii din congregaţiile Costanera şi Corvallis au suferit avarii serioase: în unele zone, noroiul a ajuns pînă la înălţimea acoperişurilor sau a intrat în case, umplînd camerele cu un strat de noroi ce atingea o înălţime pînă la 1,5 m. Într-o casă, o mamă şi cei doi copilaşi ai ei pluteau cu patul lor într-o mare de noroi care îi împingea încet spre tavan; ei au fost salvaţi de către tatăl femeii care a reuşit să facă o spărtură în acoperiş. Alţii care se găseau în locuri relativ sigure au avut sentimentul că se apropie sfîrşitul în timp ce ascultau mugetul valurilor de noroi care luau cu ele tot ce întîlneau în cale şi auzeau de la distanţă strigătele de suferinţă prin întunericul şi răcoarea nopţii.
Ceva mai valoros decît bunurile materiale
Deşi au pierdut multe bunuri materiale, Martorii au dat dovadă de un spirit extraordinar. O Martoră a spus că prietenele şi colegele ei de muncă au rămas surprinse văzînd spiritul ei vesel în pofida marilor pierderi materiale suferite. Ea le-a spus că dacă lucrurile materiale ar trebui puse în ordine alfabetică conform importanţei, ele s-ar găsi în locul literei z. Era fericită că supravieţuise şi că era în viaţă împreună cu toată familia ei.
O altă mamă, care fusese smulsă de lîngă fiicele ei şi fusese pe punctul să-şi piardă viaţa împreună cu două dintre ele, l-a rugat fierbinte pe Iehova că dacă va merita să fie înviată printre primii, i-ar face plăcere să servească în calitate de bucătăreasă în timp ce alţii vor lucra la restaurarea pămîntului! Ea a supravieţuit şi unde credeţi că a fost solicitată să lucreze în zilele care au urmat calamităţii? Da, într-o bucătărie pe care au înfiinţat-o Martorii pentru a servi sute de mese Martorilor lui Iehova şi familiilor învecinate care îşi pierduseră casele!
Iubirea creştină în acţiune
Martorii iubitori din Calama şi Iquique au făcut aranjamente să trimită la Antofagasta pîine, apă, îmbrăcăminte şi alte lucruri necesare. Filiala Watch Tower Society a făcut, de asemenea, aranjamente pentru a trimite ajutoare, şi în curînd au început să sosească haine, pături, paturi, echipamente de bucătărie, alimente şi alte lucruri. Cît de mişcător a fost să vezi că multe dintre articolele donate nu erau uzate şi abandonate, ci erau noi! În curînd, cele două camioane aparţinînd filialei şi un al treilea din Rancagua erau în drum spre Antofagasta, aproximativ 1.400 de kilometri spre nord, încărcate cu circa 14 tone de bunuri. Deşi se făcuse anunţul că nu mai era necesar să se doneze lucruri, acestea continuau să sosească. Drept rezultat, a trebuit să se închirieze un camion suplimentar pentru a transporta încă o încărcătură de 16 tone! Ceea ce s-a primit a fost împărţit în mod generos cu vecinii care nu erau Martori.
Deşi era situată într-una din zonele cele mai afectate, casa unei familii de Martori a rămas în stare bună. Ei şi-au demonstrat imediat iubirea faţă de semeni primind în casa lor 9 familii de Martori, precum şi 70 de vecini care nu erau Martori, dintre care mulţi au sosit acoperiţi de noroi şi fără haine. Martorii le-au pus la dispoziţie toate hainele şi păturile de care dispuneau.
Mulţi şi-au dedicat timpul, resursele şi energia pentru a oferi ajutor. Deşi aceasta a fost o tragedie de mari proporţii pentru Chile, poporul lui Iehova a dat încă o dată dovadă de unitate şi preocupare frăţească, trimiţînd chiar o donaţie bănească din îndepărtatul Texas (Statele Unite). O persoană a rezumat cele două săptămîni ce au urmat dezastrului din Antofagasta astfel: „Niciodată nu am avut o adunare de 13 zile cu atîtea drame autentice, cu atîtea manifestări de iubire, cu atîta sacrificiu de sine cum s-a întîmplat pe parcursul acestor cîteva zile care au trecut“.