O lume fără boală

„Malaria este mai vicleană decât şi-ar fi imaginat vreodată cineva, afirmă medicul imunolog Dan Gordon. Încă ne străduim să-i găsim un remediu.“

„ÎNCĂ nu cunoaştem suficiente amănunte despre metabolismul [bacteriei care produce tuberculoza], declară Barry Bloom de la Institutul de Medicină Howard Hughes. Nu cunoaştem pe deplin mecanismul de acţiune al nici unui medicament. Pur şi simplu nu cunoaştem.“

„Cunoştinţa nu se traduce neapărat printr-o schimbare de comportament“, se lamentează un purtător de cuvânt al Uniunii Centrelor Americane de Control al Bolilor, remarcând eşecul campaniilor în favoarea „relaţiilor sexuale sigure“, campanii desfăşurate în scopul diminuării cazurilor de sifilis. Bătălia dusă împotriva malariei, tuberculozei şi sifilisului a fost frustrantă, aşa cum o dovedesc şi declaraţiile de mai sus. Va aduce viitorul îmbunătăţiri în ce priveşte remediile acestor boli?

Probabil. Însă, deşi omul poate să iasă învingător în ce priveşte unele boli, iar pe altele să le facă suportabile, există un motiv esenţial datorită căruia el nu poate să iasă pe deplin învingător în războiul dus împotriva bolii.

Originea bolii

Bătălia împotriva bolii înseamnă mult mai mult decât doar o luptă împotriva paraziţilor şi a microbilor. Biblia arată că boala este o consecinţă a păcatului moştenit de la primul nostru părinte uman (Romani 5:12). Păcatul nu numai că a prejudiciat relaţia omului cu Creatorul său, dar şi a dus la degradarea omului din punct de vedere mental, afectiv şi fizic. Astfel, în loc să trăiască în continuare în perfecţiune pe un pământ paradiziac, oamenii au devenit imperfecţi şi s-au degradat până când moartea a pus stăpânire pe ei. — Geneza 3:17–19.

Omul nu poate să schimbe starea de păcat în care se află sau consecinţele acesteia, nici chiar cu ajutorul celui mai bun medicament. Datorită acestei situaţii dificile, omenirea este „supusă deşertăciunii“ [„atât de limitată“, Phillips] (Romani 8:20). Iar acest lucru este valabil şi în ceea ce priveşte obţinerea victoriei asupra bolii. Progresele înregistrate în sfera medicinei care au contribuit la salvarea de vieţi sunt adesea contracarate de primejdioasa descompunere a societăţii.

„Suntem în dilemă“, scrie Jerold M. Lowenstein în revista Discover. „Cu cât dobândim mai multe succese în lupta împotriva bolii şi în cea pentru prelungirea vieţii, cu atât mai mult se conturează posibilitatea accelerării propriei noastre distrugeri“ datorită suprapopulării şi degradării mediului înconjurător.

Adevăratul remediu

Capacitatea de a furniza adevăratul remediu pentru boală nu îi aparţine omului, ci Creatorului. Din acest motiv a declarat psalmistul: „Nu vă încredeţi în cei mari, în fiul omului, în care nu este mîntuire“. În continuare, Biblia spune: ‘Ferice de cel . . . a cărui nădejde este în DOMNUL, Dumnezeul său, care a făcut cerurile şi pămîntul’ (Psalmul 146:3, 5, 6). Numai Dumnezeu are puterea de a eradica boala. Şi, potrivit Bibliei, el intenţionează să facă acest lucru. Momentul când el va trece la acţiune se apropie.

Isus Cristos a prezis că ‘epidemiile’ aveau să constituie una dintre dovezile faptului că trăim în perioada de încheiere a prezentului sistem de lucruri care precede începutul unei lumi noi. El a prevestit, de asemenea, o înmulţire a stărilor de lucruri care favorizează înrăutăţirea bolilor, ca de exemplu războiul, foametea şi nelegiuirea. — Luca 21:11; Matei 24:3, 7, 12; 2 Timotei 3:1–5, 13.

Când a fost pe pământ, Isus i-a vindecat în mod miraculos pe bolnavi, începând astfel împlinirea profeţiei: „El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui“ (Isaia 53:4; Matei 8:17). El a făcut astfel o demonstraţie la scară redusă a ceea ce Dumnezeu intenţionează să realizeze în curând la scară mondială. Referitor la Isus, Biblia afirmă: „Atunci au venit la El multe mulţimi, avînd cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi. I-au pus la picioarele Lui şi El i-a vindecat, încît mulţimile se minunau cînd au văzut că muţii vorbesc, . . . şchiopii umblă şi orbii văd“. — Matei 15:30, 31.

Oamenii care au văzut acele miracole l-au glorificat pe Dumnezeu, deoarece au înţeles că el îi dăduse lui Isus puterea de a face acele miracole. Puterea la care a avut acces Isus era aceeaşi cu cea care fusese folosită la crearea grandiosului nostru Univers, şi anume spiritul sfânt al lui Dumnezeu, sau forţa sa activă. — Geneza 1:1, 2; Apocalipsa 4:11.

Profetul Isaia a scris despre un timp când ‘nici un locuitor nu va zice: «Sînt bolnav!»’ (Isaia 33:24). Iar Apocalipsa 21:4, 5 declară: „«[Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plîns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintîi au trecut.» Cel care stătea pe scaunul de domnie a zis: «Iată, Eu fac toate noi».“

Biblia arată că trăim într-o perioadă de tranziţie (1 Ioan 2:15–17). Această lume, împreună cu boala, durerea, crima, violenţa şi moartea care îi aparţin, va fi în curând ceva ce aparţine trecutului. Dumnezeu o va înlătura odată cu toate dezastrele pe care ea le-a produs, pregătind calea, aici pe pământ, pentru o lume nouă „în care locuieşte dreptatea“ (2 Petru 3:11–13). Isus a făcut referire la această apropiată lume nouă, numind-o „Paradis“ deoarece ea va fi asemenea grădinii paradiziace Eden de la început, numai că la scară planetară. — Luca 23:43, NW; Geneza 2:7, 8.

Astfel, creştinii speră nu doar într-un tratament temporar, ci într-o eliberare definitivă de imperfecţiune, boală şi moarte. Ei aşteaptă cu nerăbdare împlinirea completă a promisiunii lui Dumnezeu: „Eu sînt DOMNUL care te vindecă“. „Voi îndepărta boala din mijlocul tău.“ — Exodul 15:26; 23:25.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 9]

Isus a fost împuternicit de Dumnezeu să învie morţii şi să vindece bolnavii.