Învaţă să trăieşti cu artrită
De la corespondentul nostru din Marea Britanie
David, în vîrstă de 72 de ani se deplasează cu greutate. Coatele şi încheieturile deformate ale mîinilor reflectă efectele mutilante ale unei boli foarte frecvent întîlnite la persoanele în vîrstă.
Peggie, care a depăşit vîrsta de 60 de ani, se deplasează cu dificultate. Şi ea suferă, după cum se vede după mîinile ei deformate. Totuşi, ea reuşeşte să facă unele treburi gospodăreşti simple şi se delectează croşetînd.
Isa, care timp de 37 de ani a fost dependentă de un cărucior cu rotile, putea să facă puţine lucruri singură. Totuşi, zîmbetul ei molipsitor trăda o remarcabilă vitalitate.
DAVID, Peggie şi Isa — sînt trei din cei aproximativ şase milioane de britanici care suferă de artrită. Potrivit ziarului londonez The Times, în fiecare an această boală „este răspunzătoare de pierderea a 88 de milioane de zile lucrătoare . . . cu mult mai mult decît pierderile cauzate de greve“. Artrita este „principala cauză de invaliditate“ în Marea Britanie.
Indiferent unde locuiţi, puteţi deveni o victimă a artritei. Nici o zonă de pe glob nu este imună. Referitor la această maladie, dr. Vernon Coleman scrie: „Puţine boli afectează atît de mulţi oameni . . . Puţine cauzează atît de multă durere şi invaliditate şi puţine constituie subiectul atîtor istorisiri false şi a atîtor interpretări greşite“. — Vezi chenarul de la pagina 14.
Nu este surprinzător că mulţi artritici, asemenea lui David, sînt deprimaţi. Pe de altă parte, Peggie, Isa şi alţii au reuşit să facă faţă propriei invalidităţi, fiind chiar optimişti. Cum au procedat ei? Ce se poate spune despre dvs.? Dacă sînteţi artritic sau credeţi că suferiţi de artrită, ce paşi puteţi întreprinde care să vă ajute să înfruntaţi cu succes această boală?
Dacă suferiţi de artrită
În primul rînd, obţineţi un diagnostic timpuriu. „Nu se poate accentua suficient, spune The Arthritis Book, că un diagnostic timpuriu poate contribui la reducerea la minimum a durerii şi a invalidităţii care va urma.“ Da, tratamentul artritei este, într-adevăr, „o luptă contra cronometru“. Dr. Coleman este de aceeaşi părere: „Dacă . . . tratamentul este început din timp şi cu entuziasm, perspectivele sînt mult mai bune“.
Aşadar nu amînaţi. Căutaţi să aflaţi în ce constă problema dvs. de sănătate. Apoi, dacă este vorba de artrită, faceţi aranjamente pentru a începe fără întîrziere tratamentul.
Cum să faceţi faţă durerii
Pentru cei care suferă de artrită, minimalizarea durerii este un lucru de maximă importanţă. Totuşi, în anumite cazuri de osteoartrită, unii medici dau acest sfat: ‘Suportaţi durerea’. De ce? Deoarece analgezicele suprimă semnalele de alarmă naturale ale organismului. Ignorarea acestor semnale poate conduce la afectarea ireparabilă a articulaţiilor.
De asemenea, trebuie luate în considerare eventualele efecte secundare ale analgezicelor. The Lancet avertiza că „riscul de a fi spitalizat din cauza unui ulcer peptic sîngerînd . . . este considerabil mai mare la cei care folosesc NANSAID [medicamente antiinflamatorii fără acid salicilic şi steroizi]“. De aceea, mulţi preferă să utilizeze cît mai puţin medicamentele. Unii găsesc uşurare concentrîndu-se asupra unor lucruri care le captează interesul. Revista Nursing Mirror notează: „Distracţia poate fi utilizată drept un scut senzorial prin faptul că abate atenţia şi o canalizează asupra unui lucru ce nu are legătură cu durerea“.
Aceasta nu înseamnă că este recomandabil să se evite toate analgezicele. În unele cazuri, faptul că durerea nu este atenuată descurajează utilizarea articulaţiilor dureroase conducînd la rigiditate, atrofiere şi posibil la pierderea mobilităţii articulaţiei. NANSAID şi aspirina sînt utilizate pe scară largă pentru calmarea durerii. Ele sînt prescrise totodată pentru reducerea umflăturilor şi a inflamaţiei. Ambele sînt considerate eficiente de către mulţi artritici şi de către medicii lor.
Avînd însă în vedere pericolele potenţiale, informaţi-vă cît mai bine posibil cu privire la un tratament înainte de a-l începe. Interesaţi-vă care sînt riscurile. Discutaţi cu medicul dvs. despre acest lucru.
Deşi frigul puternic şi umiditatea nu cauzează artrită, factorii climatici par să influenţeze intensitatea durerii simţite de bolnavi. Aşadar, pentru unii, faptul că s-au mutat într-un climat călduros, uscat, le-a adus uşurare. Dar dacă o astfel de schimbare nu este posibilă, există unele alternative.
Dr. Frederic McDuffie, o autoritate în domeniul cercetărilor asupra artritei reumatoide, face observaţia că „aplicări de cald şi rece pot fi, de asemenea, utile“. În cursul unui studiu, pacienţii care sufereau de artrită reumatoidă la genunchi au aplicat timp de 20 de minute o pungă cu gheaţă pe locul dureros. Ei au făcut aceasta de trei ori pe zi timp de patru săptămîni şi au afirmat că se puteau mişca mai bine fără să simtă durere şi că aveau mai multă forţă musculară. Ei erau mai agili şi dormeau mai bine. De ce? McDuffie spune că „frigul reduce transmiterea pe cale nervoasă a impulsurilor dureroase“.
Din păcate, ceea ce poate fi eficient pentru o persoană se poate dovedi fără efect pentru alta. Mulţi artritici găsesc util un uşor masaj. Isa spunea: „Cînd am dureri, îl rog pe soţul meu să-mi maseze puternic zona afectată. Mă doare, dar uneori, durerea cedează“.
Termoterapia este şi ea considerată a fi utilă. Unii medici recomandă pentru calmarea durerii utilizarea unei sticle cu apă fierbinte sau a unei perne electrice. Reumatologul dr. F. Dudley Hart explică: „Căldura relaxează muşchii, reduce rigiditatea şi atenuează durerea“.
‘Folosiţi sau pierdeţi!’
„Unul dintre lucrurile cele mai importante . . . pentru a combate artrita este . . . exerciţiul fizic“, declară The Arthritis Helpbook. ‘Bine, veţi spune, dar este atît de dureros.’ Adevărat, dar încercaţi să fiţi echilibrat.
Mersul pe jos, înotul şi mersul cu bicicleta sînt forme preferate de exerciţii fizice generale. Însă, pentru ca exerciţiul dvs. să fie într-adevăr eficient, veţi avea nevoie de un program adaptat tipului de artrită de care suferiţi. Discutaţi cu medicul sau cu fizioterapistul dvs. pentru a stabili ce mişcări vă vor ajuta cel mai bine.
Cînd simţiţi durere în timpul exerciţiului, faceţi o scurtă pauză. Dacă încheieturile afectate sînt fierbinţi şi inflamate, ar trebui atunci să întrerupeţi exerciţiul — el poate fi prea epuizant. Reţineţi, obiectivul dvs. trebuie să fie mobilitatea, mai degrabă decît puterea. Mişcarea articulaţiilor în toate modurile posibile de cel puţin două ori pe zi poate fi un ajutor în a nu pierde libertatea de mişcare.
Un tratament în perspectivă?
„«Foarte curînd» un tratament pentru artrită“, anunţa Daily Post din Liverpool din data de 28 mai 1980. Raportul care urma nota însă că „nu a fost stabilit nici un termen limită“.
După 12 ani, cercetările continuă. Pentru artrita reumatoidă, atenţia se concentrează acum asupra preparării unor medicamente în măsură să manipuleze genele „defectuoase“ care se crede că ar fi cauza bolii. Profesorul Ravinder Maini de la Arthritis and Rheumatism Council speră că aceste medicamente vor fi disponibile „în decurs de 5 pînă la 10 ani“.
Între timp, pentru recuperarea mobilităţii şi uşurarea durerii, unii artritici au optat pentru înlocuirea pe cale chirurgicală a articulaţiei. Alţii găsesc utilă urmarea unei anumite diete. Acupunctura, homeopatia şi terapia osteopatică îşi au susţinătorii lor în acest domeniu.
Opiniile cu privire la tratamentul adecvat variază foarte mult. Anumite tratamente au fost calificate de către unii medici drept „şarlatanii“ doar pentru faptul că sînt considerate neortodoxe, şi nu pentru că ar fi ineficiente. Totuşi, celor care suferă de artrită li se oferă numeroase aşa-zise tratamente a căror eficienţă este pusă sub semnul întrebării.
În prezent, medicina nu a găsit un remediu pentru această boală mutilantă. Este, aşadar, înţelept să cîntăriţi cu grijă toţi factorii atunci cînd alegeţi un anumit tratament. Odată ce aţi făcut acest lucru, urmaţi cu stricteţe tratamentul care dă cele mai bune rezultate în cazul dvs.
Cum pot alţii să ofere ajutor
Dacă sînteţi o rudă sau un prieten al unui artritic, puteţi face mult pentru a-l ajuta să depăşească handicapul ridicat de această boală. Cum anume?
Deşi locuieşte singură, Peggie este ajutată mult de către copiii ei. Ei păstrează o legătură strînsă prin scrisori şi telefon. Ori de cîte ori fiicele ei care locuiesc în străinătate o vizitează, ele o ajută cu bucurie la unele activităţi de întreţinere a casei şi la alte munci casnice care pentru ea sînt prea dificile acum. Nepoata sa adolescentă vine la ea în fiecare săptămînă pentru a-i face curăţenie.
În ce-l priveşte pe David, soţia lui acordă acum un mai mare interes faptului de a-l îngriji. Cu ajutorul unei infirmiere, ea a învăţat cum să-l ajute în ce priveşte igiena personală. David se simte acum mai bine şi amîndoi sînt în măsură să facă mai multe lucruri împreună.
„Majoritatea lucrurilor pe care le fac alţi oameni, spunea Isa înainte de moartea sa, eu nu pot să le fac.“ Cît de binevenită era, aşadar, îngrijirea iubitoare a soţului ei care o spăla, o îmbrăca şi chiar o pieptăna!
Cei care suferă de artrită ţin, de obicei, ca la o comoară la orice independenţă pe care încă le-o mai permite boala lor. Rudele şi prietenii nu ar trebui să subaprecieze acest lucru. După părerea dr. Hart, este foarte important „să ne arătăm în mod practic simpatia şi să-i liniştim“. Aşadar, faceţi pentru cel care suferă ceva ce el singur nu poate face. Vizite scurte, cuvinte încurajatoare şi oferirea de ajutor în îndeplinirea unor munci casnice şi la cumpărături sînt lucrurile cele mai apreciate.
Dezvoltaţi o concepţie optimistă
‘Cu o boală cum este artrita, este mai uşor de zis decît de făcut’, ai putea spune. Adevărat, dar depinde mult de ceea ce dvs., rudele şi prietenii dvs. aşteptaţi de la viitor.
Să ne gîndim la Peggie şi Isa. Isa spunea: „Am încetat să mă îngrijorez cu privire la infirmitatea mea“. În schimb, ea şi Peggie au căutat ocazii de a-i ajuta pe alţii. Peggie petrece timp efectuînd vizite încurajatoare vecinilor ei. Isa, cu ajutorul copiilor şi al nepoţilor, a participat cu timp integral în activitatea de a le vorbi altora despre promisiunile profeţite în Biblie. Peggie este Martoră a lui Iehova, la fel cum a fost şi Isa.
Da, Peggie şi Isa au găsit multă mîngîiere în promisiunea care se va împlini în curînd, promisiune potrivit căreia „nici un locuitor nu zice: «Sînt bolnav!»“ (Isaia 33:24). Pentru cei care suferă de artrită, ce fericită zi va fi aceea!
[Chenarul de la pagina 14]
Reumatism sau artrită?
Cu toţii simţim din cînd în cînd dureri de un tip sau altul. Probabil nu le acordăm prea multă importanţă considerîndu-le „dureri reumatismale“. Din punct de vedere medical, reumatismul este un termen generic care cuprinde aproximativ 200 de afecţiuni dureroase, deşi doar circa jumătate intră în categoria artritei. Patru tipuri obişnuite de artrită sînt:
Osteoartrita (artrita degenerativă). Se întîlneşte în general la persoane în vîrstă şi este caracterizată prin degenerarea cartilajului articulaţiilor, prin îngroşarea osului la marginea articulaţiei şi prin modificări în membrana sinovială, care produce lichidul din cavitatea articulară. „În jurul vîrstei de 65 de ani, 80% dintre noi se pot aştepta să aibă modificări osteoartritice în una sau mai multe articulaţii; un sfert dintre noi vor suferi mai mult sau mai puţin dureri şi invaliditate din cauza ei.“ — New Scientist.
Artrita reumatoidă. Este indicată, de obicei, de inflamarea a numeroase articulaţii şi a membranelor lor sinoviale şi de atrofierea, sau degenerarea, muşchilor şi a osului ce înconjoară această articulaţie. Uneori, acest lucru poate rezulta dintr-o leziune. „Ea poate să înceapă la orice vîrstă, dar este mai comună la femei decît la bărbaţi, în proporţie de circa 3:1.“ — Nursing Mirror.
Spondilita anchilozantă. „Afectează în principal coloana vertebrală dînd spatelui rigiditatea unei cozi de mătură . . . Mai comună la bărbaţi.“ — 101 Questions and Answers About Arthritis.
Guta este o formă ereditară de artrită caracterizată prin exces de acid uric în sînge (hiperuricemie) care rezultă în atacuri de artrită acută implicînd de obicei o singură articulaţie, urmate de dispariţia completă a durerii. „Guta este de 20 de ori mai frecventă la bărbaţi decît la femei.“— Nursing Mirror.
[Chenarul de la pagina 15]
O DIETĂ PENTRU ARTRITICI?
Următoarele fragmente, extrase din cărţi şi articole de ziare, scot la lumină marele dezacord ce există printre experţi. De aceea, este necesară o apreciere şi o decizie individuală.
„Ceea ce contează este ce anume să nu mîncaţi . . . Nu mîncaţi: carne de orice fel, inclusiv supa de carne; fructe de orice fel; produse lactate . . . ; gălbenuş de ou; oţet sau orice alt acid; piper . . . de orice fel; mirodenii picante; ciocolată; alune prăjite; băuturi alcoolice, în special vin; băuturi răcoritoare gazoase . . . ; orice aditive, conservante, chimicale, îndeosebi glutamat de sodiu.“ — New Hope for the Arthritic, 1976.
„Cea mai bună dietă posibilă pentru artritici constă în a mînca o hrană sănătoasă care conţine substanţele nutritive de bază — proteine, carbohidraţi, grăsimi, vitamine şi minerale — consumate la intervale regulate, bine fixate. Dieta trebuie să includă fructe proaspete, verdeţuri şi cereale integrale în cazul în care nu sînteţi alergic la ele.“ — Arthritis—Relief Beyond Drugs, 1981.
„Adevărata artrită alergică este rară, însă uneori este însoţită de o sensibilitate la făina de grîu (gluten) sau la produse lactate (brînza) sau la alte substanţe. Dacă nu sînteţi sigur, poate ar fi bine să ţineţi o evidenţă a alimentelor pe care le-aţi consumat în zilele în care artrita s-a manifestat cu intensitate.“ — 101 Questions and Answers About Arthritis, 1983.
„Dieta specială pentru artrită. Daţi-o uitării. Nu există nici una. Nu există nici o dovadă ştiinţifică a faptului că artrita poate fi ameliorată sau agravată de unele vitamine, minerale, proteine, grăsimi sau carbohidraţi. Dacă pacientul decide să urmeze o dietă constînd în iaurt, alimente naturale, suc de vegetale, alimente alcaline sau acide, probabil aceasta nu îi va dăuna.“ — The Arthritis Book, 1984.
„Cercetătorii au descoperit că o dietă pe bază de peşte şi de carne slabă, cu adaus de ulei de peşte, reduce rigiditatea şi durerile articulare cauzate de artrita reumatoidă.“ — The Sunday Times, Londra, 1985.
Asupra unui singur lucru experţii cad de acord: evitarea creşterii în greutate, deoarece aceasta nu face decît să agraveze problemele articulare, în special cele de la şold, genunchi şi glezne.