Încotro se îndreaptă valorile morale?

TIMP de secole Biblia a fost considerată în multe ţări un ghid moral incontestabil. Deşi nu toţi s-au conformat înaltelor sale principii, Biblia a dat societăţii care a recunoscut-o un limbaj moral comun, un etalon pentru evaluarea comportamentului. Însă Joseph O’Hare, rector la o universitate iezuită, se lamenta: „Avusesem o serie de norme tradiţionale care au fost examinate şi considerate necorespunzătoare sau depăşite. Acum, se pare că nu mai există nici un reper moral“.

Ce a determinat căderea în dizgraţie a moralităţii bazate pe Biblie? Un factor determinant a fost acceptarea pe scară largă a teoriei evoluţiei. Cartea American Values: Opposing Viewpoints spune: „În toate civilizaţiile cunoscute, oamenii au crezut în două lumi: una vizibilă şi una invizibilă. . . . Lumea invizibilă furniza bazele semnificaţiei şi ale valorii . . . Ea era sursa de coeziune a societăţii lor. Însă, cam pe la jumătatea secolului trecut, a început să li se spună oamenilor că nu exista o lume invizibilă. Nu exista, şi nici nu a existat vreodată“. Îndeosebi începând din acel timp, Biblia şi normele sale morale au fost obiectul unor atacuri fără precedent. Printre aceste atacuri filozofice se numărau aşa-numitul înalt criticism al Bibliei şi publicarea cărţii lui Darwin, Originea speciilor.a

Astfel, teoria evoluţiei a subminat autoritatea Bibliei în mintea multora. Aşa cum declara un articol din Harvard Magazine, Biblia era privită acum doar ca o „frumoasă alegorie“. Impactul asupra moralităţii a fost devastator. Evoluţia a devenit ceea ce bine-cunoscutul savant Fred Hoyle numea „o permisiune acordată oricărui tip de comportament oportunist“.

Desigur, evoluţionismul este doar o parte a tabloului. Cele două războaie mondiale au alimentat o deziluzie generală cu privire la religie. Revoluţia industrială a antrenat mari schimbări sociale şi morale. În plus, dezvoltarea rapidă a influentelor mijloace mass-media a făcut posibilă expunerea pe scară largă a oamenilor la valori morale decadente.

Totul este relativ?

Nu este de mirare, aşadar, că mulţi oameni nu au nici un punct de reper în domeniul moral. Ei merg în derivă asemenea unei bărci fără cârmă. Mulţi, de exemplu, se lasă antrenaţi de relativismul moral astăzi în vogă, concept potrivit căruia „adevărurile etice depind de indivizii şi de grupurile care le susţin“. Potrivit acestei filozofii, nu există norme morale absolute — totul este relativ. ‘Ceea ce este incorect pentru tine poate fi corect pentru altul’, susţin relativiştii. Deoarece busola lor morală indică practic spre toate direcţiile, ei sunt prompţi în a cataloga drept acceptabil orice fel de comportament.

Astfel, un act catalogat altădată drept „păcătos“ sau „greşit“ este acum doar „stupid“. Acţiunea poate fi scuzată ca fiind „dezgustătoare“, dar nu condamnată ca „imorală“. Ne vin în minte zilele anticului profet Isaia când existau persoane care ‘numeau răul bine şi binele rău, care spuneau că întunericul este lumină şi lumina întuneric’. — Isaia 5:20.

Fuga de responsabilitate

O altă tendinţă morală este fuga de responsabilitate. Adam a dat vina pe Eva, iar Eva, la rândul ei, a dat vina pe şarpe. Transgresorii de astăzi joacă acelaşi joc al fugii de responsabilitate, ei fiind adesea ajutaţi în aceasta de avocaţi şi de psihiatri. Un articol din U.S.News & World Report îi mustra pe psihiatri pentru „faptul că au inventat noi boli care îi prezintă pe transgresori în postura de victime lipsite de apărare“. De exemplu, se spune că Asociaţia Americană de Psihiatrie s-a ocupat serios de ideea de a-i califica pe violatori drept victime ale unei afecţiuni denumite în mod fantezist „violism parafilic“. Unii au fost de părere că aceasta ar echivala cu o autorizaţie legală de a se comite violuri fără teama de pedeapsă. „Femeile au protestat atât de vehement încât s-a descoperit repede că violismul nu era, de fapt, o boală.“

Aceasta nu înseamnă că negăm faptul evident că anumite traume suferite în copilărie pot avea un efect dăunător asupra cuiva ca adult. Dar este greşit să pretindem că trecutul scuză atitudinea violentă sau imorală a unui adult.

Tinerii — fără orientare morală

Confuzia morală a lumii şi-a lăsat amprenta îndeosebi asupra tinerilor, ei fiind mai influenţabili. Robert Coles, cercetător la Universitatea Harvard, a constatat că nu există nici un ansamblu de principii fundamentale care să ghideze viaţa morală a copiilor americani. Ei sunt ghidaţi de o varietate de busole morale şi de scări de valori. Cu ocazia unui sondaj, aproape 60% dintr-un grup de tineri de vârstă şcolară au spus că se lăsau ghidaţi de ceea ce le aducea un avantaj sau de ceea ce îi făcea să se simtă bine.

Uneori, şcolile contribuie la această confuzie morală. Să analizăm o programă şcolară renumită, intitulată „clarificarea valorilor“, care a fost introdusă cu câţiva ani în urmă în şcolile din Statele Unite. Învăţăturile sale de bază? Copiii trebuie să-şi aleagă în mod liber propriile lor valori morale.

Vidul moral al unei astfel de atitudini reiese din experienţa unei eleve dintr-o şcoală new-yorkeză care a decis să predea un portofel găsit ce conţinea suma de 1 000 de dolari în numerar. Care a fost reacţia colegilor ei cu ocazia unei lecţii despre valorile morale? Ea a fost tachinată şi certată pentru că a procedat aşa! Ba mai rău, nici un profesor sau cadru didactic nu a lăudat conduita ei cinstită. Un profesor a justificat această tăcere de mormânt, astfel: „Dacă eu adopt o poziţie concretă de partea a ceea ce este bine sau rău, atunci nu sunt consilierul lor“.

Pot bisericile opri degradarea morală?

Nu este surprinzător faptul că starea morală deplorabilă a lumii a cauzat o contrareacţie. Mulţi cer acum reîntoarcerea la valorile tradiţionale, aceasta însemnând pentru unii o reîntoarcere la religie. Însă, bisericile au o proastă reputaţie în ce priveşte oferirea unei îndrumări morale. Adunarea Generală a Bisericii Prezbiteriene (SUA) a recunoscut: „Ne confruntăm cu o criză teribilă în ce priveşte proporţiile şi implicaţiile“. Natura ei? „Între 10 şi 23% dintre clericii naţiunii s-au angajat într-un comportament axat pe sex sau au avut raporturi sexuale cu enoriaşi, clienţi, angajaţi etc.“

Iată de ce religia este obiectul atâtor deziluzii. Preşedintele Consiliului American al Industriei şi Comerţului a rezumat situaţia astfel: „Instituţiile religioase au eşuat în ce priveşte transmiterea valorilor lor istorice şi, în multe cazuri, ele au contribuit la decadenţa [morală], promovând teologia eliberării şi conceptul potrivit căruia nu trebuie să judecăm conduita celorlalţi“.

Aşadar, un lucru este clar: conştiinţa umană neinstruită nu este un ghid bun pentru îndrumarea omenirii. Valorile morale de astăzi sunt în derivă îndreptându-se spre un colaps moral total. Avem nevoie de un ghid care să provină de la cineva superior nouă. — Compară cu Proverbele 14:12; Ieremia 10:23.

Un astfel de ghid există. El este accesibil tuturor celor care doresc să-l consulte.

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 5]

Evoluţionismul a fost un factor al căderii în dizgraţie a valorilor morale bazate pe Biblie

[Text generic pe pagina 6]

‘Între 10 şi 23% dintre clerici au avut raporturi sexuale cu enoriaşi, clienţi, angajaţi etc.’

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Clerul a promovat un sistem moral bazat pe înţelepciunea umană, nu pe Biblie