Potrivit Bibliei

Este Dumnezeu un mister?

„Ce este un mister? În general, un mister este un adevăr imposibil de înţeles sau de dovedit în mod natural. . . . Ce este un mister religios? Este unul din adevărurile lui Dumnezeu pe care sîntem obligaţi să-l credem, deşi nu putem nici să-l înţelegem, nici să-l dovedim. Care sînt cele mai importante mistere religioase? Acestea sînt: misterul Preasfintei Treimi, misterul încarnării şi cel al răscumpărării.“ — Abrégé de l’exposition de la doctrine chrétienne, 1901 (Explicaţie prescurtată a învăţăturii creştine)

CU ACESTE cuvinte rezuma o carte scrisă la începutul secolului al XX-lea punctul de vedere al Bisericii romano-catolice cu privire la mistere. În plus, lucrarea Guide des difficultés de la foi catholique, publicată în 1989, arată că astfel de puncte doctrinale sînt încă de interes, afirmînd: „Un creştin admite existenţa unui anumit număr de mistere în Crezul său religios nu pentru că ar fi atras de realităţile obscure. Dacă el crede în ele, o face pur şi simplu pe baza Cuvîntului lui Dumnezeu“. Dar ce spune „Cuvîntul lui Dumnezeu“? Este Dumnezeu un mister?

Putem cunoaşte totul despre Dumnezeu?

Biblia ne furnizează multe detalii despre Dumnezeu ca Persoană, despre calităţile sale şi despre modul în care tratează cu omenirea. Dar ea explică totodată că înţelepciunea şi inteligenţa sa depăşesc capacitatea de înţelegere a omului. Astfel, profetul Isaia spune că gîndurile şi căile lui Dumnezeu sînt mult superioare celor ale omului. — Isaia 55:8, 9.

Nu trebuie să ne surprindă faptul că ne este imposibil să cunoaştem fiecare lucru în parte despre Dumnezeu. De exemplu, deşi cunoştinţa noastră despre univers creşte încontinuu, savanţii admit că poate niciodată nu vor înţelege pe deplin toate misterele microcosmosului şi macrocosmosului. Atunci, cum ar putea o creatură să cunoască în întregime profunzimea înţelepciunii lui Dumnezeu, care este Creatorul? Iov i-a mărturisit lui Iehova: „N-am înţeles . . . lucruri prea minunate pentru mine . . . pe care nu le-am cunoscut“ (Iov 42:3; compară cu Romani 11:33). Aşadar, o deplină cunoaştere a lui Dumnezeu depăşeşte, în unele aspecte, capacitatea noastră limitată de înţelegere. Însă, doctrinele multor biserici trec dincolo de limitele acestor observaţii simple.

Mai misterios decît este necesar?

Enciclopedia catolică Théo, publicată recent, afirmă: „În învăţăturile bisericii, termenul mister poate fi aplicat şi la ceea ce revelează Dumnezeu cu privire la sine, de exemplu, referitor la existenţa sa trinitară“. La fel ca în multe alte cărţi teologice, conceptul dezvoltat aici în mod implicit este că ‘întrucît cunoştinţa despre Dumnezeu este în mod inevitabil misterioasă, nu trebuie să ne surprindă faptul că Dumnezeu este o Trinitate şi că această Trinitate este un mister’. Este un astfel de raţionament întemeiat?

În primul rînd, multe lucrări, cum este The New Encyclopædia Britannica, recunosc faptul că „nici cuvîntul Trinitate, nici doctrina explicită a acesteia nu apare în Noul Testament“. În plus, istoria acestei doctrine arată că ea a combinat mai multe idei preluate din filozofii păgîne care au fost încorporate în crezurile bisericii la cîteva decenii după moartea apostolilor. Prin urmare, nu există nici o dovadă sigură că misterul Trinităţii se bazează pe Biblie.a

Să ne gîndim: De vreme ce este imposibil să cunoaştem totul despre Dumnezeu, ar fi raţional ca Iehova să-şi ascundă propria identitate? Nu, el doreşte ca toţi oamenii să-l cunoască (Ioan 17:3; compară cu Evrei 8:11). Şi ar fi raţional din partea acelora care doresc realmente să primească favoarea sa să-i ascundă identitatea? Să ilustrăm acest lucru: Dacă cineva ar putea privi o splendidă panoramă numai printr-o fereastră, ar fi înţelept să aburească geamul, spunînd: ‘Nu contează că este aburit, pentru că oricum nu putem vedea detaliile’? Desigur, nu! Biblia şi raţiunea arată că prin forţa împrejurărilor cunoştinţa noastră despre Dumnezeu este limitată. Însă aceste limite nu justifică deloc transformarea cunoştinţei noastre despre Dumnezeu într-o doctrină misterioasă, cum este cea a Trinităţii, care serveşte numai la a ne stînjeni înţelegerea cu privire la el.

Mistere: păgîne şi creştine

În plus, termenul „mister“ cînd apare în Scripturi nu are înţelesul de „cunoştinţă ascunsă“, cum este el înţeles de obicei. Enciclopedia Théo ne aminteşte pe bună dreptate: „Aici termenul mister nu are aceeaşi semnificaţie. Pentru creştini, el indică ceva care în mod normal este ascuns sau inaccesibil, dar pe care Dumnezeu doreşte să li-l spună . . . şi să li-l dovedească“.

Termenul grecesc my·sté·ri·on („mister“ sau „secret sacru“) a fost folosit de 20 de ori de către apostolul Pavel într-un sens special. El l-a folosit referindu-se la un secret sacru care fusese mult timp ascuns, dar pe care Dumnezeu l-a revelat cînd l-a trimis pe Isus pe pămînt. Isus Cristos, Salvatorul omenirii, era elementul principal al ‘seminţei’ promise pe care Dumnezeu avea să-l utilizeze pentru a răscumpăra omenirea, Cel prin intermediul căruia ‘toate popoarele pămîntului aveau să fie binecuvîntate’ şi care avea să aibă comoştenitori în ceruri (Geneza 3:15; 22:18; Romani 8:17). Aceste lucruri ascunse, sau misterioase, au fost tăinuite slujitorilor precreştini ai lui Dumnezeu, dar au fost revelate de către Iehova la momentul oportun (Efeseni 1:9; Coloseni 1:26). Din fericire, această cunoştinţă nu le este rezervată doar cîtorva aleşi — cum este cazul cu misterele religioase din anumite religii — ci trebuie proclamate fără deosebire cît mai multor persoane. — Efeseni 6:19, 20.

Să ne închinăm lui Dumnezeu în adevăr

Biblia conţine suficiente informaţii pentru a ne da posibilitatea să ne închinăm lui Dumnezeu în modul acceptat de el. Departe de a preda despre o Trinitate, ea prezintă foarte clar supremaţia lui Iehova şi poziţia subordonată a lui Isus. De exemplu, Isus a spus: „Tatăl este mai mare decît mine“ (Ioan 14:28; 1 Corinteni 15:28). Biblia indică totodată că spiritul sfînt este forţa activă a lui Dumnezeu, care îi îndrumă pe slujitorii săi fideli. — Faptele 2:1–4.

Cînd a vorbit cu o femeie samariteană, Isus a arătat că pentru a-i fi plăcută lui Dumnezeu, o persoană trebuie să i se închine „cu spirit şi adevăr“. El a adăugat că „oameni de felul acesta caută Tatăl, ca să i se închine“ (Ioan 4:21–24, NW). Este responsabilitatea fiecăruia dintre noi să caute această cunoştinţă exactă care ne va aduce binecuvîntări dacă ne bazăm pe Cuvîntul lui Dumnezeu în loc să acceptăm tradiţii misterioase inventate de oameni, care contravin acestuia.

[Notă de subsol]

[Provenienţa fotografiei de la pagina 14]

Toate drepturile rezervate